Nullity of administrative appeal for insufficient stamp duty under distinct casation grounds

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, formulând acţiune în anularea art. 5,6,7 şi 9 din Normele Metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecţionare, stagii de practică, în tară şi străinătate şi modul de recuperare al acestora de la persoanele care nu îşi respectă angajamentele încheiate, aprobate prin Ordinul MAI nr. 1122 din 05.01.2006 (act administrativ cu caracter normativ), în condiţiile art. 7 din legea nr. 554/2014 a contenciosului administrativ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4843 din data de 23 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca fiind neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4843 din data de 23 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., prin care, invocând considerente subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepţia nulităţii recursului, iar din perspectiva aspectelor de fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate îndeplinirea de către recurenta-reclamantă a obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepţia insuficientei timbrări, invocată din oficiu, este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În cauză sunt incidente atât dispoziţiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., cum este cazul aspectelor menţionate în paragraful central al filei 2 a recursului (ce se subsumează prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.), dar şi cele ale art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, prin care se statuează în sensul că recursul prin care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (caz de casare ce corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.) se taxează distinct, cu 100 de RON.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că prin ordinul de plata electronic din data de 01.04.2019 recurenta a achitat taxa de timbru în cuantum de 100 RON . În raport, însă, de motivele de casare cărora le sunt subsumate criticile formulate de recurentă (art. 488 alin. (1) pct. 5 şi respectiv 8 din C. proc. civ.), prin citaţia emisă la data de 05.11.2021 şi comunicată recurentei-reclamante A. la data de 10.11.2021, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia achitării taxei judiciare de timbru suplimentare, în cuantum de 100 de RON, obligaţie pe care recurenta-reclamantă nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat.

Din verificările efectuate, se constată că recurenta-reclamantă nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru şi nici nu a solicitat acordarea de facilităţi la plata taxei.

Consecinţa neachitării integrale a taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului, pentru insuficienta sa timbrare.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 4843 din data de 23 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 4843 din data de 23 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.