Interim suspension of public funding rejection: cumulative requirement of well-justified case and imminent damage

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 14.01.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul Municipiul Galaţi, a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând suspendarea Procedurii de finanţare aplicată de pârâtă conform Ghidului de Finanţare din 13 iulie 2018, a Programului privind îmbunătăţirea calităţii aerului şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puţin poluante în transportul public local de persoane, prin care i-a fost respinsă cererea de finanţare şi contestaţia împotriva Deciziei privind: Programul privind îmbunătăţirea calităţii aerului şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puţin poluante în transportul public local de persoane.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 977 din 18 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul Municipiul Galaţi, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul Municipiul Galaţi, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul prezentării în preambulul cererii de recurs a unor ample consideraţii teoretice referitoare la procedura suspendării provizorii a efectelor unui act administrativ, ce au inclus şi reluarea expunerii situaţiei de fapt, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa a respins în mod greşit cererea de suspendare, prin stabilirea în mod eronat a faptului că nu ar fi îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte condiţia prevenirii pagubei iminente, a arătat că suspendarea executării se dispune pentru următoarele motive: a) depăşirea gradului de utilizare a parcului de autobuze; b) cheltuielile înregistrate la activitatea de transport public local realizată cu autobuzele existente, este foarte ridicată; c) creşterea satisfacţiei călătorilor, în ceea ce priveşte condiţiile de transport; d) impactul pozitiv asupra factorilor de mediu, prin dotarea parcului auto de transport în comun cu autobuze electrice hibrid noi.

În continuare, a arătat că este necesară admiterea cererii de suspendare pentru reducerea impactului asupra mediului (emisia de gaze).

A susţinut că pârâta a aplicat greşit normele juridice: în dosarul de finanţare cu documente în original, singurul document lipsă este prima pagină a tabelului nr. 11.1 - Plan de măsuri privind atingerea valorilor limită pentru x privind calitatea aerului în perioada 2016-2021 în municipiul Galaţi, restul de pagini fiind prezente; aşa cum chiar parata susţine, documentul a fost transmis complet, fiind regăsit în dosarul copie, deci a existat în posesia Comisiei de analiză şi selectare şi a putut fi analizat, iar conform art. 16 alin. (2) autoritatea poate solicita documente sau informaţii suplimentare dacă pe parcursul analizei şi selecţiei se constată necesitatea furnizării lor.

Astfel, conform principiilor juridice, atâta timp cât autoritatea de evaluare putea cere inclusiv documente şi informaţii suplimentare care să completeze o documentaţie deja depusă, cu atât mai mult putea solicita mai puţin, în sensul corectării unor aspecte formale, fără a aduce atingere conţinutului documentaţiei depuse, raportat la art. 16 din Ghidul de Finanţare a Programului.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Fondului Pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

În cadrul întâmpinării, în conformitate cu dispoziţiile art. 487, 488 şi 489 alin. (2) C. proc. civ. a invocat excepţia nulităţii recursului, pe considerentul că, în cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant nu indică motivele pe care îşi fundamentează recursul, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinţei de fond, neputându-se reţine vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul litigiului, intimata-pârâtă a considerat nefondate susţinerile referitoare la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond dând o interpretare corectă dispoziţiilor legale, recurentul-reclamnat neprezentând în dovedirea cazul bine justificat existenţa unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat.

În concluzie, a solicitat să se constate că hotărârea de fond a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea corespunzătoare a prevederilor legale, neexistând motive de casare.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţie a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 17 noiembrie 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

1.6. Alte aspecte procesuale

Asupra excepţiei nulităţii recursului, instanţa de control judiciar s-a pronunţat în şedinţă publică, respingând-o ca neîntemeiată, astfel cum reiese din practicaua prezentei decizii, apreciind că prin declaraţia de recurs au fost dezvoltate critici ce se subsumează motivelor de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant Municipiul Galaţi a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o acţiune de suspendare a Procedurii de finanţare aplicată de pârâtă conform Ghidului de Finanţare din 13 iulie 2018, a Programului privind îmbunătăţirea calităţii aerului şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puţin poluante în transportul public local de persoane, prin care i-a fost respinsă cererea de finanţare şi contestaţia împotriva Deciziei privind: Programul privind îmbunătăţirea calităţii aerului şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puţin poluante în transportul public local de persoane.

Prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamantul Municipiul Galaţi, care a declarat recurs împotriva acestei soluţii, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, acest motiv de casare nu este incident, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară, întrucât recurentul-reclamant nu a invocat nicio împrejurare de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ contestat.

Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond, iar conform art. 15 din acelaşi act normativ, aceeaşi cerere se poate adresa instanţei competente şi prin cererea de anulare a actului administrativ.

Deci, cu alte cuvinte, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cazul bine justificat şi paguba iminentă, cele două condiţii determinându-se reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei şi invers.

Or, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cu privire la prima condiţie legală existenţa unui caz bine justificat, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi, în jurisprudenţa sa constantă, a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Asemenea împrejurări vădite, cu titlu exemplificativ, însă fără a fi limitative, au fost reţinute de instanţa supremă ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ ori modificarea importantă a acestuia în calea recursului administrativ.

În speţă, recurentul-reclamant a invocat în susţinerea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, următoarele argumente: depăşirea gradului de utilizare a parcului de autobuze, cheltuielile înregistrate la activitatea de transport public local realizată cu autobuzele existente, este foarte ridicată; creşterea satisfacţiei călătorilor, în ceea ce priveşte condiţiile de transport; impactul pozitiv asupra factorilor de mediu, prin dotarea parcului auto de transport în comun cu autobuze electrice hibrid noi; reducerea impactului asupra mediului (emisia de gaze).

De asemenea, a susţinut că pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a aplicat greşit normele juridice, astfel: în dosarul de finanţare cu documente în original, singurul document lipsă este prima pagină a tabelului nr. 11.1 - Plan de măsuri privind atingerea valorilor limită pentru x privind calitatea aerului în perioada 2016-2021 în municipiul Galaţi, restul de pagini fiind prezente; aşa cum chiar parata susţine, documentul a fost transmis complet, fiind regăsit în dosarul copie, deci a existat în posesia Comisiei de analiză şi selectare şi a putut fi analizat, iar conform art. 16 alin. (2) autoritatea poate solicita documente sau informaţii suplimentare dacă pe parcursul analizei şi selecţiei se constată necesitatea furnizării lor.

Având în vedere aspectele mai sus menţionate, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant s-a limitat la invocarea unor argumente care ţin de însăşi judecarea pe fond a cauzei, în particular cu privire la modul în care pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a analizat documentaţia depusă pentru obţinerea finanţării în cadrul programului nr. 04/TP/01.11.2018 şi la faptul că aceasta avea posibilitatea să solicite documentele lipsă. Or, examinarea acestor argumente invocate depăşeşte limitele unei analize sumare a împrejurărilor legate de starea de fapt şi de drept, prejudecând fondul cauzei.

Prin raportare la considerentele anterior expuse, Înalta Curte reţine că nu este îndeplinită în cauză condiţia existenţei cazului bine justificat.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cea referitoare la paguba iminentă, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) din lege, rezultă că noţiunea are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiţie neîndeplinită în cazul de faţă cât timp prejudiciul pretins de recurentul-reclamant este determinat de cauze preexistente procedurii de finanţare pe care acesta o contestă.

În plus, contrar susţinerilor recurentului-reclamant paguba la care se referă art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 trebuie să se afle în strânsă legătură cu actul administrativ atacat, neputând să constea în însăşi executarea acestui act.

Prin urmare, nici condiţia prevenirii producerii unei pagube iminente nu este îndeplinită în cauză, motiv pentru care, în considerarea tuturor acestor argumente, recursul apare ca fiind nefondat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Municipiul Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 977 din 18 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2021.