Appeal annulled for lack of legal grounds; administrative financial correction upheld and refund ordered

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 octombrie 2017 reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, anularea în parte a Deciziei nr. 30012/25.05.2017, înregistrată sub nr. x/31.05.2017, respectiv a punctului III.3 şi III.4 din dispozitiv prin care este respinsă contestaţia reclamantei cu nr. DGPEC/5706/06.02.2017 şi este menţinut titlul de creanţă nr. x/21.12.2016 şi corecţia financiară de 394.141,05 RON, precum şi anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 99108/21.12.2016, ambele emise de către pârâtă şi, pe cale de consecinţă, restituirea sumei de 394.141,05 RON plătită de reclamantă.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 67 din data de 21 iunie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "Admite acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta societatea A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, succesor al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, şi, în consecinţă:

Anulează în parte Decizia privind soluţionarea contestaţiilor nr. 30012/25.05.2017, emisă de pârât şi anume pct. III.3 şi III.4 din dispozitivul deciziei.

Anulează Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/21.12.2016, emisă de pârât.

Dispune restituirea către reclamantă a sumei de 394.141,05 RON reprezentând creanţă bugetară achitată.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 350 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.".

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimaţii pârâţi

Împotriva sentinţei nr. 67 din data de 21 iunie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Intimata reclamantă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei nr. 67 din data de 21 iunie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac cate poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurentul-pârât nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Lecturând argumentele dezvoltate de prima instanţă, Înalta Curte constată că aceasta a reţinut foarte clar că "Prin sentinţa nr. 42/19.04.2016, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 1190/06.03.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost anulată Decizia nr. 1215/25.01.2016 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 10493/28.04.2015, ambele emise de pârâtă şi s-a dispus restituirea de către pârâtă a sumei de 238.212,18 RON, reprezentând creanţă bugetară, către reclamantă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a analizat pe fond actele administrative atacate şi a constatat nelegalitatea acestora, pentru motivele expuse pe larg în considerentele sentinţei.

Or, fiind anulat actul administrativ iniţial, în completarea căruia a fost emis actul atacat în prezenta cauză, respectiv Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/21.12.2016, aceeaşi soluţie se impune a se pronunţa şi faţă de acesta din urmă.".

Totodată, instanţa de fond argumentează concis că "dată fiind interdependenţa celor două note de constatare, a doua fiind subsecventă primei, emisă în completarea acesteia, nota de constatare întocmită ulterior nu are o existenţă de sine stătătoare".

Faţă de aceste considerente, ceeea ce critică reclamantul este aspectul că instanţa de fond nu a făcut "distincţie între actele administrative cu caracter individual printr-o singură aplicare şi actele care dau naştere unor drepturi subiective ce prin natura lor bucură de stabilitate (...) ori unor drepturi bazate pe acordul de voinţă al părţilor (...) pe de o parte şi actele administrative cu caracter individual, ale căror efecte se produc prin aplicarea repetată şi dau naştere unor drepturi pe baza manifestării de voinţă unilaterală a organului emitent al actului administrativ, pe de altă parte, cum sunt cele din speţa dedusă judecăţii".

Mai arată reclamantul că,,(...) în speţă, apreciem că atunci când a fost invocată obligativitatea hotărârii anterior pronunţate, instanţa de fond nu a adus suficiente probe asupra identităţii între problema dedusă judecăţii, în condiţiile în care sunt puse în discuţie două acte administrative distincte, ultimul dintre ele fiind emis cu caracter definitiv aplicabil.".

Or, rezultă cu puterea evidenţei că argumentele pârâtului în sensul necesităţii casării hotărârii atacate şi respingerii cererii reclamantului sunt confuze, imprecise şi generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Astfel, recurentul pârât deşi face referire la o apreciere eronată a naturii actelor administrative contestate, nu detaliază relevanţa juridică a distincţiei raportată la prezenta cauză şi soluţia pronunţată de instanţa de fond. Totodată, apreciază pârâtul că "instanţa nu a respectat pe deplin obligaţia de a examina efectiv, real şi consistent mijloacele, argumentele şi elementele de probă ale părţilor".

Or, reiterarea unor aspecte vizând netemeinicia sentinţei recurate nu poate echivala sub nicio formă cu indicarea motivelor de nelegalitate a sentinţei recurate.

Prin motivele de recurs dezvoltate de recurent nu se critică niciun argument astfel cum a fost reţinut de către prima instanţă cu privire la aspectele care au condus în mod concret la admiterea acţiunii şi anularea actelor administrative contestate.

Obligaţia de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, aşa cum s-a arătat mai sus, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa acestui motiv de casare.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) împotriva sentinţei nr. 67 din data de 21 iunie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.