Cassation inadmissible against definitive retrial decision in property restitution personnel appointment dispute

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti revizuenta A. în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2555/28.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 7236 din 14.12.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei materiale. A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti. secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2016, la data de 24.05.2017. Prin cererea de revizuire, revizuenta a arătat în esenţă următoarele:

Hotărârea supusă revizuirii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fie o hotărâre pronunţată de instanţa de apel,

- să fie o hotărâre a primei instanţe împotriva căreia nu s-a declarat apel, nefiind susceptibilă de apel. în acest sens, în sfera hotărârilor definitive prin neapelare, pronunţate asupra fondului, sunt incluse hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel/nesusceptibile de apel, cum este cazul sentinţei civile nr. 7363/28.10.2015 a Tribunalului Bucureşti cărei revizuire se solicită.

- să fie o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs care să evoce fondul.

În drept cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Sentinţa instanţei de fond

Prin decizia civilă nr. 397 din data de 26 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "Admite cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 2555/28.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2015, formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor.

Schimbă în tot decizia civilă nr. 2555/28.04.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015 în sensul că admite recursul.

Casează în tot sentinţa civilă recurată şi rejudecând admite acţiunea.

Anulează Ordinul nr. 33/15.01.2015 emis de pârâtă.

Obligă pârâta ANRP să emită un nou ordin, prin care să numească reclamanta într-o funcţie publică de execuţie de consilier juridic, gradul profesional superior.

Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.".

Recursul exercitat în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 397 din data de 26 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea revizuirii.

Astfel, prin recursul formulat se arată că hotărârea instanţei de revizuire a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 30, art. 22 alin. (2) din O.U.G. nr. 111/2010.

Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate admisibilitatea recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege", iar art. 634 alin. (1) din acelaşi cod statuează că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În prezenta cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă. Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, întrucât, pe de o parte aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar pe de altă parte, calea de atac formulată nu este prevăzută de textul de lege.

Totodată, din analiza înscrisurilor existente la dosar, Înalta Curte constată că în dosarul cauzei cererea de revizuire a fost formulată împotriva deciziei civile nr. 2555/28.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, iar nu împotriva sentinţei civile nr. 7363/28.10.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, astfel cum susţine pârâta.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei civile nr. 397 din data de 26 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.