Appeal regarding public salary data access dismissed as tardy, leaving order for disclosure in force

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta Federaţia Naţională a Sindicatelor din Administraţie a solicitat să se dispună obligarea pârâţilor Guvernul României, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale la transmiterea de îndată a datelor şi informaţiilor publice solicitate, şi anume nivelul maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, grad, treaptă, vechime în muncă şi specialitate din cadrul familiei ocupaţionale "Administraţie" la data de 21.12.2016, respectiv la data de 30.06.2017, atât la nivel naţional atât pentru întreaga familie ocupaţională "Administraţie", conform anexei la Legea nr. 284/2010, cât şi pentru Administraţia Publică Locală pe categorii de unităţi administrativ teritoriale de acelaşi rang (comune, oraşe, municipii, municipii reşedinţa de judeţ/primăria municipiului Bucureşti/primăriile de sectoare/consiliile judeţene), recunoaşterea dreptului F.N.S.A. de a dispune de aceste date în vederea transmiterii lor către toate sindicatele membre şi către toate unităţile administrativ-teritoriale pentru a se face aplicarea corectă şi unitară a legii, conform celor statuate de Curtea Constituţională a României.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 59 din 9 martie 2018, Curtea de Apel Cluj a admis excepţia inadmisibilităţii cererii invocată din oficiu şi a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Federaţia Naţională a Sindicatelor din Administraţie, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta Federaţia Naţională a Sindicatelor din Administraţie, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar în subsidiar, casarea sentinţei atacate, reţinerea cauzei spre rejudecare, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

4. Hotărârea instanţei de recurs.

Prin decizia nr. 6840 din data de 16.12.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamanta Federaţia Naţională a Sindicatelor din Administraţie împotriva sentinţei civile nr. 59 din 9 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a, contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa civilă recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017*.

5. Hotărârea instanţei de fond după casare.

Prin sentinţa civilă nr. 90 din data de 26.03.2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a, contencios administrativ şi fiscal a respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Ministerul Finanţelor Publice, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Federaţia Naţională A Sindicatelor din Administraţie, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii Şi Justiţiei Sociale, a obligat pârâtul la transmiterea de îndată către reclamantă a datelor şi informaţiilor publice solicitate, şi anume nivelul maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, grad, treaptă, vechime în muncă şi specialitate din cadrul familiei ocupaţionale "Administraţie" la data de 21.12.2016, respectiv la data de 30.06.2017, atât la nivel naţional pentru întreaga familie ocupaţională "Administraţie", conform anexei la Legea nr. 284/2010, cât şi pentru Administraţia Publică Locală, pe categorii de unităţi administrativ teritoriale de acelaşi rang (comune, oraşe, municipii, municipii reşedinţa de judeţ/primăria municipiului Bucureşti/primăriile de sectoare/consiliile judeţene).

A respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins în rest cererea.

6. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 90 din data de 26.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a, contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi pe fond, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

7. Apărările formulate în cauză.

Intimata Federaţia Naţională a Sindicatelor din Administraţie a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa criticilor şi în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

8. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 25 august 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 02 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

9. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de recurs.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat peste termenul legal, pentru argumentele expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

În materia contenciosului administrativ, conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Termenul de 15 zile stabilit prin textul legal menţionat se calculează potrivit dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) din C. proc. civ. care prevăd că "termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul".

Pe de altă parte, aliniatul 5 al aceluiaşi articol stabileşte că "termenul care se sfârşeşte într-o zi de serbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare".

Din actele dosarului rezultă că sentinţa atacată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 28 aprilie 2021, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la dosarului de fond, iar recursul a fost transmis prin email la data de 21 mai 2021, conform dovezii ataşate la dosarului de recurs.

Calculând termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispoziţiile art. 101 alin. (1) şi (5) din C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care recurentul-pârât avea dreptul să declare recurs era cuprins între 28 aprilie 2021 şi 14 mai 2021, inclusiv.

Or, în cauza de faţă, recursul este declarat şi formulat cu depăşirea termenului legal, ultima zi în care se putea depune recursul a fost data de 14 mai 2021.

Cum data de 21 mai 2021, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, a depăşit termenul de 15 zile de la comunicarea sentinţei, impus de lege, rezultă că recursul pârâtului este tardiv formulat.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Având în vedere că în cauză, recurentul-pârât nu a invocat şi nu au dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac din motive temeinic justificate, Înalta Curte va reţine tardivitatea recursului declarat.

10. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei nr. 90 din 26 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2022.