Jurisdictional limitation on direct administrative citizenship claims to tribunals under Law No. 21/1991

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra acţiunii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 20.12.2020, petenta A., a formulat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, cerere având ca obiect obligarea la soluţionarea cererii de acordare a cetăţeniei române.

Pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie au formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat, excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cauzei, excepţia netimbrării cererii şi excepţia litispendeţei, aceeaşi cerere formând obiectul dosarului nr. x/2020 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, cu termen de judecată stabilit la data de 14.04.2021.

Examinând excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 131, art. 132 şi art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază, raportat la dispoziţiile procedurale incidente, că este întemeiată şi o va admite pentru argumentele expuse în continuare.

Înalta Curte reţine că prin cererea formulată, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, obligarea la soluţionarea cererii de acordare a cetăţeniei române.

Raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile art. 97 din C. proc. civ., care reglementează competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit cărora:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa".

Cererea de chemare în judecată nu constituie recurs declarat împotriva hotărârilor curţilor de apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recurs în interesul legii sau cerere pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept. De asemenea, deşi, potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 4 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, cererea de chemare în judecată formulată în cauză nu constituie o cerere dată prin lege în competenţa sa.

În raport de temeiul juridic al acţiunii şi obiectul acesteia, sunt incidente dispoziţiile art. 371 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, care prevăd că "Litigiile privind actele administrative, emise sau adoptate în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, altele decât cele prevăzute de art. 19 alin. (4), art. 31 alin. (6) şi art. 32 alin. (7), precum şi litigiile privind refuzul nejustificat al emiterii acestor acte sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. Hotărârea pronunţată de tribunal poate fi atacată cu recurs la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel."

Totodată, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 21 şi art. 23 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care stabilesc sfera cauzelor ce revin în competenţa de soluţionare a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din cuprinsul acestor texte de lege rezultă că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie deţine o competenţă legală circumscrisă, majoritar, soluţionării căii de atac a recursului, neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri, decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale, iar în prezenta cauză nu este incidentă niciuna dintre situaţiile prevăzute de lege, care stabilesc competenţa materială în primă instanţă în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În raport cu obiectul cauzei deduse judecăţii, Înalta Curte constatând că în cauză sunt incidente prevederile art. 371 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, în conformitate cu care "Litigiile privind actele administrative, emise sau adoptate în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, altele decât cele prevăzute de art. 19 alin. (4), art. 31 alin. (6) şi art. 32 alin. (7), precum şi litigiile privind refuzul nejustificat al emiterii acestor acte sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului", va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie.

Declină cererea formulată de reclamanta A., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.