Cassation quashing moral damages award in insurer insolvency case for failing to apply Romanian jurisprudence and FVPS Guide instead of relying solely on criminal res judicata.

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub numărul x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 12847/07.02.2018 emisă de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtului la plata sumei de 450.000 RON.

Prin acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii B., C. şi D. au formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 13204/22.02.2018, deciziei nr. 13205/22.02.20185 şi deciziei nr. 13203/22.02.2018, emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând anularea in parte a deciziei atacate si obligarea paratei la plata sumelor solicitate de către fiecare reclamant prin cererea de plata, respectiv 450.000 RON B., 450.000 RON C., 200.000 RON, D..

Motivarea acţiunii este identică celei formulate de reclamantul A..

Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare, au fost reluate argumentele din întâmpinarea depusă în dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.11.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2018 la dosarul de faţă, nr. x/2018, în baza art. 139 C. proc. civ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1742 din 17 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererile conexate privind pe reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR.

A anulat în parte deciziile nr. 12847/07.02.2018, nr. 13204/22.02.2018, nr. 13205/22.02.2018 şi nr. 13203/22.02.2018 emise de pârât, sub aspectul cuantumului despăgubirilor pentru daune morale acordate reclamanţilor.

A obligat pârâtul la plata despăgubirilor pentru daune morale în cuantum de câte 450.000 RON pentru fiecare dintre reclamanţii A., B. şi C. şi în cuantum de 200.000 RON pentru reclamantul D..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile recurate a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate, invocând cazul de casare prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

A susţinut recurentul că prin Legea nr. 213/2015, Fondul de Garantare a Asiguraţilor s-a constituit ca persoană juridică de drept public, cu scopul protejării creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, protecţia fiind asigurată, aşa cum rezultă din conţinutul legii şi al normei de aplicare nr. 16/2015, prin mecanismul stabilit prin această lege specială. Plafonul maxim de garantare este de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, ir suma de plată trebuie să reprezinte o creanţă de asigurare, certă, lichidă şi exigibilă.

Cu privire la sumele de 37.585 RON şi respectiv 14.956 RON acordate cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre petenţi, recurentul a arătat că a acordat aceste sume prin aplicarea Ghidului de Protecţie a Victimelor Străzii, un document de referinţă în acordarea sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale a unor vătămări corporale sau decese, precum şi în concordanţă cu Procedura internă a Fondului privind soluţionarea pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (materiale şi morale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, procedură elaborată de FGA în temeiul art. 30 coroborat cu art. 11-16 din Legea nr. 213/2015 şi cu raportul de expertiză tehnică dispus în dosarul nr. x/2015 din care a rezultat că defuncta E. se afla pe locul din faţă dreapta a autovehiculului, fără a purta centura de siguranţă.

A arătat recurentul că instanţa de fond nu s-a aplecat asupra prezentei cauze, tratând-o superficial şi rezumându-se la a copia motivarea şi soluţia pronunţată de instanţa penală în dosarul procesual nr. x/2015, dar şi a sumelor acordate de aceasta, instanţa de fond nelecturând şi faptul că instanţa penală a avut în vedere numărul relativ mare de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării părţii civile F., 85-90 de zile, faptul că acesteia i-a fost pusă în primejdie viaţa, dar şi suferinţa cauzată de pierderea unei rude apropiate- sora sa, apreciindu-se că suma de 450.000 RON este justificată pentru compensarea acestor suferinţe.

În vederea principiului egalităţii de tratament în procesul de soluţionare a pretenţiilor de despăgubire formulate de părţile vătămate/civile pentru prejudiciul moral suferit în urma accidentelor de circulaţie produse de către asiguraţii G. S.A. s-a, F.G.A. a ţinut cont de procedura de acordare a acestor despăgubiri validată în G. S.A., procedura fiind folosită şi de către lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanţă formulate şi depuse de către creditori pentru înscrierea la masa credală a societăţii debitoare G. S.A., în faliment.

A mai arătat recurentul că soluţia instanţei de fond este greşită, având în vedere, pe de o parte, drepul de apreciere de care a dispus FGA, care nu a fost exercitat discreţionar sau prin exces de putere, ci în baza unor reguli concrete ce asigură respectarea unui tratament egal nediscriminatoriu faţă de oricare victimă a accidentelor rutiere, iar pe de altă parte rolul FGA, lista criteriilor şi limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale.

Potrivit disp. Legii nr. 213/2015 şi ale Normei ASF nr. 16/2015, FGA este constituit cu scop de destinaţie specifice, nu se substituie asigurătorului aflat în insolvenţă şi nu preia obligaţiile asigurătorului asumate în urma încheierii contractului de asigurare de răspundere civilă pentru accidente produse de vehicule.

Instanţa de fond a confundat obligaţia de plată a FGA cu obligaţia de plată a asigurătorului. Astfel FGA plăteşte în baza dispoziţiilor Legii nr. 213/2015 şi ale Normei ASF nr. 16/2015, ca urmare a deschiderii procedurii de faliment şi nicidecum în baza unei răspunderi contractuale .

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimaţii - reclamanţi au invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că motivele invocate sunt de netemeinicie şi nu de nelegalitate a hotărârii recurate. Interpretarea culpei defunctului şi cuantumul despăgubirilor, constituie motive de netemeinicie a hotărârii şi nu pot fi analizate de instanţa de recurs. Pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, analizând probele administrate în cauză şi prevederile legale aplicabile constată că recursul este fondat, impunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Din actele dosarul rezultă că la data de 18.08.2013, a avut loc un accident rutier din culpa numitului H., în urma căruia a rezultat decesul numitei E. - Alina şi a numitului J., ambii aflaţi pe scaunul din dreapta faţă.

La data evenimentului, autovehiculul cu nr. de înmatriculare x avea încheiată poliţa G. S.A.

Reclamanţii, în calitate de rude ale defunctei E. - Alina (A. - frate, C. - mamă, B. - tată şi D. - frate) au solicitat acordarea de despăgubiri din disponibilităţile F.G.A., pentru fiecare reclamant, cu titlu de daune morale pentru repararea integrală a prejudiciului suferit în urma accidentului rutier din data de 18.08.2013.

Prin deciziile nr. 12847/07.02.2018, nr. 13204/22.02.2018, nr. 13205/22.02.2018 şi nr. 13203/22.02.2018 emise de pârât, contestate în cauza de faţă, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a admis în parte cererile de plată şi a acordat reclamanţilor A. şi D. (fraţii victimei) suma de 14.956 RON fiecăruia, iar reclamanţilor C. şi B. (părinţii victimei), câte 37.548 RON.

La stabilirea acestor despăgubiri, FGA a avut în vedere art. 26 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 49 pct. 1 din Norma ASF nr. 14/2011, in vigoare la momentul producerii evenimentului rutier şi s-a raportat la sumele consemnate in Ghidul elaborat de Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii (FVPS).

Totodată, FGA a avut în vedere ca exista o culpa comuna care a condus la decesul numitei E.-Alina, aceasta nepurtând centura de siguranţa, astfel încât, făcând aplicarea art. 28 din Ordinul 14/2011 al ASF, a redus la jumătate sumele stabilite în baza Ghidului FPVS.

Instanţa de fond a reţinut, ca temei al modificării sumelor acordate de Fondul de Garantare al Asiguraţilor cu titlu de daune morale, faptul că nivelul daunelor morale acordat prin deciziile contestate (respectiv A. şi D. - fraţii victimei- suma de 14.956 RON fiecăruia, iar reclamanţilor C. şi B. - părinţii victimei- câte 37.548 RON), nu au fost justificate corect de pârât cu referire la art. 28 din Ordinul 14/2011 al ASF . În acest sens FGA a reţinut culpa comună în producerea accidentului, respectiv culpa conducătorului auto şi a victimei E.-Alina, cu încălcarea puterii de lucru judecat a deciziei penale nr. 610/A/2017 pronunţata de Curtea de Apel Cluj in dosarul nr. x/2015, prin care s-a stabilit ca vina în producerea accidentului i-a aparţinut in mod exclusiv numitului H..

A mai reţinut prima instanţă că la individualizarea pedepsei stabilite de prima instanţă (Judecătoria Năsăud) şi menţinute în apel prin decizia nr. 610/A/2017, instanţa penală nu s-a referit la împrejurarea că inculpatului i s-ar putea imputa doar o parte din culpă în producerea accidentului.

Totodată, a reţinut prima instanţă că nici la soluţionarea laturii civile a cauzei, respectiv la stabilirea despăgubirilor acordate părinţilor şi fratelui defunctului J., care la momentul producerii accidentului se afla într-o situaţie identică cu victima E.-Alina, ambii fiind ocupanţi ai locului din dreapta faţă în autoturism, fără a purta centură de siguranţă, instanţa penală nu a reţinut culpa comună, deşi a avut la dosar raportul de expertiză tehnică invocat de FGA şi a acordat despăgubiri pentru daune morale în cuantumul maxim prevăzut de Legea nr. 213/2015, respectiv câte 450.000 RON pentru fiecare parte civilă aflată în relaţie de rudenie cu defunctul J..

A mai reţinut prima instanţă că atât timp cât, nici la stabilirea cuantumului pedepsei şi nici la stabilirea despăgubirilor civile, instanţa penală nu a dat eficienţă vreunui aspect privind culpa comună, aceasta nu putea fi reţinută de FGA decât cu încălcarea puterii de lucru judecat, astfel încât acest motiv de reducere a despăgubirilor la jumătate, invocat de FGA în deciziile contestate, nu este întemeiat.

În cauza de faţă, pârâtul trebuia să aibă în vedere hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2015, in cauza ce priveşte acelaşi accident rutier şi aceeaşi relaţie de rudenie între victimă şi părţile civile, cauză în care, atât părinţii defunctului, cât şi sora acestuia au fost despăgubiţi cu suma de 450.000 RON fiecare.

Cât timp normele legale stabilesc că daunele morale se stabilesc în conformitate cu jurisprudenţa din România, iar hotărârile judecătoreşti arătate constituie jurisprudenţă relevantă în cauză, pentru a se evita săvârşirea unor discriminări intr-un domeniu în care nu există criterii legale de individualizare a sumelor, prima instanţă a apreciat că o compensaţie echitabilă este acordarea unor despăgubiri morale în cuantum de câte 450.000 RON pentru fiecare dintre reclamanţii A., B. şi C. şi în cuantum de 200.000 RON pentru reclamantul D., astfel cum au solicitat reclamanţii.

Or, Înalta Curte constată că această modalitate, a primei instanţe, de raportare la jurisprudenţa instanţelor prin invocarea unei singure cauze penale (care a făcut obiectul condamnării inculpatului ce a produs accidentul rezultând decesul pasagerilor E. Alina şi J. - rudele reclamanţilor din prezenta cauza), respectiv dosar nr. x/2015 în care s-a pronunţat decizia penală nr. 610/2017 din 12 aprilie 2017 (definitivă) a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, nu corespunde prevederilor art. 49 pct. 2 lit. d) din Normele aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 14/2011.

Cu toate că prima instanţă a reţinut că referitor la cuantumul despăgubirilor, va avea în vedere dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. a) corob. cu art. 49 pct. 2 Ordinul CSA nr. 14/2011, potrivit cărora "la stabilirea despăgubirilor în cazul …decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: f) daunele morale, în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România", în cauză însă, prima instanţă a avut în vedere doar sentinţa penală definitivă pronunţată în dosarul penal nr. x/2015 şi nicidecum jurisprudenţa din România.

Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată în cauza penală nu are autoritate de lucru judecat, nefiind vorba de aceleaşi părţi, iar pe de altă parte, există diferenţe semnificative între situaţiile părţilor civile din dosarul penal şi dosarul cauzei.

Instanţa de fond trebuia să facă o evaluare proprie în acordarea daunelor morale, raportată la juridsprudenţa şi legislaţia din România, această evaluare însă lipseşte cu desăvârşire.

Totodată, se constată că instanţa de fond a apreciat că pârâtul a stabilit în mod greşit cuantumul daunelor morale acordate reclamanţilor, acesta raportându-se exclusiv la sumele consemnate in Ghidul elaborat de Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii (FVPS), neavând în vedere la stabilirea sumelor cuvenite reclamanţilor, situaţia particulară a acestora.

Este adevărat că Ghidul Fondului de Protecţie al Victimelor Străzii şi Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare are doar o valoare orientativă, astfel încât aplicarea mecanică a acestuia nu conduce la o valoare corectă a daunelor morale datorate . Pe de altă parte, însă, nu se poate nega importanţa sa în asigurarea unei abordări unitare a materiei daunelor morale în condiţiile în care nu există elemente obiective de evaluare a acestora.

Or, instanţa de fond a ignorat acest act, stabilind despăgubiri care se îndepărtează în mod substanţial de cele care ar rezulta din aplicarea actului menţionat, prima instanţă stabilind despăgubiri prin raportare strict la cauza penală mai sus amintită.

Această analiză unilaterală a cauzei, prin luarea în considerare a unei singure hotărâri judecătoreşti pronunţate în dosarul penal amintit echivalează cu o nesoluţionare a litigiului cu consecinţa casării sentinţei şi trimiterii ei în vederea rejudecării.

În fond după casare instanţa va ţine seama cu titlu orientativ de Ghidul întocmit de FPVS, raportându-se, totodată, la jurisprudenţa instanţelor, dar şi la toate circumstanţele accidentului, respectiv se va avea în vedere faptul că reclamanţii părinţii/fraţii erau persoane adulte/minore la data decesului fiicei/sorei lor, prejudiciul moral fiind influenţat, în mod hotărâtor, de acest aspect.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 şi 497 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din legea nr. 554/2004 Înalta Curte va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant.

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1742 din 17 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleeaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.