Validity of fiscal security measures after underlying joint liability decision annulled; requirement of current procedural interest in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/05.06.2018 la Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat anularea Deciziei de Instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.05.2018 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanta, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 153 din 3 octombrie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.05.2018 emise de pârâtă.

Prin decizia nr. 450 din data de 28.01.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 153 din 3 octombrie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.

2. Hotărârea primei instanţe.

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 114/CA din data de 09 iunie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes, a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi a dispus anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/03.05.2018 emisă de DGRFP Galaţi - AJFP Constanţa.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 114/CA din data de 09 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat să se constate că acţiunea este lipsită de interes.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că interpretarea dată de instanţa de fond situaţiei de fapt şi de drept dedusă judecăţii este nelegală deoarece, considerentele care au stat la baza sentinţei civile nr. 114/09.06.2021 reprezintă o încălcare şi o aplicare greşită a normelor de drept material aplicabile speţei.

Astfel, instanţa de fond, în rejudecare, a respins excepţia lipsei de interes invocată de către instituţia pârâtă în rejudecare, raportat la lipsa obiectului acţiunii, motivat de faptul că reclamanta justifică interesul în promovarea acţiunii în condiţiile în care decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu a fost revocată.

Instituţia pârâtă a susţinut excepţia lipsei de interes raportat la lipsa obiectului acţiunii având în vedere că, de la momentul învestirii instanţei de judecată - 05.06.2018 - şi până la data pronunţării sentinţei recurate, actul administrativ şi-a produs efectele pentru care a fost emis.

Astfel, Decizia nr. 45185/03.05.2018 a fost emisă în temeiul art. 213 alin. (2) şi (3) raportat la prevederile art. 25-26 C. proc. civ.

Anterior soluţionării dosarului nr. x/2018, respectiv în data de 30.09.2019 a fost emis titlul de creanţă reprezentat de Decizia nr. 87361 A/30.09.2019 de angajare a răspunderii solidare a doamnei A. pentru obligaţiile fiscale restante ale debitorului S.C. B. S.R.L .

Principalul efect al măsurilor asigurătorii dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.05.2018 este reprezentat, astfel cum arată şi art. 213 alin. (3) Codul de procedură fiscală, de faptul că odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, se transformă în măsuri executorii.

Or, creanţa a fost individualizată prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 87361 A/30.09.2019, iar măsurile asigurătorii dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.05.2018 s-au transformat, fără îndeplinirea altor formalităţi, în măsuri executorii.

Pe cale de consecinţă, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.05.2018 şi-a produs efectele pentru care a fost emisă, creanţa fiind individualiză prin Decizia de angajare a răspunderii personale patrimoniale nr. 87361A/30.09.2019, decizie care a devenit titlu executoriu la data împlinirii termenului de plată prevăzut la art. 156 alin. (1) Codul de procedură fiscală - art. 26 alin. (6) Codul de procedură fiscală.

Normele procedurale fiscale nu prevăd faptul că decizia prin care s-au instituit măsuri asigurătorii îşi încetează efectele ca urmare a emiterii titlului de creanţă, ci doar că măsurile asigurătorii dispuse se transformă, fără alte formalităţi în măsuri executorii la data individualizării creanţei.

Prin urmare, obiectul cererii de învestire a instanţei nu mai există, câtă vreme anularea actului administrativ fiscal nu produce niciun folos reclamantei.

Instanţa învestită cu soluţionarea cererii trebuie să verifice dacă în persoana reclamantei este îndeplinită condiţia de a justifica un interes în promovarea acţiunii, cerinţă obligatorie prevăzută de art. 32-33 C. proc. civ.

Interesul acţiunii în justiţie este reprezentat de avantajul, folosul practic pe care îl speră partea în urma admiterii demersului judiciar.

Excepţia interesului este urmărită pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la momentul introducerii cererii introductive la instanţă.

Prin urmare, dacă activitatea judiciară nu îi poate procura părţii un interes practic, cererea va trebui respinsă pentru lipsa acestei cerinţe.

Or, aşa cum am arătat mai sus, demersul judiciar pornit în data de 05.06.2018 de către reclamantă nu poate conduce, în prezent, la un folos practic, urmare a producerii efectelor pentru care a fost emis actul administrativ fiscal contestat.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, excepţia lipsei de interes al recurentei-pârâte în susţinerea recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 02 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte ca respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei de Instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.05.2018 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanta.

Prima instanţă, în fond după casare, a admis cererea dedusă judecăţii şi a dispus anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/03.05.2018 emisă de DGRFP Galaţi - AJFP Constanţa, reţinând, în esenţă, că dispunerea măsurilor asigurătorii pentru motivul că prejudiciul evaluat are un cuantum ridicat şi contestatoarea poate încerca sustragerea de la achitarea creanţei datorate bugetului consolidat al statului reprezentând impozite şi taxe în valoare de 6.794.218 RON, nu pot justifica instituirea măsurilor asigurătorii.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, prin motivele de recurs recurenta-pârâtă critică hotărârea instanţei de fond cu privire la soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei de interes în susţinerea acţiunii în anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii având în vedere că, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.05.2018 şi-a produs efectele pentru care a fost emisă, creanţa fiind individualizată prin Decizia de angajare a răspunderii personale patrimoniale nr. 87361A/30.09.2019, decizie ce a devenit titlu executoriu la data împlinirii termenului de plată prevăzut de art. 156 alin. (1) Codul de procedură fiscală - art. 26 alin. (6) Codul de procedură fiscală.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că într-adevăr, prin Decizia nr. 45185/03.05.2018, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanta, s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii până la concurenţa sumei totale 6.794.218 RON, reprezentând 3.924.630 RON - impozit pe profit, 69.073 RON - majorări de întârziere, 588,695 RON - penalităţi de întârziere, 2.206,820 RON - majorări de întârziere, 5.000 RON -amendă, iar aceste măsuri au la bază sumele stabilite prin procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. x/27.12.2017, sume ce reprezintă obligaţii fiscale pretins datorate şi neachitate de B. S.R.L., precum şi procesul-verbal de insolvabilitate nr. x, din care rezultă că debitorul B. S.R.L. nu are venituri ori bunuri urmăribile.

De asemenea, se constată că în finalul acestei decizii (nr. 45185/03.05.2018) s-a menţionat că "În situaţia în care măsurile asigurătorii au fost luate înainte de emiterea titlului de creanţă, acestea încetează dacă titlul de creanţă nu a fost emis şi comunicat în termen de cel mult 6 luni de la data la care au fost dispuse măsurile asigurătorii . . . . . . . . . .Măsurile asigurătorii dispuse, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii".

Din cuprinsul acestor dispoziţii rezultă că măsurile asigurătorii rămân valabile pe toată perioada executării silite fără îndeplinirea altor formalităţi doar în cazul în care nu au fost desfiinţate în condiţiile legii.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes".

În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", conform art. 33 din acelaşi cod.

Cu alte cuvinte, interesul constituie una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii în justiţie, necesară nu numai în momentul declanşării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei, iar acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că la momentul promovării acţiunii deduse judecăţii, interesul intimatei-reclamante viza anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.05.2018 emisă de DGRFP Galaţi - AJFP Constanţa.

Faptul că, prin decizia nr. 87361A/30.09.2019 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa s-a dispus angajarea răspunderii solidare şi s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale în sumă totală de 6.794.218 RON, reprezentând impozit pe profit, accesorii la acesta şi amenzi datorate de către debitorul principal B. S.R.L., iar prin decizia nr. 263/06.12.2019 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi s-a dispus respingerea contestaţiei administrative formulate împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare, nu poate constitui o împrejurare în virtutea căreia s-ar putea considera că aceste acte administrative şi-au produs efectele pentru care au fost emise atât timp cât, prin sentinţa civilă nr. 179/CA din data de 10.12.2020, nedefinitivă, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus anularea acestor acte administrative, respectiv a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 87361A/30.09.2019 şi a deciziei nr. 263/06.12.2019 privind soluţionarea contestaţiei administrative.

În acest context, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă justifică un interes în obţinerea anulării deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.05.2018, cum de altfel, în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, cu atât mai mult cu cât, chiar recurenta-pârâtă a învederat instanţei că organul fiscal a emis Decizia de înlesnire la plată nr. x/19.03.2020, debitorului fiindu-i aprobat planul de restructurare, iar prin decizia nr. 113542/23.04.2020 s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 87361A/30.09.2019.

Or, în stabilirea interesului procesual al susţinerii acţiunii, Înalta Curte va avea în vedere atât soluţia dispusă de instanţa fondului, cât şi aspectele menţionate în cuprinsul recursului declarat de pârât şi, pe cale de consecinţă, constată că acesta este determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Concluyionând, Înalta Curte constată că atât timp cât decizia de angajare a răspunderii personale patrimoniale nr. 87361A/30.09.2019 a fost anulată de către o instanţă de judecată, intimata-reclamantă justifică un interes pentru anularea măsurilor asigurătorii instituite prin decizia nr. 45185/03.05.2018, iar în lipsa unui temei legal acestea nu pot fi transformate în măsuri executorii.

În ceea ce priveşte legalitatea actului administrativ, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că înregistrarea unor obligaţii fiscale restante nu pot demonstra o conduită ilicită a intimatei-reclamante atât timp cât organul fiscal nu a probat în nici un fel împrejurarea că se încearcă sustragerea de la achitarea creanţei datorate bugetului consolidat al statului, reprezentând impozite şi taxe în valoare de 6.794.218 RON, precum şi îndeplinirea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 potrivit cărora:

"Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepţionale, respectiv atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea."

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că sentinţa primei instanţei este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., fiind temeinică şi legală.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - A.J.F.P. Constanţa împotriva sentinţei nr. 114 din 9 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2022.