Conflict of jurisdiction: Material competence for administrative claims seeking damages from pension differences caused by government emergency ordinance

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fisca la 30 martie 2021 sub nr. x/2021, astfel cum a fost aceasta modificată la data de 19 aprilie 2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, B., în calitate de Prim - Ministru, C. - Ministrul Finanţelor Publice şi D. - Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

· anularea O.U.G. nr. 8 din 18 februarie 2021 în care se prevede menţinerea valorii punctului de pensie de 1.442 RON în cursul anului 2021;

· repunerea în vigoare a art. 86 alin. (2), lit. c) din Legea nr. 127/2019, care prevede o valoare a punctului de pensie de 1.875 RON de la 1 septembrie 2021, cu menţiunea că la data intrării în vigoare a legii (respectiv 1 septembrie 2021), valoarea punctului de referinţă este de 75 RON;

· restituirea diferenţelor de pensie, aplicând Legea pensiilor nr. 127/2019, precum şi plata valorii punctului de pensie de 1.875 RON, cu valoarea punctului de referinţă de 75 de RON începând cu 1 septembrie 2021, actualizată cu rata medie a inflaţiei la momentul plăţii efective, cu dobânda legală şi o nouă decizie de revizuire a pensiei;

· majorarea cuantumului pensiei, prin aplicarea Legii pensiilor nr. 127/2019, respectiv a dispoziţiilor art. 152 alin. (4), care prevăd o mărire a punctajului pe perioada 1 februarie 1975 - 1 aprilie 2001 cu 10% celor care nu fac dovada venitului lunar brut realizat începând cu data de 1 septembrie 2021;

· obligarea pârâtului Guvernul României la plata daunelor materiale, în cuantum de 10.000 RON.

1.2. Prin precizarea depusă la data de 8 noiembrie 2021, reclamanta a clarificat obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că nu a intenţionat să învestească instanţele de judecată cu o cerere privind anularea O.U.G. nr. 8/2021, ci cu excepţia de neconstituţionalitate a unui astfel de act normativ, precum şi cu o acţiune în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Casa Judeţeană de Pensii Braşov, privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin dispoziţiile O.U.G. nr. 8/2021, prin care solicită:

· obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Braşov la restituirea diferenţelor de pensie, aplicând prevederile Legii nr. 127/2019, la plata valorii punctului de pensie de 1.875 RON, cu o valoare de referinţă de 75 RON, începând cu 1 septembrie 2021, actualizat cu rata medie a inflaţiei la momentul plăţii efective, cu dobânda legală şi la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei;

· obligarea pârâţilor la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin publicarea O.U.G. nr. 8/2021 în Monitorul Oficial al României nr. 168/18.02.2021;

· majorarea cuantumului pensiei, prin aplicarea Legii pensiilor nr. 127/2019, respectiv a dispoziţiilor art. 152 alin. (4), care prevede o mărire a punctajului pe perioada 1 februarie 1975 - 1 aprilie 2001 cu 10% celor care nu fac dovada venitului lunar brut realizat începând cu data de 1 septembrie 2021;

· obligarea Guvernului la plata de daune morale în valoare de 10.000 RON.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 936 din 20 octombrie 2021, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat soluţionarea cauzei având drept obiect cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, B., în calitate de Prim - Ministru, C. - Ministrul Finanţelor (Publice) şi D. - Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, a considerat instanţa că cererea de chemare în judecată modificată, prin completare, de către reclamantă are ca obiect principal anularea O.U.G. nr. 8 din 18 februarie 2021, iar în condiţiile în care emitentul acestui act normativ este o autoritate publică de nivel central - Guvernul României, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc că revine curţii de apel competenţa materială procesuală pentru soluţionarea unei cereri precum cea formulată şi completată de reclamantă.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal care, prin sentinţa civilă nr. 135 din 25 noiembrie 2021, a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

În justificarea unei astfel de soluţii, instanţa a apreciat, în esenţă, că, în lumina prevederilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, petitul cererii de chemare în judecată ce vizează nelegalitatea O.U.G. nr. 8/2021, nu poate avea caracter principal. De asemenea Curtea de Apel Braşov a luat act şi de precizările reclamantei realizate în faţa sa, prin care sus indicata parte a învederat pe de o parte că obiectul principal al cererii sale în contencios administrativ a fost reprezentat de solicitarea ce viza restituirea diferenţelor de pensie şi plata valorii punctului de pensie, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin dispoziţiile O.U.G. nr. 8/2021, iar pe de altă parte că ceea ce a intenţionat, în fapt, să invoce împotriva unui astfel de act normativ, a fost neconstituţionalitatea prevederilor O.U.G. nr. 8/2021.

În considerarea unor astfel de aspecte, în raport de rangul autorităţii în contradictoriu cu care a fost formulat petitul principal privind restituirea diferenţelor de pensie şi plata valorii punctului de pensie, respectiv calitatea Casei Judeţene de Pensii Braşov de autoritate publică locală, Curtea de Apel Braşov a apreciat că în virtutea prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 competenţa de soluţionare a cauzei pendinte revine Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţă care a fost sesizată iniţial de către reclamantă.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ce vizează aspectul instanţei competente material să soluţioneze litigiul pendinte, are la bază calificarea juridică diferită dată de cele două instanţe petitelor cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost aceasta completată şi precizată succesiv de către reclamantă.

În timp ce Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că petitul principal este reprezentat de cererea de anulare a O.U.G. nr. 8 din 18 februarie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că acesta are un caracter subsidiar pretenţiilor reclamantei privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin dispoziţiile unui astfel de act normativ.

Pentru stabilirea corectă a naturii capătului de cerere ce are poziţia dominantă (principală) în economia cererii de chemare în judecată, urmează a fi avute în vedere dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă", respectiv "(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

Mecanismul stabilirii naturii juridice a unui capăt de cerere implică o analiză ce porneşte de la determinarea obiectului şi cauzei cererii de chemare în judecată, respectiv a temeiul calificat juridic, motiv pentru care, observând atât cadrul procesual dedus judecăţii prin acţiunea în contencios administrativ, astfel cum a fost aceasta completată prin cererea depusă la data de 19 aprilie 2021, dar şi precizările formulate de reclamantă la data de 8 noiembrie 2021, Înalta Curte constată că aceasta a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect principal solicitarea de obligare a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Braşov la acordarea, în sensul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, de despăgubiri, apreciate de reclamantă ca fiind cauzate acesteia prin dispoziţiile O.U.G. nr. 8 din 18 februarie 2021, respectiv restituirea diferenţelor de pensie, rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr. 127/2019 şi plata valorii punctului de pensie de 1.875 RON, cu o valoare de referinţă de 75 RON, începând cu 1 septembrie 2021, actualizată cu rata medie a inflaţiei la momentul plăţii efective şi dobânda legală.

În acest context, Înalta Curte reţine că cererea ce iniţial avea o topică ce viza o solicitare de anulare a O.U.G. nr. 8 din 18 februarie 2021, clarificată ulterior de reclamantă ca reprezentând, în realitate, un demers de invocare a excepţiei de neconstituţionalitate a unui astfel de act normativ, are natura juridică accesorie pe care o reglementează chiar prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Astfel, legea reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal raportat la două criterii: rangul autorităţii şi cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat, însă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, ce nu vizează taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, în determinarea instanţei competente să soluţioneze prezenta cauză incident este primul criteriu.

În acest context, întrucât pretenţia principală a reclamantei este cea privind obligarea Casei Judeţene de Pensii Braşov la acordarea de despăgubiri, în sensul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, dată fiind calitatea acestei pârâte de autoritate publică locală, în virtutea dispoziţiilor art. 10 din Legea 554/2004, Înalta Curte apreciază că aparţine tribunalului competenţa de soluţionare a cauzei de faţă.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâţii Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale-D., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Primul Ministru B., Casa Judeţeană de Pensii Braşov şi Guvernul României, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2022.