Tariff classification of GPS navigation systems: Judicial annulment vs. administrative revocation under the EU Customs Code

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C Onlineshop S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor a solicitat următoarele:

- anularea ori desfiinţarea Informaţiei Tarifare Obligatorii (ITO) nr. x emisă de Direcţia Generală a Vămilor (în continuare, D.G.V.) la data de 23 decembrie 2016 prin care pârâta a stabilit că încadrarea tarifară vamală a aparatului denumit "sistem de navigaţie GPS PNI S506" este 8528 59 0090 - Aparat multifuncţional, denumit "centru multimedia pentru autovehicule" de tipul celor utilizate în autovehicule;

- obligarea pârâtei să emită o nouă Informaţie Tarifară Obligatorie (în continuare, ITO) prin care, pentru aparatul denumit "sistem de navigaţie GPS PNI S506" care a constituit obiectul cererii sale depuse la data de 18 iulie 2016, să se stabilească că încadrarea tarifară vamală este 8526 91 20 - Aparate de radionavigaţie;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 70 din 27 iunie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. Onlineshop S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Vămilor, astfel cum a fost modificată.

A anulat decizia referitoare la informaţiile tarifare obligatorii, decizie având numărul de referinţă x, emisă la data de 23 decembrie 2016 de pârâta Direcţia Generală a Vămilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi adresa din 1 februarie 2017 care constituie răspunsul aceleiaşi pârâte la plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva deciziei x.

A obligat pârâta Direcţia Generală a Vămilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală să emită o nouă decizie referitoare la informaţiile tarifare obligatorii, decizie prin care aparatul denumit "sistem de navigaţie GPS PNI S506" să fie clasificat la subpoziţia 8526 91 20 din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful vamal comun, în versiunea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1754 al Comisiei din 6 octombrie 2015.

Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 2.550 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei civile recurate, în sensul constatării faptului că decizia privind ITO va fi revocată de la data publicării în Jurnalul Oficial a Hotărârii CJUE, neputându-se dispune anularea acesteia.

În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond fiind criticată cu privire la interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 34 (7) (a) (ii) din Regulamentul UE nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului Vamal al Uniunii, potrivit cărora o decizie privind Informaţiile Tarifare Obligatorii (ITO) este revocată de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a Hotărârii pronunţate de CJUE, astfel că decizia privind ITO cu numărul de referinţă x/23.12.2016 emisă de Direcţia Generală a Vămilor, greşit anulată de instanţa de fond, nu poate fi decât revocată de la data publicării în JOUE a Hotărârii CJUE, când va putea fi emisă o nouă decizie privind ITO cu valabilitate de la data emiterii.

Recurenta a formulat critici şi cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, întrucât, în aprecierea acesteia, dispoziţiile art. 451-453 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, având în vedere complexitatea redusă a cauzei, astfel încât nu se poate susţine noutatea litigiului.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţie a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 17 noiembrie 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamanta a învestit instanţa de fond cu o acţiune în anularea Deciziei referitoare la Informaţiile Tarifare Obligatorii (ITO) nr. x emisă la data de 23.12.2016 de pârâta ANAF-Direcţia Generală a Vămilor, prin care s-a stabilit că încadrarea tarifară în nomenclatura vamală a aparatului denumit "sistem de navigaţie portabil PNI S506" este 8528 59 0090 - Aparat multifuncţional denumit "centru multimedia pentru autovehicule" de tipul celor utilizate în autovehicule, concomitent cu obligarea pârâtei să emită o nouă Informaţie Tarifară Obligatorie prin care să se stabilească că încadrarea tarifară vamală este 8526 91 20 - Aparate de radionavigaţie.

În susţinerea acţiunii, reclamanta a invocat, în esenţă, faptul că sistemul aparatului a fost produs specific pentru funcţia de navigaţie GPS, putând fi utilizat, în mod secundar, ca o tabletă PS cu ecran de 5 inch, care operează pe sistem A., iar în alte state membre ale Uniunii Europene, pentru produse identice, încadrarea tarifară s-a făcut la subpoziţia 8526 91 20 din NC, corespunzătoare receptoarelor de radionavigaţie.

Instanţa de fond a procedat la admiterea acţiunii, cu consecinţa anulării deciziei referitoare la Informaţiile Tarifare Obligatorii contestate şi obligarea pârâtei Direcţia Generală a Vămilor la emiterea unei noi decizii prin care aparatul în cauză să fie clasificat la subpoziţia 8526 91 20 din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful vamal comun, în versiunea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1754 al Comisiei din 6 octombrie 2015.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a valorificat jurisprudenţa CJUE rezultată din hotărârea pronunţată în cauza C-268/18, la data de 2 mai 2019, de Camera a zecea a Curţii, având ca obiect cererea de decizie preliminară formulată în temeiul art. 267 TFUE de chiar Curtea de Apel Bacău, ca instanţă de trimitere, prin încheierea pronunţată în cauză la data de 5 aprilie 2018.

Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond pentru faptul că aceasta a dispus anularea deciziei privind ITO deşi hotărârea CJUE nu a fost publicată în JOUE la data pronunţării sentinţei atacate, contrar prevederilor art. 34 (7) (a) (ii) din Regulamentul UE nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului Vamal al Uniunii (UCC).

Dispoziţiile legale din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii invocate de către recurentă în susţinerea recursului au următorul conţinut: art. 34 Gestionarea deciziilor referitoare la informaţiile obligatorii, alin. (7) lit. a) - Autorităţile vamale revocă deciziile ITO în cazul în care nu mai sunt compatibile cu interpretarea oricăreia dintre nomenclaturile menţionate la art. 56 alin. (2) literele (a) şi (b) decurgând din oricare dintre următoarele situaţii: (ii) o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cu efect de la data publicării dispozitivului hotărârii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Textul Regulamentului vorbeşte aşadar depre revocarea deciziilor ITO de către autorităţile vamale şi nu despre anularea acestora.

Înalta Curte consideră necesar a face scurte precizări referitoare la cele două concepte.

Prin revocare, numită şi retractare sau retragere, se înţelege desfiinţarea efectelor juridice ale unui act administrativ de către organul emitent sau de către cel ierarhic superior.

Anularea actelor administrative este stipulată în art. 62 din Legea nr. 24/2000, precizându-se că ea reprezintă o modalitate de încetare a efectelor actelor normative în general. Revocarea actelor administrative este prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care stabileşte că, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhice superioare, dacă aceasta există, revocarea totală sau parţială a acestuia.

La nivelul motivelor, atât anularea cât şi revocarea actelor administrative se bazează pe ilegalitatea sau inoportunitatea acestora.

În privinţa efectelor, anularea unui act administrativ produce de regulă efecte retroactive, considerându-se că actul anulat nici nu a existat. Revocarea, ca şi anularea, are drept consecinţă stingerea raporturilor juridice care au luat fiinţă pe baza actului revocat. Însă data de la care încetează efectele juridice ale actului revocat variază după cum revocarea a intervenit pentru motiv de ilegalitate sau pentru motiv de inoportunitate.

Prin urmare, revocarea reprezintă operaţiunea juridică prin care organul emitent al unui act administrativ, cum este şi cel contestat în cauză, desfiinţează acel act, reprezentând un caz particular al nulităţii, dar, în acelaşţi timp, şi un principiu fundamental al regimului juridic al actelor administrative, ce rezultă din art. 21 şi art. 52 din Constituţia României, cât şi din dispoziţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Însă, se impune a fi observat faptul că soluţia instanţei de fond a fost pronunţată în considerarea şi aplicarea prevederilor art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004 care dispun că, soluţionând cererea persoanei vătămate într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, instanţa de contencios administrativ competentă, poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

Ca atare, instanţa nu putea şi nici nu a dispus revocarea actului administrativ contestat, respectiv decizia ITO 2016/002557, operaţiune care constituie monopolul exclusiv al emitentului acestuia sau al autorităţii ierarhice superioare, ci, aşa cum rezultă din conţinutul hotărârii pronunţate, urmare a cererii de chemare în judecată, constatând nelegalitatea acestuia, a dispus anularea actului şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de clasificare a aparatului, potrivit celor stabilite prin hotărârea CJUE anterior evocată.

În consecinţă, dispoziţiile art. 34 (7) (a) (ii) din Regulamentul UE nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului Vamal al Uniunii nu prezintă niciun fel de relevanţă din perspectiva anulării Deciziei referitoare la Informaţiile Tarifare Obligatorii (ITO) nr. x emisă la data de 23.12.2016 de pârâta ANAF-Direcţia Generală a Vămilor.

În ceea ce priveşte criticile privind greşita obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte precizează că recurenta-pârâtă are în mod indiscutabil calitatea de parte în prezentul litigiu, astfel că admiterea acţiunii îndreptată împotriva acesteia este dovada necesară şi suficientă a culpei procesuale, ce a justificat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Din acest punct de vedere criticile recurentei nu pot fi primite în condiţiile în care aceasta s-a opus pretenţiilor formulate de reclamantă, nu a înţeles să soluţioneze acest conflict în cadrul recursului graţios, anterior promovării demersului judiciar, determinând reclamanta să angajeze cheltuieli suplimentare constând în plata taxei judiciare de timbru, precum şi onorariul plătit avocatului ales să o reprezinte, al cărui cuantum, în sumă de 2.500 de RON, nu depăşeşte condiţia rezonabilităţii, prin raportare la munca îndeplinită de acesta şi la complexitatea cauzei.

Cheltuielile de judecată sunt justificate de culpa procesuală şi nu de buna sau reaua credinţă în raportul de drept material. Prin admiterea acţiunii, pârâtele în calitate de organe fiscale competente se află în culpă procesuală, fapt care justifică obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., constatând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond se află la adăpost de criticile formulate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 70 din 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2021