Nullity of extraordinary appeal for failure to articulate specific grounds of illegality challenging lower court's assessment of insurance indemnity

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2018 la data de 21.09.2018, reclamantul S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraţilor, anularea Deciziei şi recunoaşterea întreg dreptului pretins prin cererea de daună, în sensul obligării Fondului de Garantare a Asiguraţilor la plata diferenţei neachitate de 5.923,47 RON, conform dosarului de daună B. S.A. nr. x (nr. unic x), reprezentând suma solicitată prin cererea de despăgubire comunicată la data de 01.09.2016 la Fondul de Garantare a Asiguraţilor, precum şi a penalităţilor 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, aferente acestei sume, de la data scadenţei cererii de despăgubire şi până la plata integrală a debitului neachitat şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 493 din data de 12 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "Admite cererea de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Fondul de Garantare al Asiguraţilor şi intervenient C..

Anulează decizia nr. 16689/28.08.2018.

Obligă pârâtul să emită un act administrativ prin care să admită cererea de plată formulată de reclamanta pentru suma de 5923,47 RON.

Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 110 RON.".

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimaţii pârâţi

Împotriva sentinţei nr. 493 din data de 12 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraţilor criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea contestaţiei ca nefondată.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac cate poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurentul-pârât nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Lecturând argumentele dezvoltate de prima instanţă, Înalta Curte constată că aceasta a reţinut foarte clar că "În speţă se constată că nu s-a făcut dovada că asiguratorul ar fi comunicat reclamantei modul de calcul al valorii maxime a despăgubirii .

De asemenea, Curtea constată că reclamanta a depus la dosar un înscris din care rezultă valoarea de piaţă a autovehiculului la data accidentului, calculată în sistemul DAT, în care rezultatul este de 4375 euro (19600 RON, calculată la cursul BNR din 11.02.2016 de 1 euro=4,48 RON).

De asemenea, Curtea reţine că autovehiculul a fost reparat, la dosar depunându-se factura nr. x/02.03.2016 emisă de S.C. D. S.R.L. pentru suma de 18.972,31 RON. De asemenea, la dosar s-a depus şi calculul reparaţiei autovehiculului pentru suma de 18.972,31 RON.

Curtea constată că pârâtul nu a adus vreun argument în combaterea rezultatului calculului valorii de piaţă a autovehiculului în sistemul DAT prezentat de reclamantă.".

Totodată, prima instanţă a reţinut că "nu poate decât să concluzioneze în sensul că despăgubirea cuvenită reclamantei a fost stabilită eronat de pârât prin decizia atacată, astfel încât subsecvent anulării deciziei nr. 16689/28.08.2018 pârâtul urmează să fie obligat emită un act administrativ prin care să admită cererea de plată formulată de reclamanta pentru suma de 5923,47 RON reprezentând diferenţă despăgubire. ".

Ceea ce critică pârâtul este aspectul că Fondul de Garantare al Asiguraţilor "nu este succesorul în drepturi şi obligaţii al vreunui asigurător în faliment, nu preia funcţiile asigurătorului în faliment, nu execute contractele de excutare încheiate de asigurătorul în faliment şi nu preia riscul din contractile de asigurare încheiate de asigurătorul în faliment" şi că "a procedat potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 la verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistratate în evidenţele sale…".

Mai arată pârâtul că "nu poate primi opinia instanţei de fond potrivit căreia ar fi trebuit să dispună plata diferenţei de despăbugire fără analiză prin sistemele de specialitate, ignorând astfel obligaţiile impuse de lege şi "să accepte " sumele solicitate de reclamantă doar datorită unei facturi fiscal", argumentând în sensul prezentării pe larg a celor trei sisteme de specialitate pentru evaluarea daunelor auto (AUDATEX, DAT şi EUROTAX).

Înalta Curte constată că prin motivele de recurs dezvoltate de recurent nu se critică niciun argument astfel cum a fost reţinut de către prima instanţă cu privire la aspectele care au condus în mod concret la admiterea cererii şi obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ prin care să admită cererea de plată formulată de reclamantă pentru suma de 5923,47 RON.

Mai mult decât atât, alegaţii pârâtului referitoare la opinia instanţei de fond, anterior enunţate, nici măcar nu se regăsesc în cuprinsul argumentele care au fundament soluţia instanţei de judecată.

Obligaţia de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, aşa cum s-a arătat mai sus, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa acestui motiv de casare.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi încadrate în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fără a formula nicio critică (de nelegalitate) sentinţei atacate, dimpotrivă, lipseşte dezvoltarea în mod real în conţinutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate, cu consecinţa nemotivării recursului, ceea ce atrage nulitatea sa.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 493 din data de 12 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.