Timeliness of administrative appeals and inadmissibility of accessory intervener appeals when the principal party declines recourse

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Ca urmare a declinării competenţei, Curtea de Apel Bucureşti a fost sesizată de Curtea de Apel Cluj cu acţiunea formulată de Comuna Gârbău prin Primarul Comunei Gârbău, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi intervenientul Parohia Greco-Catolică Gârbău (cererea de intervenţie fiind încuviinţată sub aspectul admisibilităţii, la data de 21.01.2020), litigiul având ca obiect anularea şi suspendarea executării Hotărârii CNCD nr. 319/10.06.2019, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 21 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a se depune concluzii sau note scrise din partea părţilor litigante, a amânat pronunţarea deciziei pentru data de 30 ianuarie 2020.

Prin sentinţa civilă 77 din 30 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Comuna Gârbău prin Primarul Comunei Gârbău, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a anulat Hotărârea CNCD nr. 319/10.06.2019, a suspendat executarea Hotărârii CNCD nr. 319/10.06.2019, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de Parohia Greco-Catolică Gârbău în favoarea pârâtului şi a obligat pârâtul, către reclamant, la cheltuieli de judecată în sumă de 70 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile şi a încheierii atacate a formulat recurs intervenienta Parohia Greco - Catolică Gârbău, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Solicită admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, casarea sentinţei civile atacate în sensul respingerii în totalitate atât a cererii privind suspendarea Hotărârii CNCD nr. 319/10.06.2019 cât şi respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată, cheltuieli de judecată.

3.2. Pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 77 din 30 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, casarea sentinţei civile nr. 77/30.01.21 pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material. Pe fond, solicită respingerea acţiunii în contencios administrativ formulată de către reclamanta Comuna Gârbău prin Primarul Comunei Gârbău cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a Hotărârii nr. 319/10.06.2019 emisă de Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2018. Cu cheltuieli de judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. În ceea ce priveşte recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării

Examinând excepţia tardivităţii recursului formulat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, apărările formulate de recurentă cu privire la această excepţie, Înalta Curte contată că recursul este tardiv formulat, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, aplicabile în prezenta cauză, "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Apărările recurentului privind comunicarea hotărârii recurate sunt nefondate.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că sentinţa recurată a fost legal comunicată pârâtului la data de 9 martie 2020 (dosar fond).

Recursul a fost declarat la data 21 aprilie 2020, astfel că este tardiv, termenul legal de formulare a recursului împlinindu-se la data de 25 martie 2020 privind soluţia pe fond.

Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Această sancţiune se aplică şi în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, care priveşte exercitarea unui drept procesual.

Potrivit art. 186, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, iar în acest scop va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.

Susţinerile formulate de recurentă prin cererea depusă la dosar nu atrag incidenţa dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., nefiind invocate potrivit acestora şi dovedite motive temeinic justificate pentru neformularea cererii de recurs în termenul legal prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., astfel că va respinge ca tardiv recursul formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei civile nr. 77 din 30 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal .

2. În ceea ce priveşte recursul declarat de intervenienta Parohia Greco - Catolică Gârbău

Examinând criticile invocate în recurs raportat la hotărârea instanţei de fond şi la probele administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este neavenit, având în vedere următoarele considerente.

Potrivit dispoziţiilor art. 67 alin. (4) din C. proc. civ. "calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socoteşte neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunţat la calea de atac exercitată ori aceasta a a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond".

Aşadar, în ipoteza în care partea pentru care s-a realizat intervenţia accesorie nu a exercitat calea de atac, atunci calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu nu va fi analizată de instanţă, fiind considerată inexistentă.

O astfel de soluţie legislativă este firească, având în vedere că intervenţia accesorie nu este altceva decât o apărare exercitată în favoarea uneia dintre părţi. Ca atare, dacă partea în interesul căreia s-a realizat intervenţia accesorie, şi-a demonstrat intenţia de a nu utiliza beneficiul căii de atac prevăzute de lege pentru litigiul în cauză, prin neexercitare sau renunţare, atunci examinarea căii de atac introduse de intervenientul accesoriu în interesul acesteia este inutilă, lipsind însuşi interesul, care se materializează exclusiv în susţinerea demersurilor procesuale întreprinse de partea în favoarea/interesul căreia s-a realizat intervenţia accesorie. Caracterul auxiliar al acestui tip de intervenţie voluntară îi determină particularitatea imposibilităţii efectuării altor acte procesuale în afara celora care sunt în indisolubilă legătură cu finalitatea sprijinirii interesului părţii originare.

Din acest motiv, textul legal anterior citat stabileşte că nu poate fi primită calea de atac exercitată de către un intervenient în interesul altuia şi introdus în locul căii de atac a celui pentru care s-a făcut intervenţia, întrucât intervenientul nu poate invoca un interes propriu.

Aşadar, norma citată consacră o limitare a exerciţiului dreptului titularului unei cereri de intervenţie accesorie de a uza de căile de atac deschise împotriva unei hotărâri judecătoreşti, în sensul condiţionării valorificării acestui drept de declararea aceleiaşi căi de atac de către partea în interesul căreia s-a formulat intervenţia de către terţ.

Neîndeplinirea acestei condiţii conduce la însăşi inadmisibilitatea căii de atac declarate de către intervenient, deoarece acesta nu are deschisă calea procesuală vizată de textul de lege. Sancţiunea ce operează în acest caz este explicit prevăzută în art. 67 alin. (4) C. proc. civ., respectiv aceea a respingerii ca neavenite a căii de atac.

Având în vedere incidenţa disp. art. 67 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii recursului formulat de recurenta- intervenientă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1), art. 67 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va constata neavenit recursul formulat de intervenienta Parohia Greco - Catolică Gârbău împotriva sentinţei civile nr. 77 din 30 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal şi a încheierii de şedinţă din 21 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, şi va respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului formulat de recurenta- intervenientă.

Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei civile nr. 77 din 30 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

Constată neavenit recursul formulat de intervenienta Parohia Greco - Catolică Gârbău împotriva sentinţei civile nr. 77 din 30 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal şi a încheierii de şedinţă din 21 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.