Quantification of moral damages for traffic accident injuries and requirement for explicit judicial methodology in calculating compensatory awards
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice partially admitted the insurer-fund's appeal, partially quashing the first-instance judgment to reduce the total moral damages award from RON 15,000 to RON 7,800, thereby ordering the fund to pay the claimant a net difference of RON 1,800 and retaining the claimant's obligation to pay the fund RON 100 in appellate judicial fees. The dispute concerned the quantification of moral damages following a traffic accident, where the claimant challenged an administrative decision that initially approved only RON 6,000 for moral damages, while the first-instance court had previously increased this to RON 15,000 without explicitly detailing the calculation methodology. Relying on Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code and Article 20 of Law No. 554/2004, the appellate court found that the first instance failed to provide a transparent basis for its award and applied a stricter assessment of the causal link and equity; it determined that a rate of RON 360 per day of medical care was appropriate to reflect the specific suffering and comparable judicial practice, rather than the higher or lower amounts previously applied.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 496 din C. proc. civ, art. 453 alin. (1) C. proc. civ; Quantification of moral damages for traffic accident injuries and requirement for explicit judicial methodology in calculating compensatory awards: Prin rezoluţie a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 11 noiembrie 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 15891/17.07.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în sensul admiterii integrale a cererii de plată, înregistrată sub nr. x/15.03.2017, respectiv admiterii integrale a creanţei reprezentând daune morale, în valoare de 30.000,00 euro, cu cheltuieli de judecată.
1.2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1677 din 8 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat Decizia nr. 15891/17.07.2018 în sensul că este admisă la plată pentru suma de 15000 RON, iar nu pentru 6000 RON, cum s-a aprobat; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a diferenţei de despăgubiri în cuantum de 9000 RON; a respins în rest cererea ca neîntemeiată şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
1.3. Căile de atac exercitate în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea litigiului pe fond, cu consecinţa menţinerii deciziei FGA ca fiind legală şi temeinică.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
1.4. Apărările formulate în cauză
În cauză, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.
1.5. Procedura de soluţionare a recursului
Prin rezoluţie a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 11 noiembrie 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.
II. Soluţia instanţei de recurs
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
În motivarea recursului FGA a arătat că gravitatea prejudiciului moral este un criteriu de stabilire a cuantumului indemnizaţiei, numai orientativ şi nu exact, pe lângă acesta trebuie avut în vedere şi criteriul echităţii, aspect ce se impune prin aceea că suma de bani acordată cu scopul acoperirii prejudiciului moral, trebuie să fie justă, echitabilă şi nu exagerată, ţinându-se cont de criteriul gravităţii prejudiciului moral, dar şi de criteriul echităţii.
Divizarea prejudiciului. în direct şi indirect, a avut ca punct de pornire, atât pentru literatura de specialitate, cât şi pentru practica judiciară, art. 1.533 fraza a doua din C. civ. român actual: "daunele-interese nu cuprind decât ceea ce este consecinţa directă şi necesară a neexecutării obligaţiei", normă juridică despre care s-a afirmat şi se afirmă că are valoarea unei norme generale, cu aplicabilitate în întreaga materie a răspunderii civile reparatorii, dând "expresie unei legaturi de cauzalitate care constituie criteriul de stabilire a domeniului de aplicare a acestei răspunderi, care nu este şi nu poate fi fără hotar".
Prejudiciul direct este cel care se afla într-o legătură de cauzalitate bine caracterizată, certă, cu fapta ilicită, fiind urmarea necesară a acesteia, pe când prejudiciul indirect este cel care se află atât de departe în lanţul cauzal, încât este aproape imposibil să fie ataşat faptei generatoare de răspundere, socotindu-se că nu are nicio legătură cu aceasta, neputând constitui nici măcar o condiţie favorizatoare a concretizării acesteia.
FGA a stabilit corect cuantumul daunelor morale, raportandu-se în lipsa unor criterii şi limite legale, la un criteriu obiectiv şi rezonabil (zilele de îngrijiri medicale) si in baza procedurii interne care a fost stabilita in raport de practica instanţelor judecătoreşti.
Pornind chiar de aceste informaţii, instanţa de recurs reţine, în acord cu o jurispudenţă constantă în materie, faptul că instanţa de fond nu a explicitat modul de calcul al daunelor morale acordate.
S-ar putea deduce din calcul că instanţa ar fi apreciat cuantumul pe zi de îngrijire medicală a reclamantei la 500 RON, însă nicio trimitere din considerentele hotărârii nu poate conduce la modalitatea de adoptare a acestei decizii, contrare practicii normale.
Mai mult se afirmă - corect, că această sumă a rezultat nu doar prin raportare "la numărul de zile îngrijiri medicale, ci şi la consecinţele negative suferite de către reclamantă în urma evenimentului de circulaţie".
Acest lucru a fost concluzionat doar dintr-o declaraţie de martor - B. care s-a referit doar la chestiuni medicale (dureri, interdicţii de face efort) singurul aspect tangenţial al afectării morale fiind informaţia că nu reclamanta nu a mai condus autoturismul, timp de 4 luni, din cauza unei "oarecare frică, o teamă".
În rest martorul confirmă perioada de 30 de zile menţionate în certificatul medico-legal.
Toate acestea îndreptăţesc, cum de altfel a recunoscut şi recurenta, la plata unor daune morale, însă nimic nu justifică un cuantum al acestora precum în cazul unor accidente cu vătămări extrem de grave sau permanente.
Pe de altă parte instanţa de recurs apreciază că acordarea unui cuantum de 200 RON pe zi de îngrijire medicală nu se încadrează în marjele oferite chiar de FGA pentru situaţii de accidente asemănătoare.
De aceea apreciază că o valoare sporită a acestora la 360 RON pe zi corespunde atât cuantificării suferinţei concrete - dovedite cât şi limitelor utilizate - de instanţa sau FGA în cazuri similare.
În concluzie instanţa de recurs apreciază că un cuantum al daunelor morale de 78oo RON pentru reclamantă este corespunzător suferinţei acesteia.
2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru aceste considerente, constatând incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, va casa în parte sentinţa atacată în sensul admiterii la plată a sumei de 7.800 RON în loc de suma de 6.000 RON aprobată prin Decizia nr. 15891/17.07.2018. Va obliga pârâtul la plata către reclamantă a diferenţei de despăgubiri în cuantum de 1.800 RON.
În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga partea care a pierdut procesul la plata sumei de 100 RON către recurentul-pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asigurărilor împotriva sentinţei civile nr. 1677 din 8 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (veche) contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa atacată, în sensul că este admisă la plată suma de 7.800 RON în loc de suma de 6.000 RON aprobată prin Decizia nr. 15891/17.07.2018.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a diferenţei de despăgubiri în cuantum de 1.800 RON.
Menţine în rest dispoziţiile sentinţei atacate.
Obligă intimata-reclamantă la plata către recurentul-pârât a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 100 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în recurs.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2021.