Appeal against judicial-inspector classification ruling held inadmissible for lack of recourse; plaintiffs' challenge rejected for lack of standing.

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 22 mai 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii D. şi Inspecţia Judiciară, au solicitat:

(i) anularea în parte a dispozitivului Rezoluţiei de clasare din 27.03.2018, emisă de pârâtă în lucrarea nr. 8951/IJ/4014IDIJ/2017, în sensul înlăturării dispoziţiei privind sesizarea conducerii Curţii de Apel Cluj în vederea înaintării rezoluţiei către comisia de evaluare;

(ii) înlăturarea din conţinutul considerentelor decizorii ale rezoluţiei atacate a tuturor constatărilor şi referirilor la stabilirea elementului material al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 şi la analiza laturii subiective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5551 din 28 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii D. şi Inspecţia Judiciară, pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 5551 din 28 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În motivarea recursului, reclamanţii contestă modul de aplicare, de către instanţa de fond, a dispoziţiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2014, pe care îl consideră contrar dreptului fundamental de acces la justiţie, prevăzut de art. 21 şi art. 52 din Constituţie şi art. 10 C. civ.

Susţin reclamanţii a fi greşit argumentul potrivit căruia art. 1 din Legea nr. 554/2004 reprezintă legea generală, iar art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 reprezintă legea specială, atât timp cât acest din urmă text de lege nu restrânge sfera de adresabilitate a art. 1 din Legea nr. 554/2004, referitoare la posibilitatea atacării actului administrativ de orice persoană care se consideră vătămată. Prevederile Legii nr. 317/2004 nu derogă de la norma generală, ci reprezintă o aplicare concretă a acestora în materia răspunderii disciplinare a magistraţilor, astfel încât, deşi în mod primar, persoana care poate ataca rezoluţia de clasare este cea care a formulat sesizarea, acest drept aparţine şi magistratului vizat de cercetarea disciplinară, nemulţumit de aspectele reţinute în justificarea soluţiei de respingere a sesizării.

4. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

În cuprinsul recursului declarat în cauză, reclamanţii au solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, apreciind că textul de lege contestat contravine dispoziţiilor art. 21 şi art. 52 din Constituţie.

În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, s-a dispus constituirea dosarului asociat nr. x/2018, conform art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Intimatul-pârât D. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară, recurenţii-reclamanţi au combătut excepţia inadmisibilităţii recursului, susţinând că, deşi Legea nr. 317/2004 nu prevede în mod expres accesul la calea de atac, acest drept este prevăzut de Legea nr. 554/2004, care completează normele speciale.

Totodată, au susţinut că soluţia de principiu adoptată la data de 09.10.2017 de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost invocată de intimată şi citată într-un mod trunchiat, întrucât aceasta priveşte inadmisibilitatea recursului doar în cazul în care speţa a fost soluţionată pe fond de prima instanţă, situaţie neregăsită în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţi este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, coroborat cu art. 47 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, instanţa fiind învestită cu cererea privind anularea unei rezoluţii de clasare, emisă de pârâta Inspecţia Judiciară.

La data formulării acţiunii de faţă, art. 47 din Legea nr. 317/2004 avea următorul conţinut:

"(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Prin Decizia nr. 397 din 03 iulie 2014, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este neconstituţională, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, legile şi ordonanţele în vigoare, constatate a fi neconstituţionale, "îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".

Întrucât, la expirarea termenului de 45 de zile, nu au fost operate modificările legislative necesare punerii în acord a dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituţionale, Înalta Curte, în exercitarea rolului de unificator al jurisprudenţei, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 13 februarie 2017, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit că:

"Rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

Pentru a dispune în acest sens, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că judecarea pricinilor privind contestarea rezoluţiei de clasare se face potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), respectiv conform regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării, reglementat de art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, şi nu potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, ce constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

De asemenea, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 09 octombrie 2017, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că:

"În ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."

Această interpretare a fost generată de împrejurarea că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 nu pot fi aplicate parţial, doar în ceea ce priveşte aspectele legate de îndeplinirea procedurii prealabile, şi ignorate în privinţa altor aspecte procedurale, precum regimul căilor de atac, o astfel de situaţie putând duce la aplicarea unei lex tertia, prin aplicarea concomitentă a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi dispoziţiilor Legii nr. 317/2004.

Având în vedere că, prin dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, s-a prevăzut că hotărârile Curţii de Apel Bucureşti sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanţii A., B. şi C. este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Nu pot fi reţinute argumentele invocate de recurenţii-reclamanţi, prin care s-a susţinut că au deschisă calea formulării recursului în condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, câtă vreme aceste prevederi reprezintă dreptul comun în materie, astfel încât, având caracter de lege generală, sunt înlăturate de la aplicare de dispoziţiile legii speciale nr. 317/2004.

Înalta Curte reţine că Legea nr. 554/2004 poate fi aplicată doar în completarea normelor speciale, iar nu în substituirea acestor norme. Prevederile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, reglementează expres caracterul definitiv al hotărârilor pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, respectiv inexistenţa căii de atac a recursului; aşadar, legea specială cuprinde dispoziţii suficiente în privinţa reglementării regimului căilor de atac, nefiind necesară completarea sa cu legea generală.

Cât priveşte argumentul recurenţilor-reclamanţi, referitor la interpretarea soluţiei de principiu adoptate la data de 09.10.2017 de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca referindu-se doar la situaţia în care soluţia primei instanţe este una ce antamează fondul cauzei, Înalta Curte îl apreciază a fi neîntemeiat. Trimiterile din cuprinsul soluţiei de principiu la judecarea "pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004", nu se referă la soluţia pronunţată de această instanţă (respectiv soluţionarea în temeiul unei excepţii sau a însuşi fondului cauzei), ci la normele de drept în temeiul căreia a fost soluţionată cauza în faza procesuală a fondului.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 5551 din 28 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.