Verification of former Securitate status; peremption of appeal due to procedural dormancy

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 20.10.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se stabilească calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 591 din 18.02.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat că pârâtul a fost lucrător al Securităţii, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 591 din 18.02.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul A..

4. Soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată perimat recursul, în considerarea următoarelor argumente:

Cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare, iar prin încheierea din data de 20 ianuarie 2021, judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 13.09.2021 s-a dispus citarea părţilor în vederea discutării excepţiei de perimare, acordându-se termen de judecată la data de 02.02.2022.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de şase luni.

Legiuitorul a reglementat perimarea în cuprinsul art. 416-418 C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancţiuni procedural pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, fiind totodată şi o "prezumţie de desistare", dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Din conţinutul textului procedural mai sus evocat, rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiţii: instanţa a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanţă sau într-o cale de atac; pricina să fie rămas în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţilor.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare şi începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părţii, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepţia de perimare este o excepţie dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este o excepţie absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

În speţă, recursul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe, iar la data de 20 ianuarie 2021 s-a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., text ce reglementează cazul voluntar de suspendare al judecăţii, când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Aşa fiind, cum de la momentul suspendării judecării recursului, ca urmare a conduitei procesuale pasive adoptată de părţi a trecut mai mult de 6 luni, Înalta Curte urmează a constata intervenită perimarea.

5. Temeiul de drept al soluţiei

Având în vedere că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispoziţiilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., văzând că sunt întrunite condiţiile pentru constatarea perimării, prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 420 alin. (1) teza I din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimarea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 591 din 18 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2022.