Administrative fiscal appeal annulled for lack of handwritten signature, rendering the extraordinary remedy procedurally invalid.

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2192 din data de 17 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de recurentul-revizuent A., împotriva sentinţei nr. 5720 din 7 octombrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca tardiv formulat.

Împotriva Deciziei nr. 2192 din data de 17 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A. fără a o motiva C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii olografe, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prealabil Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.

Potrivit dispoziţiilor generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, respectiv a dispoziţiilor art. 148 C. proc. civ.:

"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă…, precum şi semnătura."

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incidente în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Potrivit art. 268 C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanţei de judecată, chiar şi în ipoteza depunerii cererilor prin mijloace de comunicare la distanţă, potrivit art. 148 alin. (2) şi art. 149 alin. (4) C. proc. civ.

De asemenea, semnătura părţii trebuie să fie olografă, neputând fi dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că contestatorul A. a transmis cererea de recurs prin poştă, la data de 28 iulie 2020, fiind înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 31 iulie 2020, cererea de recurs poartă semnătura contestatorului, însă, aceasta se regăseşte în forma imprimată.

Întrucât la dosarul cauzei nu se regăsea un exemplar original al contestaţiei în anulare care să cuprindă semnătura olografă a contestatorului, faţă de dispoziţiile art. 196 şi art. 148 C. proc. civ., anterior citate, prin citaţia emisă la data de 14.08.2020 şi 15.01.2021 acestuia i-au fost comunicate menţiuni cu privire la complinirea lipsurilor contatate, acesta fiind comunicată contestatorului prin poştă la data de 20.01.2020 şi 11.01.2021, însă până la termenul din data de 23.11.2021 contestatorul A. nu s-a conformat dispoziţiilor dispuse de instanţă.

În aceste condiţii Înalta Curte constată ca nu sunt întrunite condiţiile de formă ale unei cereri adresate instanţei de judecată, contestaţia în anulare necuprinzând semnătura părţii, care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată, nefiind suficientă o copie imprimată a acesteia.

Pentru considerentele expuse şi temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va anula contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2192 din data de 17 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Repune cauza pe rol.

Anulează cererea formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2192 din data de 17 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.