Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 5665/2021 AI generated

Conflict of jurisdiction between administrative and civil courts for claims arising from the execution of administrative concession contracts under public procurement law

Case Number Decizia nr. 5665/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest Tribunal, Second Administrative and Fiscal Court, where the claimant prevails in the procedural allocation despite the matter being substantively civil. The dispute concerned a claim by a concessionaire for 70,000 RON monthly payments mandated by Law No. 236/2019 for contracts prior to the 2020 emergency ordinance, challenging the public authority’s refusal to specify payment terms. The court determined that the lawsuit stems from the execution of an administrative concession contract, rendering it a civil matter under the public procurement special law, which supersedes the general administrative procedure law due to the lex specialis principle. Consequently, the application of Article 53(11) of Law No. 101/2016 was decisive in identifying the civil tribunal as the competent court, although the Supreme Court was legally restricted to allocating the case only between the two conflicting instances (the Bucharest Tribunal and the Ploiești Court of Appeal) rather than a different civil court.

Legislator headnote

AI generated

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, art. 497 din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ; Conflict of jurisdiction between administrative and civil courts for claims arising from the execution of administrative concession contracts under public procurement law: Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că, independent de legea sub imperiul căruia s-a încheiat contractul de concesiune, sunt incidente prevederile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Keywords

AI generated
administrative contract conflict of jurisdiction public procurement procedure civil dispute special jurisdiction fiscal law

Cited Legislation

AI generated
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că, independent de legea sub imperiul căruia s-a încheiat contractul de concesiune, sunt incidente prevederile art. 53 alin.
art. 497 din C. proc. civ
art. 135 alin. (4) din C. proc. civ
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău, obligarea pârâtei ANSVSA la achitarea suma de 70.000 RON (respectiv 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, având în vedere că, prin Adresa comunicată de către pârâtă la notificarea reclamantei, nu se menţionează începând cu ce dată se achită suma stabilită lunar prin lege, care sunt persoanele juridice/fizice îndreptăţite să beneficieze de aceasta, modalitatea de plată, dacă se aplică retroactiv, etc., astfel încât reclamanta a considerat că se află în prezenţa unui refuz al pârâtei de a soluţiona favorabil cererea, pentru perioada anterioară O.U.G. nr. 117/2020, când suma de 10.000 RON/lună se acorda fiecărui deţinător de contract (valid), fără decont justificativ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 2173 din 2 aprilie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în considerarea calităţii pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor de autoritate publică centrală.

2.2. Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 127 din 8 septembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ fiscal, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că, independent de legea sub imperiul căruia s-a încheiat contractul de concesiune, sunt incidente prevederile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cauzei deduse judecăţii îl constituie obligarea autorităţii publice pârâte Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

Prin art. IV alin. (1) din Legea nr. 236 din 2019 s-a prevăzut că beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora.

Se reţine că suma în litigiu solicitată derivă din calitatea de concesionar a reclamantei, neputând fi disociată de executarea contractului de concesiune încheiat între părţi, în temeiul Legii privind regimul concesiunilor nr. 219/1998 şi al H.G. nr. 446 din 03.06.1999 privind aprobarea concesionării unor activităţi sanitare veterinare publice de interes naţional şi a unor bunuri proprietate publică a statului.

Aşadar, prezentul litigiu a fost generat de executarea contractului de concesiune încheiat, iar împrejurarea că partea a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume de bani în temeiul acestuia nu determină schimbarea naturii sale juridice de contract administrativ, astfel de litigii, ce decurg din executarea contractelor administrative, fiind atribuite în competenţa instanţelor de drept comun, neavând relevanţă calitatea pârâţilor de autorităţi publice.

Prin urmare, sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016, care se aplică cu prioritate în virtutea principiului de drept conform căruia specialul derogă de la general, astfel încât ori de câte ori există prevederi derogatorii prevăzute în legi speciale incidente în speţă, acestea din urmă au întâietate, şi nu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, forma în vigoare în perioada de referinţă, potrivit cărora "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

Înalta Curte, observând, însă, limitele învestirii sale în cadrul regulatorului de competenţă, prin care este chemată să soluţioneze un conflict negativ ivit între Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţine faptul că, în mod diferit faţă de reglementarea stabilită de art. 497 din C. proc. civ. în materia soluţionării recursului, mecanismul aferent soluţionării incidentului procedural al conflictului de competenţă, astfel cum este reglementat de prevederile art. 133-137 din acelaşi Cod, nu permite instanţei de control judiciar să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea altei instanţe de judecată decât cele între care s-a ivit conflictul, deşia prezenta cauză are natură civilă.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Buzău în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.