Eligibility of IT specialists for judicial office seniority allowances under the public sector salary law

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, au solicitat anularea Hotărârii nr. 7/29.11.2018 emisă de Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, anularea Deciziei de salarizare nr. 81/2018 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la recalcularea drepturilor salariale începând cu data de 23.07.2018, cu respectarea grilei de salarizare prevăzute de Anexa V, Cap. I, lit. B), nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu modificările şi completările ulterioare, în sensul acordării vechimii în funcţie.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1662 din 8 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii A., B. şi C., solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

În contextul redării dispoziţiilor art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, republicată şi a dispoziţiilor art. 22 din Secţiunea 6 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017, au susţinut că specialiştii IT din cadrul parchetelor sunt salarizaţi potrivit cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa V a actului normativ menţionat anterior.

Au arătat că intenţia legiuitorului a fost ca specialiştii IT din cadrul parchetelor să fie salarizaţi corespunzător salarizării aferente funcţiei de procuror cu grad de judecătorie, fără a stabili o limitare prin raportare la vechimea în funcţie şi că acolo unde legiuitorul a instituit pentru o anumită categorie profesională o anumită limitare la grilele de salarizare corespunzătoare funcţiei de procuror cu grad de judecătorie a prevăzut expres acest lucru, cum este cazul asistenţilor judiciari, sens în care au invocat art. 16 din Secţiunea 3 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017.

Deci, prin excluderea specialiştilor IT din cadrul Ministerului Public de la acordarea drepturilor băneşti aferente vechimii în funcţie/specialitate se încalcă principiul nediscriminării din perspectiva unui salariu egal pentru muncă egală.

Au invocat ca practică judiciară favorabilă sentinţa civilă nr. 1863/29.05.2019 (dosar nr. x/2018) şi sentinţa civilă nr. 1001/15.03.2019 (dosar nr. x/2018) pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti şi au considerat că au fost încălcate prevederile art. 14 CEDO prin lipsa de jurisprudenţă la nivelul aceleiaşi instanţe, în condiţiile în care aceeaşi instanţă a pronunţat în cauze similare soluţii contradictorii.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, a arătat că potrivit art. 22 alin. (1) din Secţiunea 6 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu nota existentă în subsolul tabelului de la cap. I lit. B) din Anexa V la Legea - cadru precum şi cu Nota nr. x/2018 emisă de către PICCJ, singurul criteriu de difenţiere a salariilor specialiştilor IT este criteriul vechimii în muncă, celelalte criterii de diferenţiere a salariului prevăzute pentru alte categorii profesionale, fiind exceptate în cazul specialiştilor IT.

În concluzie, salariile specialiştilor IT au fost corect stabilite prin Decizia de salarizare nr. 81/04.09.2018 emisă de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, iar instanţa de fond în mod corect a reţinut că reclamanţi nu au calitatea de magistraţi sau personal asimilat acestora, pentru a putea beneficaia de salarizarea prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa V din Legea nr. 153/2017.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţie a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 17 noiembrie 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţi este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamanţii, specialişti IT în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, au investit instanţa de contencios administrativ cu o cerere în anulare a Hotărârii nr. 7 din 29.11.2018 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Alba Iulia prin care au fost respinse contestaţiile formulate de aceştia împotriva Deciziei de salarizare nr. 81/04.09.2018 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin Decizia nr. 81 din 04.09.2018 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-au stabilit drepturile salariale care revin specialiştilor IT din raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, începând cu data de 23.07.2018, cu luarea în considerare a prevederilor Legii nr. 153/2017.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată, reţinând legalitatea actului administrativ atacat, în sensul că drepturile salariale ale acestora au fost stabilite cu corecta interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 304/2004 şi ale Legii nr. 153/2017.

Prin memoriul de recurs recurenţii - reclamanţi au invocat interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, republicată şi a dispoziţiilor art. 22 din Secţiunea 6 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017, raportat la cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa V a actului normativ menţionat anterior.

Au susţinut că intenţia legiuitorului a fost ca specialiştii IT din cadrul parchetelor să fie salarizaţi corespunzător salarizării aferente funcţiei de procuror cu grad de judecătorie, fără a stabili o limitare prin raportare la vechimea în funcţie.

În analiza criticilor formulate prin memoriul de recurs, reţine Înalta Curte că, potrivit art. (3) alin. (2) din Legea 567/2004 "Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT". Aşadar, specialiştii IT fac parte din categoria profesională a personalului auxiliar din cadrul instanţelor/parchetelor şi nu din categoria magistraţilor or a personalului asimilat magistraţilor.

Drepturile salariale ale specialiştilor IT din cadrul PICCJ (deci şi ale reclamanţilor prin raportare la dispoziţiile art. 120 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018) sunt reglementate de Legea nr. 153/2017 la art. 22 din anexa V, cap. VIII conform căruia:

"(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Prin urmare, în acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar constată că salariul de bază al specialiştilor IT din cadrul instanţelor şi parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, astfel cum este prevăzut în anexa la cap. I lit. B) nr. ctr. 4, însă acest text de lege nu poate fi aplicat fără a se ţine seama şi de prevederile Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază, care la pct. 1 arată că prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Aşadar, deşi în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferenţa fiind dată inclusiv de vechimea în funcţie, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru vechimea în funcţie, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiţie".

Specialiştii IT din cadrul PÎCCJ nu fac parte din categoria magistraţilor ori a personalului asimilat magistraţilor, limitativ indicaţi în textul Notei şi, pe cale de consecinţă, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcţia de magistrat sau personal asimilat.

Or, contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, este evident că specialiştii IT nu pot beneficia de salariul de bază aferent unui procuror cu grad de judecătorie şi, în acelaşi timp, de majorarea pentru vechimea în funcţie acordată personalului auxiliar de specialitate, întrucât s-ar adăuga în mod nepermis la lege, în condiţiile în care în Anexa V la Legea nr. 153/2017 nu este prevăzută în grilele de salarizare o astfel de posibilitate, majorările pentru vechimea în funcţie prevăzute pentru categoria magistraţilor şi cele pentru personalul auxiliar fiind diferite şi fiind prevăzute în mod distinct pentru fiecare categorie profesională.

Au mai susţinut recurenţii-reclamanţi că, dacă în cazul asistenţilor judiciari se poate vorbi de o limitare expresă a acestei categorii profesionale la anumite grile de salarizare prin raportare la vechimea în funcţie, invocând în acest sens art. 16 alin. (1) din Secţiunea 3 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017, pentru specialiştii IT de la parchete, legiuitorul nu a prevăzut nicio restricţie cu privire la vechimea în funcţie.

Înalta Curte nu poate primi nici acest argument, deoarece, în privinţa asistenţilor judiciari, reglementarea este justificată de necesitatea corelării cu mandatul limitat la 5 ani, conform prevederilor art. 110 din Legea nr. 303/2004, care specifică expres faptul că "Asistenţii judiciari sunt numiţi de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Economic şi Social, pe o perioadă de 5 ani". Or, Limitarea există şi în cazul cazul specialiştilor IT, ea fiind dedusă în mod neîndoielnic din statutul legal al acestora, conform argumentaţiei de mai sus.

Nu se poate reţine nici încălcarea principiului nediscriminării din perspectiva unui salariu egal pentru muncă egală, deoarece atunci când a reglementat drepturile salariale, legiuitorul a avut în vedere diferenţele de atribuţii şi condiţii în care diferitele categorii de persoane implicate în mod direct sau indirect în înfăptuirea justiţiei le au. În acest sens, nici atribuţiile şi nici studiile aferente funcţiei de specialist IT nu sunt similare cu cele necesare funcţiei de procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

În ceea ce priveşte invocarea jurisprudenţei neunitare existente în această materie, Înalta Curte apreciază că soluţiile favorabile pronunţate în cauzele considerate de recurenţi ca fiind similare, pot avea cel mult caracter orientativ, în condiţiile în care nu toate cauzele indicate de aceştia au fost soluţionate definitiv până la acest moment, iar soluţia în prezentul litigiu se impune prin raportare la aspectele anterior expuse.

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că sentinţa atacată este dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material incidente, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţi, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 1662 din 8 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2021.