Negative conflict of jurisdiction resolved via ex tempore competence consolidation due to failure to invoke material incompetence at the first hearing

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2020, reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Oradea, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Oradea şi Preşedintele Curţii de Apel Oradea, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

- anularea Hotărârii nr. 17/14,.05.2020 emise de către Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Oradea cât şi răspunsul Preşedintelui Curţii de Apel Oradea cu nr. x/2020 din data de 28.02.2020;

- să constate faptul că reclamantele au fost declarate admise la examenul de promovare organizat de pârâta de rangul 2 în baza art. 29 indice 1 Hotărârea CSM nr. 181/2007;

- să constate faptul că reclamantele sunt îndreptăţite să fie remunerate prin raportare la criterii stabilite de anexa V din Legea 153/2017, familia ocupaţională justiţie, pentru grefieri arhivar şi registrator cu studii superioare;

- să dispună obligarea pârâtei de rangul 1, sub sancţiunea daunelor cominatorii pe zi de întârziere să procedeze la transformarea posturilor de grefier arhivar şi registrator cu studii medii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Oradea în posturi de grefieri arhivari şi registrator cu studii superioare începând cu data validării rezultatelor.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1516, art. 1517, art. 1528 C. civ., art. 42 alin. (1) Legea nr. 567/2004, art. 44 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, art. 6 alin. (1) lit. c) Legea nr. 153/2017, art. 7 lit. g) din Legea nr. 153/2017, anexa nr. V din Legea nr. 153/2017 pct. 7,8 şi 9.

Prin sentinţa civilă nr. 1193/12.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

La data de 21.12.2020, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Timiş sub acelaşi număr, respectiv x/2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 378/06.04.2021, Tribunalul Timiş a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Timiş şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul de Justiţie, Curtea de Apel Oradea, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Oradea şi Preşedintele Curţii de Apel Oradea, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiş a reţinut că reclamantele au formulat în mod explicit un capăt de cerere în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, petit care, prin conţinut, obiect şi finalitate - obligarea autorităţii publice centrale la transformarea posturilor de grefier arhivar şi registrator cu studii medii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Oradea în posturi de grefieri arhivari şi registrator cu studii superioare începând cu data validării rezultatelor, precum şi faţă de apărarea celorlalte pârâte, care invocă lipsa culpei faţă de refuzul pârâtului Ministerul Justiţiei de a transforma posturile, este privit drept capăt principal de cerere şi în strânsă legătură cu celelalte petite. 2.2. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 395 din 30 iunie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara.

A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Oradea şi Preşedintele Curţii de Apel Oradea, în favoarea Tribunalului Timiş.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

A reţinut Curtea de Apel Timişoara că Tribunalul Timiş a încălcat dispoziţiile art. 130 din C. proc. civ., întrucât nu a invocat excepţia necompetenţei materiale la data de 23.02.2021, când a fost stabilit primul termen de judecată sau nu a prorogat discutarea unei astfel de excepţii, ci a invocat-o la cel de al doilea termen de judecată, acordat pentru data de 06.04.2021 .

A apreciat Curtea de Apel Timişoara că în speţă sunt incidente cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 31/2019, în sensul că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte urmează a dezlega regulatorul de competenţă în raport cu soluţia adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Din considerentele deciziei mai sus menţionate rezultă că instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca necompetenţa materială şi poate declina competenţa instanţei iniţial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului al apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.

A stabilit Înalta Curte că instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen şi va trebui să-i trimită acesteia dosarul.

De asemenea, s-a reţinut că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.

În cauză, după declinarea de competenţă dispusă de Curtea de Apel Bucureşti către Tribunalul Timiş, reclamanţii au reiterat şi au depus la data de 14.10.2021, o cerere precizatoare a acţiunii introductive de instanţă, în sensul explicitării capătului de cerere nr. x (dosarul Tribunalului Timiş), arătând că nu reprezintă o veritabilă modificare de acţiune.

La primul termen de judecată stabilit în cauză, respectiv 23 februarie 2021 Tribunalul Timiş a calificat precizarea la acţiune ca fiind o modificare a cererii de chemare în judecată şi a amânat cauza pentru a comunica cererea modificatoare formulată de reclamanţi pârâţilor din dosar.

La următorul termen din data de 06.04.2020, Tribunalul Timiş a invocat, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei, în raport de capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ.:

(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

(2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

Modificările aduse prin dispoziţiile art. 130 şi 131 din C. proc. civ., au urmărit implementarea principiului accelerării judecăţii, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., prin stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepţiei de necompetenţă materială, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune şi concluzii.

Deşi tribunalul a apreciat la termenul din data de 23.02.2021 că una dintre condiţiile prevăzute de textul de lege nu era îndeplinită, respectiv aceea că părţile nu erau în măsură să pună concluzii pe fondul cauzei în raport de necomunicarea precizării de acţiunii, instanţa era însă datoare să procedeze potrivit alin. (2) al art. 131 din C. proc. civ., respectiv să pună în discuţia părţilor excepţia necompetenţei şi să o proroge pentru termenul acordat în acest sens, cu atât mai mult cu cât prin cererea de chemare în judecată, în forma iniţială, reclamanţii au înţeles să se judece în contradictoriu şi cu pârâtul Ministerul Justiţiei, modificarea intervenind sub aspectul obiectului.

Reţinând că la termenul din data de 23.02.2021 la care părţile au fost legal citate în faţa Tribunalului Timiş nu a procedat la verificarea competenţei potrivit art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., în sensul de a tranşa aspectul competenţei sale generale, materiale sau teritoriale şi nici nu a procedat potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., invocând excepţia necompetenţei materiale la al doilea termen de judecată din 06.04.2021, în raport şi de considerentele deciziei nr. 31/2019, Înalta Curte va constata că a operat prorogarea de competenţă în favoarea tribunalului pentru neinvocarea excepţiei în termenul legal.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele A. şi B. şi pârâţii Preşedintele Curţii de Apel Oradea, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Oradea, Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Oradea, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.