Suspension of Forest Management Order: Failure to Establish Presumed Illegality via Summary Review of Environmental and Virgin Forest Compliance

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstnţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Direcţia Silvică Gorj, a solicitat anularea Ordinului nr. 519/2016 emis de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Gorj şi Ocolul Silvic Tismana, precum şi a amenajamentului silvic aprobat. În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a solicitat suspendarea Ordinului nr. 519/2016 emis de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Gorj şi Ocolul Silvic Tismana, precum şi a amenajamentului silvic aprobat.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin încheierea din data de 22.01.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus amânarea pronunţării asupra cererii de suspendare a Ordinului nr. 519/2016 emis de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Gorj şi Ocolul Silvic Tismana, precum şi a amenajamentului silvic aprobat.

Prin încheierea din data de 12.02.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor, Direcţia Silvică Gorj, Ocolul Silvic Tismana şi APM Gorj, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva încheierii din data de 12.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora "casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", recurenta-reclamantă a susţinut că referitor la existenţa cazului bine justificat, în mod greşit instanţa de fond a avut în vedere hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi a reţinut că "instanţa ar fi analizat în acea cauză aceleaşi condiţii reprezentând cazul bine justificat". La momentul formulării cererii de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 nu deţinea nicio piesă a documentaţiei ce a stat la baza emiterii ordinului atacat întrucât pârâtele au refuzat comunicarea acesteia. Împotriva refuzului de comunicare reclamanta a formulat acţiune în instanţă (dosarele nr. x/2018 şi y/2018, în care, instanţele au hotărât în mod definitiv comunicarea documentaţiei. Hotărârile nu au fost executate nici în prezent, iar după comunicarea documentaţiei în cadrul litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, reclamanta a formulat motive ce constituie caz bine justificat distincte. Este de reţinut că, în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2018 aceste aspecte nu au fost deloc invocate întrucât nu avea cunoştinţă de existenţa încălcării legislaţiei privind protecţia pădurilor virgine care se aflau pe suprafaţa amenajamentului silvic ce face obiectul dosarului de faţă.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora "casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", recurenta-reclamantă invocă încălcarea principiului precauţiei prevăzut de art. 191 alin. (2) in TFUE precum şi al art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În legislaţia UE, principiul precauţiei îşi găseşte aplicare în directiva habitate, care stabileşte în art. 6 că niciun plan sau proiect care este realizat în interiorul unei arii protejate, nu poate fi realizată fără o procedură de evaluare specifică denumită evaluare adecvată (O.U.G. nr. 157/2017 şi Ordinul nr. 19/2010 la nivel naţional). Prin urmare, orice plan care nu are o legătură direct cu gestionarea şi obiectivele de conservare ale ariei protejate - Sit-Natura 2000, trebuie să fie evaluat conform acestei proceduri pentru a se stabili în ce limite poate fi realizat planul respectiv şi cum.

Printr-o altă critică referitoare la conservarea pădurilor virgine şi cvasivirgine, recurenta-reclamantă consideră că a fost încălcată legislaţia de către instanţa de fond deoarece, au fost ignorate parcelele pe care se află arbori seculari (identificaţi în descrierea parcelară, parte a amenajamentului silvic depus la dosar, unde este evidenţiată o vârstă de peste 200 ani a acestora).

În dezvoltarea primului motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. conform căruia, hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, se arată că:

1. Este greşită afirmaţia conform căreia prin hotărârea dată în dosarul nr. x/2018 ar fi fost analizate acelaşi condiţii pentru admiterea cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 519/2016 emis de Ministerul Mediului Apelul şi Pădurilor având în vedere, pe de o parte că la momentul formulării cererii de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 nu deţinea nicio piesă a documentaţiei ce a stat la baza emiterii ordinului atacat, iar pe de altă parte, că în dosarul nr. x/2019 a invocat aspecte de drept diferite, chiar dacă se referă la aceeaşi documentaţie. Faţă de aceste aspecte în mod greşit s-a reţinut autoritate de lucru judecat.

2. Deşi a invocat faptul că a fost încălcat principiul prevenţiei în luarea deciziilor cu impact asupra mediului întrucât nu au fost administrate toate dovezile ştiinţifice privind inexistenta impactului negativ al lucrărilor silvice propuse asupra speciilor şi habitatelor protejate din cadrul Site-ului Natura 2000 şi Parcului Naţional cu care se suprapune acest amenajament, că evaluarea de mediu a fost începută şi finalizată după începerea aplicării amenajamentului silvic, fiind încălcat art. 3 din H.G. nr. 1076/2004 precum şi dreptul european invocat şi depus la dosarul de fond, lipsa procedurilor de consultare a publicului cu privire la emiterea Ordinului de ministru atacat în prezenta cauză, faţă de încălcarea art. 8 din Convenţia de la Aarhus şi a Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, inexistenţa Avizului Natura 2000 emis de Agenţia de Protecţie a Mediului întrucât procedura de evaluare adecvată s-a finalizat fără a parcurge etapa realizării raportului de evaluare adecvată, încălcarea regimului de protecţie al pădurilor virgine şi cvasivirgine, instanţa de fond nu a motivat hotărârea de respingere a cererii de suspendare faţă de motivele invocate ci a copiat cu ghilimele motive care priveau o acţiune şi un caz bine justificat distinct, chiar dacă se refereau la aceleaşi acte administrative. Faţă de motivele enumerate mai sus instanţa nu a pronunţat o hotărâre motivată în fapt şi în drept.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la încălcarea normelor de drept material, se arată că prima instanţă a încălcat principiul precauţiei prevăzut de art. 191 alin. (2) din TFUE potrivit căruia "Politica Uniunii în domeniul mediului urmăreşte un nivel ridicat de protecţie, ţinând seama de diversitatea situaţiilor din diferitele regiuni ale Uniunii. Aceasta se bazează pe principiile precauţiei şi acţiunii preventive, pe principiul remedierii, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate mediului şi pe principiul "poluatorul plăteşte", precum şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 cu privire la care, în numeroase speţe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că analiza cazului bine justificat presupune realizarea unei analize sumare a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată. "Aceasta nu înseamnă însă că împrejurările de fapt sau de drept care ar putea crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ se limitează la dimensiunea formală a acestuia. Dimpotrivă, aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, esenţial fiind ca motivele identificate să fie evidente".

Cu privire la conservarea pădurilor virgine şi cvasivirgine, recurenta-reclamantă arată că instanţa de fond a încălcat legislaţia naţională având în vedere că unul din obiectivele politicii forestiere naţionale este conservarea, protejarea şi ameliorarea biodiversităţii ecosistemelor forestiere. În acest sens, o primă etapă importantă este identificarea şi conservarea pădurilor virgine şi cvasivirgine, a pădurilor ripariene, a habitatelor forestiere şi speciilor rare, ameninţate sau periclitate.

Conform art. 26. Alin. (3) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările ulterioare, "Pădurile virgine şi cvasivirgine vor fi strict protejate şi se vor include în «Catalogul Naţional al Pădurilor Virgine şi Cvasivirgine», constituit ca instrument de evidenţă şi gestiune prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.".

În vederea identificării trupurilor de pădure de pe teritoriul României care se pot include în Catalogul Naţional al Pădurilor Virgine şi Cvasivirgine, este necesar să se verifice dacă aceste păduri îndeplinesc criteriile şi indicatorii de identificare a pădurilor virgine şi cvasivirgine prevăzuţi în OM nr. 3397/2012.

Există o suspiciune de nelegalitate prin lipsa încadrării corecte a acestor păduri în categoria T1 (conform art. 2 alin. (1) din Ordinul nr. 3397/2012 "Pădurile virgine, identificate pe baza criteriilor şi indicatorilor prevăzuţi la art. 1, se încadrează în amenajamentele silvice în categoria funcţională "păduri virgine" tipul I funcţional (T1), existând astfel indicii că se organizează licitaţii şi se exploatează păduri pe raza Ocolului Silvic Tismana deşi parcelele de pădure nu sunt studiate pentru a se observa dacă sunt sau nu păduri virgine.

Sub acest aspect se arată că au fost ignorate parcelele pe care se află arbori seculari (identificaţi în descrierea parcelară, parte a amenajamentului silvic depus la dosar, unde este evidenţiată o vârstă de peste 200 de ani a acestora (conform criteriilor din Ordinul 3397/2012). În vreme ce comercianţii urmăresc aceşti arbori pentru calitatea lor comercială, aceştia reprezenta un patrimoniu natural care face obiectul conservării ariei protejate, motivul existenţei acestora, exploatarea lor fiind interzisă. Aceste zone, care sunt identificate ca posibile păduri virgine sau extravirgine, nu pot fi exploatate, fiind interzise orice fel de intervenţii asupra acestora până la realizarea în teren a studiilor specifice care să confirme sau să infirme existenţa acestora.

Un exemplu de încălcare a Codului Silvic este parcela u.a. 130C din PU I unde au fost propuse tăieri rase dintr-o pădure de fag după ce se începuse cu tăieri progresive. Pe lângă faptul că aceasta fusese identificată ca şi pădure cvasivirgină de studiul Pin-Matra din 2005 având impresionanta vârstă de 210 ani, ea a fost parcursă totuşi cu tăieri progresive, iar în amenajamentul silvic actual a fost propusă în mod ilegal a fi parcursă cu tăieri rase în loc să se continue tratamentul tăierilor progresive început deja, deşi acestea sunt permise doar în pădurile de răşinoase, sălcii şi în plantaţiile de plop, conform Art. 29 din Codul Silvic. Acest lucru s-a făcut fără realizarea evaluării adecvate asupra impactului negativ asupra speciilor şi habitatelor Natura 2000, obligatoriu în astfel de situaţii în care activitatea antropică are un potenţial impact negativ semnificativ.

Printr-o altă critică, recurenta-reclamantă arată că referitor la nerespectarea planurilor de management ale ariilor protejate, prima instanţă a încălcat legislaţia naţională şi dreptul european refuzând să observe aparenţa de nelegalitate a amenajamentului silvic.

Conform art. 24 din O.U.G. nr. 57/2007 amenajamentul silvic trebuia corelat cu Planul de management în termen de 1 an de la adoptarea acestuia.

Or, din documentaţia prezentată rezultă că nu a fost realizată această corelare.

Din extrase din pagina de internet a Romsilva, rezultă faptul că se organizează licitaţii publice şi se taie păduri valoase care adăpostesc biodiversitate protejată la nivel comunitar, fără corelarea cu planul de management, fapt care oferă şi el indicii de nelegalitate şi de pagubă iminentă faţă de obiectivele de patrimoniu natural ale statului român.

În paragrafele 113 şi 114 din C-441/17, CJUE arată în ce constă evaluarea corespunzătoare a efectelor unui plan sau ale unui proiect asupra sitului, şi anume:

"113. Evaluarea corespunzătoare a efectelor unui plan sau ale unui proiect asupra sitului în cauză care trebuie efectuată în temeiul articolului 6 alin. (3) prima teză din Directiva habitate presupune că trebuie identificate, făcând apel la cele mai relevante cunoştinţe ştiinţifice în materie, toate aspectele planului sau ale proiectului în discuţie care ar putea, per se sau în combinaţie cu alte planuri sau alte proiecte, să afecteze obiectivele de conservare a sitului respectiv (a se vedea printre altele Hotărârea din 21 iulie 2016, Orleans şi alţii, C-387/15 şi C-388/15, EU:C:2016:583, punctul 51, precum si Hotărârea din 26 aprilie 2017, Comisia/Germania, C-142/16, EU:C:2017:301, punctul 57).

114. Evaluarea efectuată în temeiul articolului 6 alin. (3) prima teză din Directiva habitate nu poate, aşadar, să prezinte lacune şi trebuie să cuprindă constatări şi concluzii complete, precise şi definitive, de natură să înlăture orice îndoială ştiinţifică rezonabilă cu privire la efectele lucrărilor preconizate asupra sitului protejat vizat (a se vedea printre altele Hotărârea din 11 aprilie 2013, Sweetman şi alţii, C-258/11, EU:C:2013:220, punctul 44, precum si Hotărârea din 21 iulie 2016, Orleans şi alţii, C-387/15 şi C-388/15, EU:C:2016:583, punctul 50)".

În mod evident, fără evaluare de mediu, autorizarea planului de către autorităţi a fost în mod nelegal efectuată, atât în speţa prezentă cât şi în cazul Poloniei (paragraful 268). De asemenea, CJUE a constatat că Polonia nu a luat măsurile necesare de conservare a speciilor, habitatelor şi păsărilor din aria protejată la nivel comunitar.

Prin urmare, prin pipăirea fondului, solicită suspendarea actului administrativ până la soluţionarea cauzei privind anularea actului administrativ.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Gorj a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 09 iunie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 24 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând încheierea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 519/2016 emis de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Gorj şi Ocolul Silvic Tismana, precum şi a amenajamentului silvic aprobat. În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a solicitat suspendarea Ordinului nr. 519/2016 emis de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Gorj şi Ocolul Silvic Tismana, precum şi a amenajamentului silvic aprobat.

Prima instanţă a respins cererea de suspendare a Ordinului nr. 519/2016 emis de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Gorj şi Ocolul Silvic Tismana, precum şi a amenajamentului silvic aprobat, reţinând, în esenţă, că reclamanta nu a relevat împrejurări de fapt sau de drept care să fie de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, ci a invocat veritabile motive de nelegalitate, specifice acţiunii în anulare, toate susţinerile reclamantei necesitând interpretarea şi aplicarea în concret a dispoziţiilor de drept al mediului şi al unor convenţii internaţionale, operaţiuni care sunt, în mod evident, incompatibile cu cercetarea sumară a aparenţei dreptului sau "pipăirea fondului" şi, nefiind dovedit cazul bine justificat, nu se mai impune analiza cerinţei privind paguba iminentă, întrucât cele două condiţii au fost prevăzute de legiuitor în mod cumulativ, astfel că neîndeplinirea uneia atrage respingerea automată a cererii de suspendare a executării.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Prin primul motiv de recurs, recurenta-reclamantă critică încheierea primei instanţe din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţinând că aceasta cuprinde motive străine de natura cauzei având în vedere că, în mod greşit s-a reţinut autoritate de lucru judecat, respectiv că atât timp cât condiţiile reprezentând cazul bine justificat au fost analizate în dosarul nr. x/2018 acestea nu mai pot fi analizate şi în cauza de faţă.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt nefondate având în vedere că încheierea recurată este amplu motivată, cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, acestea nu sunt contradictorii şi nici străine de natura cauzei, ci susţin în mod temeinic soluţia pronunţată.

Într-adevăr, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor, iar motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, precum şi pentru ca instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanţa de control judiciar constată că încheierea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că atât în dosarul nr. x/2018, cât şi în dosarul nr. x/2019 au fost invocate aceleaşi motive referitoare la nerespectarea procedurii de consultare a publicului cu privire la planul propus spre aprobare - amenajamentul silvic în sine; inexistenţa unor hărţi privind speciile şi habitatele prioritare din aria protejată şi din imediata vecinătate a amenajamentului silvic litigios, precum şi neidentificarea speciilor şi zonelor protejate, lipsa oricărei analize privind impactul potenţial al planului asupra acestora şi lipsa măsurilor de conservare a speciilor/habitatelor ariilor protejate ca site-uri Natura 2000, nerespectarea regimului de protecţie a pădurilor virgine şi cvasivirgine.

Faptul că în susţinerea motivelor expuse în cadrul acţiunii de faţă recurenta-reclamantă se referă şi la alte aspecte pentru care a considerat că nu există o corelaţie între planul de management al ariei protejate şi amenajamentul silvic, aşa cum dispun prevederile art. 21, 22 şi 24 din O.U.G. nr. 57/2007, coroborate cu art. 27 alin. (3) din Codul silvic, nu poate influenţa în vreun fel temeinicia soluţiei pronunţate de prima instanţă şi nu poate impune o altă interpretare autorităţii de lucru judecat.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acţiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor reclamantului (până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Îndeplinirea celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu, sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanţa de judecată.

Referitor la noţiunea de caz bine justificat, aceasta a fost definită prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind reprezentată de acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Aparenţa de nelegalitate a unui act administrativ trebuie să rezulte din acele împrejurări de fapt sau de drept care se constituie în "indicii de nelegalitate" şi care rezultă dintr-o simplă analiză prima facie, fără a presupune dovedirea unor motive de nelegalitate.

În cazul de faţă, cercetând "aparenţa de legalitate" a actului ce formează obiectul litigiului, fără a intra în analiza fondului, întrucât ar excede obiectului prezentei cereri, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că motivele invocate în susţinerea existenţei cazului bine justificat de recurenta-reclamantă nu sunt întemeiate.

Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că actul a fost emis în baza deciziei etapei de încadrare nr. 29/28.07.2015 prin care s-a stabilit că nu este necesară evaluare de mediu şi nici evaluare adecvată şi că amenajamentul silvic se va supune adoptării fără aviz de mediu, iar pentru a se putea aprecia asupra necesităţii evaluării de mediu sau a evaluării adecvate este necesară antamarea fondului litigiului, ceea ce nu este posibil în această etapă a procedurii, caracterizată prin cercetarea sumară a aparenţei dreptului, întrucât cazul bine justificat nu se referă la critici de nelegalitate sau netemeinicie a actului administrativ, ci la împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. Cu alte cuvinte, îndoiala serioasă asupra legalităţii trebuie să poată fi constatată cu uşurinţă, în urma unei cercetări sumare a dreptului, având în vedere că măsurile luate în cadrul procedurii suspendării executării sunt măsuri provizorii până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii actului.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din acelaşi act normativ, "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei."

Din prevederile legale citate, rezultă că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că Înalta Curte constată că, prin sentinţa civilă nr. 1902 din data de 10.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Direcţia Silvică Gorj, Ocolul Silvic Tismana şi Agenţia pentru Protecţia Mediului Gorj.

Chiar dacă această sentinţă nu are caracter definitiv (reclamanta având posibilitatea să urmeze calea de atac a recursului ce va fi supusă analizei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal), soluţia pronunţată constituie un criteriu în verificarea cazului bine justificat, câtă vreme decizia atacată a fost confirmată de prima instanţă, în fond.

În aceste circumstanţe, soluţia adoptată de instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare creează, cel puţin cu caracter provizoriu, premisa legalităţii actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel confirmată prezumţia de legalitate ataşată actelor administrative, până la soluţionarea recursului, astfel că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, cu privire la prevederile dispuse prin actul administrativ supus cenzurii instanţei.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, deşi nu se mai impune a fi analizată, ambele condiţii trebuind să fie îndeplinite cumulativ, se reţine că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu, or, în cauză, nu s-a făcut o astfel de dovadă în sensul prevederilor legale menţionate.

Ca atare, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă nu prezintă critici concrete din care să rezulte că prima instanţă ar fi dat o interpretare greşită normelor de drept material.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2022.