Annulment of action for failure to attach stamp duty proof despite timely payment and electronic submission

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare in judecata înregistrată la data de 16 februarie 2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta UAT comuna Alunu, a solicitat, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea executării H.G. nr. 1100/2020, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea hotărârii de guvern.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 244 din 3 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia nulităţii acţiunii pentru netimbrate şi a anulat cererea de suspendare formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Alunu, prin Primar A., ca netimbrată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii menţionate în punctul I.2 anterior, a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Alunu, prin care, invocând prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că soluţia de anulare a cererii sale drept netimbrată este nelegală, în contextul în care aceasta a achitat, la data de 26 februarie 2021, taxa judiciară de timbru, în cuantum de 20 de RON, stabilită în sarcina sa, comunicând totodată instanţei, prin poştă electronică, dovada achitării acesteia, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în susţinerea recursului.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul - pârât Guvernul României a solicitat anularea recursului, apreciind că recurenta nu a indicat şi nici nu a dezvoltat motive de nelegalitate care să fie încadrate de aceasta în cele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., apreciind, în esenţă, că cererea de recurs formulată de reclamantă nu este conformă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.. De asemenea, din perspectiva aspectelor de fond aferente soluţionării căii de atac, intimatul - pârât a apreciat că prima instanţă a realizat o corectă aplicare atât a normelor procedurale reglementate de prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 1, art. 16, art. 27 şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, sub aspectul modului de stabilire a obligaţiei de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 de RON, cât şi a dispoziţiilor art. 197 C. proc. civ. şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, sub aspectul anulării cererii de chemare în judecată ca netimbrată, apreciind că partea reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013, iar prin rezoluţia din data de 27 mai 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 24 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Aspecte procedurale

Excepţia nulităţii recursului declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Alunu, astfel cum a fost aceasta invocată prin întâmpinarea formulată de intimatul - pârât Guvernul României, a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Alunu, prin Primar A. este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte învederează că limitele controlului de legalitate în recurs sunt circumscrise exclusiv motivelor de recurs reglementate de art. 488 C. proc. civ., astfel cum sunt acestea invocate de către părţi sau cum susţinerile recurenţilor pot fi reîncadrate în una dintre ipotezele reglementate de sus indicatul text de lege. Deşi prin cererea de recurs, reclamanta a înţeles să îşi întemeieze calea de atac promovată exclusiv pe prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, instanţa de control judiciar apreciază că totalitatea criticilor invocate de aceasta se subsumează şi prevederilor pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere numai când, prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, prevederile art. 175 alin. (1) din acelaşi act normativ, arătând, totodată, că actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.

Or, Înalta Curte apreciază că astfel de critici sunt fondate, în contextul în care cererea reclamantei, formulată la data de 16.02.2021, prin care UAT comuna Alunu a învestit instanţa de judecată cu o acţiune, întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind suspendarea executării H.G. nr. 1100/2020, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea hotărârii de guvern, a fost anulată de prima instanţă ca netimbrată, cu nerespectarea prevederilor art. 197 din C. proc. civ. şi a prevederilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Instanţa de control judiciar constată că potrivit prevederilor art. 197 teza a II-a din C. proc. civ.:

"Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii", iar potrivit prevederilor art. 33 alin. (2), prima teză din O.U.G. nr. 80/2013:

"Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei".

Din conţinutul prevederilor art. 33 alin. (2) sus citat, rezultă că în condiţiile emiterii şi comunicării către partea reclamantă a unei adrese din categoria celor reglementate de art. 200 alin. (3) teza I C. proc. civ. (text de lege ce, într-o formă anterioară a C. proc. civ., a reprezentat alin. (2) al art. 200), în patrimoniul părţii reclamante se nasc două obligaţii procesuale: cea de achitare a taxei de timbru şi cea de transmitere, către instanţa de judecată, a dovezii unei astfel de plăţi. De asemenea, Înalta Curte reţine că sancţiunea reglementată de art. 197 teza a II-a din C. proc. civ. nu poate fi dispusă de instanţă decât dacă astfel de obligaţii nu au fost executate de parte.

Din circumstanţele concrete ale cauzei, rezultă că prin rezoluţia din data de 18.02.2021, instanţa de fond a stabilit, în sarcina recurentei - reclamante, obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON, instituind, totodată, drept dată limită pentru executarea acesteia, data termenului de judecată din 03.03.2021. Adresa prin intermediul căreia s-a adus la cunoştinţa reclamantei sus indicata obligaţie, a fost comunicată părţii la data de 24.02.2021, iar din extrasul de cont aflat la dosarul instanţei de recurs, rezultă că aceasta a executat o astfel de obligaţie, prin plata realizată, prin virament bancar, la data de 26.02.2021, în extrasul de cont fiind menţionat expres faptul că aceasta viza dosarul nr. x/2021.

De asemenea, din înscrisurile aflate la dosarul instanţei de recurs, Înalta Curte reţine că, la data de 01.03.2021, anterior termenului de judecată din 03.03.2021, recurenta - reclamantă a comunicat instanţei, prin poştă electronică, dovada de achitare a taxei de timbru, comunicarea fiind efectuată de aceasta atât pe adresa electronică a registraturii secţiei a IX-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti - registraturaS9contenciosCAB@just.ro - dar şi pe cea a secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi instanţe - registraturaS8contenciosCAB@just.ro - adresele de corespondenţă utilizate de reclamantă coincizând cu cele comunicate public de către Curtea de Apel Bucureşti pe pagina sa oficială de internet. O astfel de conduită a recurentei - reclamante denotă diligenţa pe care aceasta a arătat-o în vederea executării obligaţiei de trimitere a dovezii de plată către instanţa de judecată.

În contextul descris anterior, este evident că recurenta - reclamantă a executat, în termen, ambele obligaţii ce îi incumbau, raţiunile, pentru care sus indicata dovadă de plată nu a ajuns să fie ataşată dosarului cauzei, fiind independente de orice culpă a părţii.

Înalta Curte are în vedere atât faptul că accesul la justiţie trebuie să fie efectiv, iar drepturile părţilor litigante nu pot fi suprimate sau afectate de factori extrinseci, vizând modul în care se realizează fluxul documentelor primite de instanţă, cât şi principiul dreptului la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 6 din C. proc. civ., în teza a II a alin. (1) al unui astfel de text normativ fiind reglementată şi obligaţia instanţei de judecată de a dispune toate măsurile permise de lege, în scopul protejării unui astfel de drept.

Întrucât normele ce reglementează principiile fundamentale ale procesului civil ocrotesc un interes public, actul de procedură săvârşit cu nerespectarea acestora atrage nulitatea absolută. Mai mult, prin anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care reclamanta a probat că şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa, s-a creat acesteia o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea sentinţei atacate, întrucât reclamantei i-a fost refuzată soluţionarea pretenţiilor formulate, pentru considerente ce reprezintă consecinţa unor elemente organizatorice ce au apărut în mecanismul de funcţionare al departamentelor instanţei de judecată.

Aşadar, se poate concluziona că, prin hotărârea dată de instanţa de fond, aceasta a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, sens în care Înalta Curte apreciază întemeiat motivul de nelegalitate reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., căruia i se subsumează recursul formulat în prezenta cauză.

Prin urmare, întrucât în cauza de faţă Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a anulat cererea de chemare în judecată, omiţând să observe aspectul îndeplinirii, de către reclamantă, a obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, stabilite în sarcina sa, se impune casarea integrală a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

2. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa primei instanţe este afectată de nelegalitate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496, raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Alunu, prin Primar A. împotriva sentinţei civile nr. 244 din 3 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.