Fiscal enforcement measures and statutory peremption of appeal following procedural inactivity

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală şi Directia Regională Antifraudă Fiscală 3 Alexandria, a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la 8.06.2016 având nr. de înregistrare AFTR6659 şi a procesului-verbal încheiat la 7.06.2016 înregistrat sub nr. x/7.06.2016, suspendarea executării acestei decizii potrivit art. 14 din legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 278 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţei nr. 2136 din 7 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii capetelor de cerere prin care s-a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii şi a procesului-verbal de control; a respins cererea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 2136 din 7 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

5. Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din 14 octombrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 2136 din 7 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că părţile legal citate, nu s-a prezentat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 14 octombrie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 14 octombrie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 14 aprilie 2021.

Înalta Curte reţine şi faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către parte, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţii, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 2136 din 7 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 Judecători.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2021.