Annulment of cassation appeal for failure to articulate statutory grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia CAF, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale: anularea Ordinului nr. 4695/18.08.2017 emis de pârât prin care s-a dispus revocarea sa din funcţia de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Brăila, începând cu data de 04.09.2017 şi încetarea contractului de management nr. x/19.08.2015 încheiat între părţi, repunerea sa în situaţia anterioară emiterii acestui ordin, prin repunerea reclamantului în funcţia de inspector şcolar general, obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti aferente funcţiei, actualizate cu dobânda legală şi indicele de inflaţie, până la data plăţii efective pe perioada 04.09.2017-10.10.2017 (data repunerii provizorie în funcţie); în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 reclamatul a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 4695/2017 până la soluţionarea definitivă a cauzei.(cererea de suspendare, în tem art. 15 din Legea nr. 554/2004 a fost soluţionată de instanţă prin încheierea de şedinţă din 16.05.2018).

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 26 din data de 31 ianuarie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Educaţiei Naţionale, a dispus anularea Ordinului nr. 4695/18.08.2017 emis de pârâtul M.E.N, repunerea părţilor în situaţia anterioară acestuia şi repunerea reclamantului în funcţia de inspector şcolar al ISJ Brăila, precum şi plata drepturilor băneşti aferente funcţiei, actualizate, cu dobânda legală şi indicele de inflaţie, până la data plăţii efective pe perioada 04.09.2017-10.10.2017(data repunerii provizorie în funcţie). De asemenea, prima instanţă a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 5600 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile indicate la punctul I.2, a declarat recurs, Ministerul Educaţiei Naţionale, prin care, invocând incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii atacate şi, în rejudecarea cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi, pe cale de consecinţă, menţinerea efectelor OMEN nr. 4695/18.08.2017, ca fiind legal şi temeinic şi exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată stabilite de instanţa de fond.

În motivarea căii de atac formulate, a arătat recurentul că afirmaţiile reclamantului, potrivit cărora unul dintre motivele care au stat la baza emiterii ordinului a cărui anulare o solicită, ar fi nereal deoarece acesta ar fi postat pe site-ul instituţiei pe care o conducea Raportul privind starea învăţământului la nivelul judeţului Brăila, considerând astfel că şi-ar fi îndeplinit obligaţia contractuală expresă, stipulată la art. 4, lit. B), pct. 18 din contractul de management nr. x/19.08.2015, demonstrează, pe de o parte, că reclamantul nu-şi cunoştea obligaţiile din contractul de management pe care şi le-a asumat, iar, pe de altă parte, face dovada absolută, prin recunoaştere, a faptului că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.

A făcut trimitere recurentul şi la faptul că reclamantul ar fi postat, pe site-ul instituţiei pe care o coordona, un raport din care să rezulte starea învăţământului, nu este de natură a face dovada îndeplinirii acestei obligaţii contractuale, raportul despre care acesta face vorbire nefiind transmis ministrului educaţiei naţionale şi nici înregistrat ca atare.

În ceea ce priveşte transmiterea raportului de audit până la data de 20.07.2017 (termen stabilit cu mult timp înainte reclamantului), a învederat recurentul că reclamantul nu face dovada înregistrării raportului său cu număr de înregistrare şi dată la instituţie, anterior sau cel târziu în data de 20.07.2017, fapt care este de natură a dovedi pe deplin încălcarea dispoziţiilor art. 4, lit. B), pct. 20 din contractual său de management.

Pe de altă parte, susţine recurentul că, în ceea ce priveşte raportarea legată de implementarea Sistemului de Control Intern Managerial (SCMI), faptul că reclamantul a delegat această competenţă ce-i revenea nu este de natură să-l disculpe, ci, dimpotrivă, reclamantul avea cu atât mai mult obligaţia de a urmări ca raportarea să fie transmisă la termenul solicitat pentru a putea fi centralizată la nivelul ministerului şi pentru a-l descărca de obligaţia contractuală de raportare la termenele stabilite.

A mai apreciat recurentul că faptul că reclamantul susţine că a avut şi alte activităţi şi din pricina acestora n-a făcut raportarea la termenul stabilit, este de natură, pe de o parte să contrazică afirmaţia că a delegat această competenţă, iar, pe de altă parte să confirme faptul că nu poate face faţă funcţiei de manager ce i-a fost încredinţată pe bază de contract de mandat.

Cât priveşte raportarea situaţiilor financiare până la termenul de 31.07.2017, a considerat recurentul că reclamantul a recunoscut că a depus cu întârziere aceste situaţii, deci nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală în cauză, făcând astfel imposibilă centralizarea situaţiilor la nivelul ministerului şi raportarea către ANAF în termenul stabilit prin lege. Arată, de asemenea, recurentul că aspectul potrivit căruia aceste situaţii trebuiau descărcate, pentru verificare şi în format electronic, nu este de natură a-l disculpa pe reclamant de culpa neîndeplinirii obligaţiei contractuale, întrucât, în calitatea sa de manager, trebuia să ia toate măsurile necesare pentru ca situaţiile să fie transmise spre verificare din timp.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul - reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea drept temeinică şi legală a hotărârii recurate prin calea de atac exercitată de Ministerul Educaţiei Naţionale.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 12.07.2019 s-a fixat termen de judecată la data de 24.11.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului promovat de Ministerul Educaţiei Naţionale pentru nemotivarea acestuia, Înalta Curte o apreciază întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, existând imperativul promovării căii de atac exclusiv pentru aspecte de nelegalitate ce se circumscriu cazurilor reglementate limitativ de art. 488 C. proc. civ.

Nerespectarea obligaţiei de motivare a recursului, în condiţiile expuse anterior, generează incidenţa sancţiunii nulităţii căii de atac, astfel cum este aceasta reglementată atât de prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., ce arată că: ˝Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii˝, dar şi de art. 489 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în situaţia în care motivele invocate de parte nu se încadrează în motivele de casare reglementate la art. 488 C. proc. civ., recursul este nul.

Analizând conţinutul cererii de recurs promovate de Ministerul Educaţiei Naţionale, Înalta Curte observă că deşi prin primul paragraf al recursului partea afirmă că îşi întemeiază recursul pe prevederile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., întreaga motivare a căii de atac nu reprezintă, în fapt, decât o reluare a unei părţi a apărărilor invocate de recurent prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond, iar nu aspecte prin care recurentul să critice efectiv aspectele tratate de judecătorul fondului, prin sentinţa pronunţată.

Astfel, Înalta Curte reţine că recurentul nu formulează nicio critică punctuală care să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate, din perspectiva parametrilor reglementaţi de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar aspectele învederate prin memoriul de recurs nu pot fi încadrate în niciuna dintre ipotezele avute în vedere de legiuitor prin edictarea dispoziţiilor sus indicatului text normativ (art. 488 alin. (1) C. proc. civ.).

Astfel cum s-a reţinut în mod constant în practica Înaltei Curţi, din conţinutul normativ al prevederilor art. 488 C. proc. civ. rezultă, în mod clar, principiul conform căruia recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia instanţa poate examina numai aspectele de nelegalitate ale hotărârii atacate, în limitele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., stabilirea situaţiei de fapt rămânând atributul instanţelor de fond, ceea ce înseamnă dreptul acestora de a constata faptele şi de a aprecia forţa probantă a dovezilor administrate în cauză.

Limitele controlului de legalitate în recurs sunt circumscrise exclusiv motivelor de recurs reglementate de art. 488 C. proc. civ., astfel cum sunt acestea invocate de către părţi sau cum susţinerile recurenţilor pot fi reîncadrate în una dintre ipotezele reglementate de sus indicatul text de lege.

Astfel, în etapa procesuală a recursului, instanţa de control judiciar cercetează numai nelegalitatea hotărârii, neavând caracter devolutiv şi neputând realiza un control al unei eventuale netemeinicii a sentinţei.

Din analiza, însă, a cererii de recurs nu se desprinde niciun considerent care să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate, ci doar considerente generale, ce vizează conduita intimatului, iar nu modul în care aceasta a fost apreciată, din punct de vedere al legalităţii, de către prima instanţă, aspectele evocate vizând, cel mult, o eventuală netemeinicie a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Întrucât cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor, o astfel de cerere nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ., cu indicarea concretă a criticilor formulate în raport de soluţia atacată.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură concretă cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligaţiei reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, cum recurentul nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la hotărârea atacată care să poată fi circumscrise motivelor de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că devine incidentă sancţiunea nulităţii căii de atac astfel promovată, după cum este aceasta reglementată de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula, ca nemotivat, recursul declarat de Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 26 din data de 31 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, observând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul A., instanţa de control judiciar, în temeiul art. 453 alin. (1), o va admite şi va dispune obligarea Ministerul Educaţiei Naţionale la plata către intimatul A. a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial în sumă de 1000 RON (dovedit prin înscrisul depus în dosarul de recurs la fila x).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 26 din data de 31 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurentul Ministerul Educaţiei Naţionale la plata către intimatul A. a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.