EU-funding eligibility ruling upheld after cassation appeal annulled for lack of statutory grounds

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 24 aprilie 2018, reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.- CNAIR S.A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene:

- anularea Deciziei nr. 11666/15.02.2018 a Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice Si Fondurilor Europene - Direcţia Generala Programe Europene Infrastructura Mare Autoritatea De Management POS Transport

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.12.2017 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice Si Fondurilor Europene - Direcţia Generala Programe Europene Infrastructura Mare Autoritatea De Management POS Transport, privind proiectul POST/2012/1/1/007 "Construcţia autostrăzii Timişoara - Lugoj si a variantei de ocolire a oraşului Timişoara la standard de autostrada" cod SMIS 26363, beneficiar CNAIR S.A., in ceea ce priveşte achiziţia de terenuri cod SMIS 72714 -subproiect 2 si contractul de servicii nr. x/05.07.2011 " Supervizare autostrada Timişoara - Lugoj".

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4411 din data de 31 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.-CNAIR S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, având ca obiect "anulare act administrativ".

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimaţii pârâţi

Împotriva sentinţei civile nr. 4411 din data de 31 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. criticând-o pentru nelegalitate şi în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului în sensul anulării Deciziei nr. 11666/15.02.2018 a Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice Si Fondurilor Europene - Direcţia Generala Programe Europene Infrastructura Mare Autoritatea De Management POS Transport şi anulării Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.12.2017 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice Si Fondurilor Europene - Direcţia Generala Programe Europene Infrastructura Mare Autoritatea De Management POS Transport, privind proiectul POST/2012/1/1/007 "Construcţia autostrăzii Timişoara - Lugoj si a variantei de ocolire a oraşului Timişoara la standard de autostrada" cod SMIS 26363, beneficiar CNAIR S.A., in ceea ce priveşte achiziţia de terenuri cod SMIS 72714 -subproiect 2 si contractul de servicii nr. x/05.07.2011 " Supervizare autostrada Timişoara - Lugoj".

Intimatul pârât Ministerul Fondurilor Europene a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac cate poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurenta reclamantă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Lecturând argumentele dezvoltate de prima instanţă, Înalta Curte constată că aceasta a reţinut foarte clar că "În privinţa cheltuielilor neeligibile în valoare de 190.753,26 RON reprezentând costuri aferente exproprierii imobilelor proprietate privată aprobate prin H.G. nr. 1230/06.12.2010.

Prin H.G. nr. 1230/2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată rămase de expropriat, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada Timişoara Lugoj", completată ulterior, s-a aprobat ca justă despăgubire pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada Timişoara Lugoj" suma globală estimată de 16.500 mii RON, alocată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, în limita sumelor aprobate cu această destinaţie, prin legea bugetară anuală, la capitolul 84.01 "Transporturi", titlul "Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare", poziţia "Programe din fonduri de coeziune".

La poziţia 219 din anexă, conform H.G. nr. 1230/2010 completată prin H.G. nr. 521/2011, figurează imobilul din A., nr. cadastral x.780, în suprafaţă de 2.040 mp, la o valoare de 193.662,30 RON, despăgubire stabilită şi aprobată raportat la categoria de folosinţă Curţi Construcţii, conform Legii nr. 255/2010.

Ulterior, în baza deciziei civile nr. 48/A/28.03.2013 a Curţii de Apel Timişoara, s-a constatat că imobilul menţionat fusese înscris în mod eronat în categoria Curţi Construcţii, acesta fiind, conform extrasului de carte funciară, categoria teren arabil.

Urmare a acestei statuări, s-a procedat la întocmirea Raportului de evaluare revizuit nr. x/01.09.2011, punând în acord valoarea despăgubirii cu categoria de folosinţă teren arabil, calculată conform art. 11 alin. (7) din Legea nr. 25/2010, la valoarea corectă de 2.909,04 RON.

Drept consecinţă, s-a emis şi Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 66/15.09.2011, conform noii valori, şi, în egală măsură, valoarea despăgubirilor pentru imobilul de la poziţia 219 din anexă a fost modificată şi în cuprinsul H.G. nr. 1230/2010, prin adoptarea H.G. nr. 649/2013, la nivelul sumei de 2909,04 RON.

Prin urmare, instanţa reţine că doar suma de 2.909,04 RON este eligibilă în cadrul proiectului. ".

Totodată, prima instanţă a reţinut că "Suma de 300.860 RON reprezintă costurile auxiliare (60.172 RON/factură) pentru care nu s-au depus documente justificative relevante.

În legătură cu această sumă reţinută ca neeligibilă, reclamanta - după expunerea pe larg a stării de fapt şi a parcursului relaţiei sale cu autoritatea pârâtă - se rezumă la a susţine că nu deţine alte documente suplimentare faţă de ceea ce s-a inclus în cadrul solicitărilor de plată, respectiv la invocarea unei sentinţe arbitrale nr. 86/14.07.2015 emisă de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie.

Or, rapoartele financiare interimare, ca şi raportul final, trebuiau să aibă o anumită structură, fiind necesar a cuprinde pontajele personalului pentru perioada de referinţă (care vor fi cu titlu informativ) şi documentele justificative pentru plata sumelor alocate în cadrul contractului", după cum impun prevederile contractuale.

Nerespectarea acestei obligaţii, nota bene convenită contractual, indiferent de explicaţiile şi resorturile nesocotirii ei, grevează de neeligibilitate respectivele cheltuieli.".

Ceea ce critică reclamanta este aspectul că "nici Autoritatea de Audit, nici Autoritatea de Management şi nici Curtea de Apel Bucureşti nu au justificat în constă, în fapt, neregula identificată, toate aceste instituţii limitându-se la a invoca sintagma generică "deficienţe în contractarea serviciilor achiziţionate şi ale documentelor justificative".

Mai arată reclamanta că "instanţa de fond s-a pronunţat în cauză fără a avea în vedere aspecte esenţiale", argumentând în sensul enumerării actelor administrative a căror anulare o solicită cu referire şi la contractul de servicii nr. x/05.07.2011 " Supervizare autostrada Timişoara - Lugoj".

Or, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs dezvoltate de recurentă nu se critică niciun argument astfel cum a fost reţinut de către prima instanţă cu privire la aspectele care au condus în mod concret la respingerea acţiunii ca nefondată.

Mai mult decât atât, simpla enumerare a actelor administrative contestate sau redarea parţială a unor pasaje din conţinutul acestora, considerate a fi relevante în cauză sau redarea unor secţiuni din considerentele din instanţei de fond nu se pot constitui în veritabile motive de casare menite a fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Obligaţia de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, aşa cum s-a arătat mai sus, recurenta nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa acestui motiv de casare.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi încadrate în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fără a formula nicio critică (de nelegalitate) sentinţei atacate, dimpotrivă, lipseşte dezvoltarea în mod real în conţinutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate, cu consecinţa nemotivării recursului, ceea ce atrage nulitatea sa.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinţei civile nr. 4411 din data de 31 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.