Appeal dismissed: EU rural-development funding cancellation upheld on "linked enterprise" artificial-condition finding

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015*, reclamanta A. S.R.L. a formulat acţiunea în contencios administrativ împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale prin care solicită ca în temeiul art. 2, 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004 să se dispună admiterea acţiunii în contencios administrativ formulată şi în consecinţă anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei formulată de societatea reclamantă, înregistrată la AFIR sub nr. x/20.03.2015.

Pe cale de consecinţă, solicită să se dispună admiterea Contestaţiei formulată de societatea reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 03.02.2015 cu consecinţa anulării titlul de creanţă şi obligarea pârâtei să procedeze la emiterea unui nou proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetar prin care să se constate că suspiciunea pentru neregulă nu se confirmă şi nu se constituie debit pentru A. S.R.L., iar cererea de finanţare pentru proiectul Achiziţii de utilaje noi, performante pentru creşterea competitivităţii pe piaţă a firmei S.C. A. S.R.L., este eligibilă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 283/2017 din data de 26 septembrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea în contencios formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în urma rejudecării, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta-reclamantă a invocat următoarele critici:

- sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor Ghidului solicitantului pentru măsura 312 şi Manualului de procedură pentru evaluare şi selectarea cererilor de finanţare pentru proiecte de investiţii, aceste acte administrative având caracter normativ;

- instanţa de fond a reţinut în mod eronat că reprezentanţii S.C. B. S.R.L. şi ai societăţii reclamante au posibilitatea de a se coordona pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca aceste întreprinderi să poată fi considerate ca fiind independente, din punct de vedere economic, una faţă de cealaltă;

- instanţa de fond a reţinut în mod eronat că reclamanta, în vederea accesării de ajutor financiar nerambursabil în cadrul măsurii 312, a creat condiţii artificiale şi un avantaj nejustificat în favoarea S.C. B. S.R.L.;

- instanţa de fond a reţinut, cu încălcarea prevederilor art. 44 din Legea nr. 346/2004, că reclamanta şi S.C. B. funcţionează pe aceiaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente iar prin intermediul asociaţilor majoritari şi prin intermediul relaţiilor de familie sunt firme legate;

- instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt neconformă cu realitatea;

- instanţa de fond a interpretat eronat probele administrate în cauză;

- prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 17.12.2014 de către O.J.D.R.P. Bistriţa Năsăud nu s-a constatat existenţa unor nereguli privind criteriul de eligibilitate, respectiv încadrarea societăţii reclamante în categoria de micro-întreprindere.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Intimata-pârâtă a susţinut că instanţa de fond, în mod corect, a reţinut avantajul necuvenit în faţa competiţiei creat în favoarea reclamantei şi a grupului de persoane care acţionează de comun acord, aspect care implică încălcarea principiului concurenţei pe piaţă.

Intimata-pârâtă a mai susţinut că nedepistarea neregulilor la momentul săvârşirii acestora de către beneficiar, în diferitele etape procedurale de selecţie sau implementare a proiectului, nu este un motiv de natură să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului faţă de autoritatea contractantă.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, în prezent abrogat prin Regulamentul (UE) nr. 640/2014, dar în vigoare în perioada supusă controlului, "fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste de plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Aceste dispoziţii din legislaţia europeană au fost interpretate prin Hotărârea CJUE din 12 septembrie 2013 în cauza C-434/12 (Slancheva sila) în sensul că punerea în aplicare a dispoziţiilor din Regulament necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, respectiv elementul obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă, rezultând astfel că este obligaţia autorităţii cu atribuţii de control să demonstreze că în fapt beneficiarul proiectului supus controlului nu poate atinge obiectivul măsurii accesate.

Potrivit celui de al doilea element, respectiv elementul subiectiv, este necesar să se identifice elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că existenţa acestor două elemente la care face referire Hotărârea CJUE în cauza C-434/12 a fost dovedită de către pârâtă.

Astfel, în baza raportului de expertiză contabilă întocmit de către expertul C. şi a celorlalte probe administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:

- sediul social al reclamantei şi cel al S.C. B. S.R.L. sunt situate la aceeaşi adresă administrativă şi pe aceeaşi parcelă de teren, aspect ce rezultă şi din contractul de comodat depus la dosar de către pârâtă;

- în perioada aprilie 2012 - decembrie 2014, reclamanta a facturat către S.C. B. S.R.L. suma de 568.034 RON, ceea ce reprezintă 68% din cifra de afaceri totală a societăţii reclamante pe această perioadă;

- administratorul societăţii reclamante, doamna D., este soţia asociatului unic şi administratorului S.C. B. S.R.L., domnul E., având şi calitatea de angajat al acestei societăţi;

- în perioada aprilie 2012 - iulie 2016 au mai fost identificaţi alţi 12 angajaţi comuni care au lucrat atât la reclamantă, cât şi la S.C. B. S.R.L.;

- la data de 27.04.2012, societatea reclamantă s-a împrumutat cu suma de 14.000 RON de la domnul E. şi cu suma de 51.600 RON de la S.C. B. S.R.L..

Prin Hotărârea CJUE din 12 septembrie 2013 în cauza C-434/12 (Slancheva sila) s-a statuat că revine instanţei naţionale rolul de a examina probele care demonstrează existenţa condiţiilor artificiale, în baza criteriilor care fundamentează o astfel de concluzie, respectiv elementele subiective coroborate cu elementele obiective ale speţei.

Astfel, chiar dacă un proiect de investiţii îndeplineşte criteriile de eligibilitate necesare pentru acordarea unui ajutor, se poate face dovada existenţei acestor practici abuzive.

În acest sens, în considerentele Hotărârii CJUE în cauza C-434/12 s-au reţinut următoarele:

"(...) 27. Or, rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă că aplicarea regulamentelor Uniunii nu poate fi extinsă până la acoperirea anumitor practici abuzive ale operatorilor economici (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 ianuarie 2007, F., C-279/05, punctul 31).

(...)

29. Or, Curtea a statuat deja că, în aceste împrejurări, proba unei practici abuzive a potenţialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins şi, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenţia de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condiţiile necesare pentru obţinerea acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2005, Eichsfelder Schlachtbetrieb, C-515/03, punctul 39 şi jurisprudenţa citată).

30. În rest, Curtea a precizat că revine instanţei naţionale sarcina de a stabili existenţa acestor două elemente, care trebuie să fie dovedite în conformitate cu normele din dreptul naţional, în măsura în care nu se aduce atingere eficacităţii dreptului Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2000, Emsland-Stärke, C-110/99, punctul 54 şi jurisprudenţa citată).

31. În acest context trebuie interpretate noţiunile "crearea artificială" a condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată şi "avantaj care contravine" în sensul articolului 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

32. În primul rând, în ceea ce priveşte elementul obiectiv, trebuie amintit că, în temeiul considerentului (46) al Regulamentului nr. 1698/2005, schema de sprijinire a dezvoltării rurale prin FEADR urmăreşte în special să ajute "pentru diversificarea activităţilor, favorizând activităţile neagricole, precum şi pentru dezvoltarea altor sectoare decât agricultura, pentru promovarea ocupării forţei de muncă [...] şi pentru realizarea de investiţii care să facă zonele rurale mai atractive în scopul inversării tendinţei de declin economic şi social şi de depopulare a zonelor rurale".

(...)

38. În acest context, instanţa menţionată ar trebui în special să ia în considerare definiţia microîntreprinderii, ale cărei înfiinţare şi dezvoltare fac obiectul ajutorului prevăzut la articolul 52 din Regulamentul nr. 1698/2005, astfel cum rezultă aceasta din articolul 2 alin. (3) din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii.

39. În al doilea rând, în ceea ce priveşte elementul subiectiv, revine instanţei naţionale sarcina să stabilească conţinutul şi semnificaţia reale ale cererii de finanţare în litigiu (Hotărârea din 21 ianuarie 2006, Halifax şi alţii, C-255/02, punctul 81).

40. Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanţa menţionată pentru a stabili caracterul artificial al creării condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică şi/sau personală dintre persoanele implicate în operaţiunea de investiţii respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea Emsland-Stärke, citată anterior, punctul 58).

(...) ".

În consecinţă, Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de fond, că între reclamantă şi S.C. B. S.R.L., pe de o parte, precum şi între reclamantă şi asociatul unic şi administratorul unic al S.C. B. S.R.L., pe de altă parte, au existat relaţii economice, reflectate în ponderea cifrei de afaceri, precum şi relaţii financiare, în baza contractelor de împrumut anterior menţionate.

De asemenea, Înalta Curte mai reţine că cele două întreprinderi au în obiectul lor de activitate secundară coduri CAEN comune, ceea ce arată că acţionează pe aceeaşi piaţă relevantă, dovadă în acest sens fiind şi încheierea unor contracte între aceste societăţi în vederea executării lucrărilor contractate de S.C. B. S.R.L..

În concluzie, Înalta Curte reţine că activitatea desfăşurată de reclamantă nu a consolidat infrastructura economică prin favorizarea activităţilor neagricole în zone rurale mai puţin atractive iar utilajele achiziţionate de reclamantă prin proiect nu au contribuit la diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală deoarece acestea au fost destinate deservirii în mare parte a unei societăţi care aparţine soţului asociatului unic al beneficiarului, societate care îşi desfăşoară activitatea şi în mediul urban.

Noţiunea de "întreprindere legată" este definită de dispoziţiile art. 3 alin. (3) din Anexa la Recomandarea (CE) nr. 361/2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii:

"(3) Sunt "întreprinderi legate" întreprinderile între care există una din următoarele relaţii:

(a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor unei alte întreprinderi;

(b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organului administrativ, de conducere sau de supraveghere al unei alte întreprinderi;

(c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra unei alte întreprinderi în temeiul unui contract încheiat cu aceasta sau al unei clauze din statutul acesteia;

(d) o întreprindere acţionară sau asociată a unei alte întreprinderi controlează singură, în temeiul unui acord încheiat cu alţi acţionari sau asociaţi ai acestei alte întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor acesteia.

Prezumţia cu privire la existenţa unei influenţe dominante există în cazul în care investitorii menţionaţi la alin. (2) al doilea paragraf nu se amestecă direct sau indirect în gestionarea întreprinderii în cauză, fără a aduce atingere drepturilor pe care le deţin în calitate de acţionari sau asociaţi.

Întreprinderile între care există una din relaţiile prevăzute la primul paragraf prin intermediul uneia sau mai multor întreprinderi sau cu investitorii prevăzuţi la alin. (2) sunt, de asemenea, considerate legate.

Întreprinderile între care există una din aceste relaţii prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, în măsura în care aceste întreprinderi îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitatea lor pe aceeaşi piaţă sau pe pieţe adiacente.

Se consideră piaţă adiacentă piaţa unui produs sau a unui serviciu care se situează direct în amonte sau în aval de piaţa în cauză."

Această recomandare a fost transpusă în legislaţia naţională prin dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 346/2004:

"(1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, în baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective.

(2) Se prezumă că nu există o influenţă dominantă dacă investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 42 nu sunt implicaţi direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le deţin în calitatea lor de acţionar sau asociat să fie prejudiciate.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate şi întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 42.

(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

(5) O piaţă adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piaţă a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piaţa în cauză."

Recurenta susţine că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor Ghidului solicitantului pentru măsura 312 şi Manualului de procedură pentru evaluare şi selectarea cererilor de finanţare pentru proiecte de investiţii, dar nu arată care anume prevederi ale acestora ar fi fost încălcate de către instanţa de fond.

De altfel, Înalta Curte reţine că prevederile pct. 2.1 din Capitolul 2 al Ghidului solicitantului pentru măsura 312 fac trimitere explicită la dispoziţiile Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţări şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.

În concluzie, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că reclamanta a eludat regulile din Ghidului solicitantului pentru măsura 312 în vederea obţinerii unei finanţări nerambursabile şi a creat condiţii artificiale în sensul actelor normative anterior menţionate, astfel cum acestea au fost interpretate de jurisprudenţa naţională şi europeană, fiind incidente dispoziţiile art. 17 alin. (1) şi alin. (3) din contractul de finanţare x/23.05.2011 încheiat între A.F.I.R. şi reclamantă, fapta săvârşită reprezentând o neregulă care are drept consecinţă retragerea avantajului acordat.

Este adevărat că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 17.12.2014 de către O.J.D.R.P. Bistriţa Năsăud nu a reţinut existenţa unor nereguli privind criteriul de eligibilitate, respectiv încadrarea societăţii reclamante în categoria de micro-întreprindere.

Înalta Curte reţine că neverificarea unor aspecte ale activităţii beneficiarului cu ocazia unui control efectuat de autoritatea competentă nu poate constitui un impediment pentru sancţionarea acestuia în cadrul unor verificări ulterioare, efectuate anterior împlinirii termenului de prescripţie.

În consecinţă, Înalta Curte constată că sentinţa atacată nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu privire la motivele de recurs referitoare la faptul că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt neconformă cu realitatea şi a interpretat eronat probele administrate în cauză, Înalta Curte reţine că stabilirea situaţiei de fapt şi aprecierea probelor reprezintă atributul exclusiv al instanţelor de fond iar aceste susţineri nu reprezintă motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, reţinând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinţei potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 283/2017 din data de 26 septembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.