Tax challenge by insolvent company's former administrators held inadmissible for failure to appeal administrative complaint decision

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 28.12.2017 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâţii Serviciul Fiscal Orăşenesc Bechet şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/23.06.2017 şi anularea Deciziei nr. x/28.07.2017 - decizie de îndreptare a erorilor din Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/23.06.2017, ambele emise în dosarul de executare nr. 2064/2014.

Prin sentinţa nr. 838/2018 din data de 22 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Serviciul Fiscal Orăşenesc Bechet şi Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Dolj, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 219 din 24 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A. faţă de cererea de anulare a Deciziei de îndreptare a erorilor materiale nr. x/23.07.2017 emisă de AJFP DOLJ - SFO Bechet, invocată de pârâţi şi, în consecinţă, a respins această cerere ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală;

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B. faţă de cererea de anulare a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/23.06.2017 emisă de AJFP DOLJ-SFO Bechet, invocată de pârâţi;

- a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţi şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Dolj şi Serviciul Fiscal Orăşenesc Bechet, ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii A. şi B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, motivat de faptul că instanţa a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticându-se faptul că instanţa de fond, în mod greşit, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Recurenţii au considerat neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii raportat la faptul că au formulat contestaţie împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare, dar şi împotriva Deciziei de îndreptare a erorilor materiale, iar după ce aceste contestaţii le-au fost respinse, au formulat contestaţiei la instanţa de judecată, fiind în mod cert nemulţumiţi inclusiv de soluţiile date în soluţionarea contestaţiilor de către intimaţi-pârâţi. Or, în situaţia în care răspunsul dat la contestaţiile formulate i-ar fi mulţumit, aceştia nu s-ar mai fi adresat instanţei de judecată, pentru a anula deciziile intimaţilor.

Au arătat că, la primul termen de judecată din 05.04.2019, au precizat verbal că înţeleg să conteste toate actele emise de intimaţi, inclusiv răspunsurile date în contestaţiile formulate.

Pe fondul cauzei, în esenţă, au arătat că Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/23.06.2017 este lovită de nulitate absolută, fiind emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 207/2015.

1.4. Apărările formulate în cauză

În cauză intimaţii-pârâţi Serviciul Fiscal Orăşenesc Bechet şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj nu au formulat întâmpinări.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţie a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 17 noiembrie 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţi este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte starea de fapt care a condus la situaţia litigioasă dintre părţi, Înalta Curte reţine că în urma declarării stării de insolvabilitate a debitoarei S.C. C. S.R.L., Serviciul Fiscal Orăşenesc Bechet a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamanţilor A. şi B., în calitate de administratori ai societăţii anterior menţionate, sens în care a emis două decizii distincte, câte una pentru fiecare reclamant, însă dintr-o eroare materială săvârşită de organul fiscal emitent, în ambele decizii a fost consemnat acelaşi număr, respectiv x/23.06.2017.

Prin Decizia nr. x/28.07.2017 s-a dispus îndreptarea erorii materiale din decizia prin care a fost angajată răspunderea solidară a reclamantei B., în sensul menţionării numărului deciziei ca fiind x/23.06.2017, în locul numărului x/23.06.2017.

Prin Decizia nr. x/01.11.2017 au fost respinse ca neîntemeiate contestaţiile formulate de reclamanta B. împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/23.06.2017 şi Deciziei de îndreptare a erorii materiale nr. x/28.07.2017, fiind respinsă ca neîntemeiată şi contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/23.06.2017, în cuprinsul deciziei de soluţionare a contestaţiei fiind menţionată şi Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/23.06.2017.

În acest context, reclamanţii A. şi B. au investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune având ca obiect anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/23.06.2017 şi anularea deciziei de îndreptare a erorilor materiale nr. x/28.07.2017, emise de Serviciul Fiscal Orăşenesc Bechet.

Prima instanţă a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. reţinând, în esenţă, că deşi au avut cunoştinţă de excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţi prin întâmpinare, aceştia nu au înţeles să îşi precizeze cererea şi să conteste în instanţă Decizia nr. x/01.11.2017 emisă de D.G.R.F.P. Craiova, prin care au fost respinse contestaţiile în procedura prealabilă prevăzută de Codul de procedură fiscală, solicitând doar anularea Deciziilor de angajare a răspunderii solidare şi a Deciziei de îndreptare a erorii materiale a uneia dintre aceste decizii.

Prin memoriul de recurs, recurenţii-reclamanţi susţin că excepţia inadmisibilităţii este neîntemeiată raportat la faptul că au formulat contestaţie împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare, dar şi împotriva Deciziei de îndreptare a erorilor materiale, iar după ce aceste contestaţii le-au fost respinse, au formulat contestaţiei la instanţa de judecată, fiind în mod cert nemulţumiţi inclusiv de soluţiile date în soluţionarea contestaţiilor de către intimaţi-pârâţi.

În speţă, este de necontestat faptul că Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/23.06.2017 şi Decizia de îndreptare a erorilor materiale nr. x/28.07.2017, emise de Serviciul Fiscal Orăşenesc Bechet sunt acte administrative fiscale care pot fi contestate potrivit procedurii administrative obligatorii reglementată de Titlul VIII din Legea nr. 207/2015.

Observă Înalta Curte că recurenţii-reclamanţii, deşi au înţeles să facă contestaţii împotriva actelor administrative fiscale anterior menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, nu au înţeles să respecte şi prevederile art. 281 alin. (2) ale aceluiaşi act normativ, care le permitea să atace în contencios administrativ Decizia nr. x/01.11.2017 emisă de D.G.R.F.P. Craiova, prin care au fost respinse contestaţiile în procedura prealabilă prevăzută de Codul de procedură fiscală.

Pentru a răspunde în concret criticilor formulate, Înalta Curte reţine că potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ. "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor", iar potrivit art. 20 alin. (6) din acelaşi act normativ "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele investirii, în afară de cazurile când legea ar dispune altfel." Prin urmare, susţinerile recurenţilor în sensul că s-au adresat instanţei de judecată, fiind în mod cert nemulţumiţi inclusiv de soluţiile date în soluţionarea contestaţiilor de către intimaţi-pârâţi nu pot fi primite, câtă vreme aceştia nu au înţeles să îşi precizeze acţiunea în acest sens.

Totodată, având în vedere că obiectul acţiunii în contencios administrativ trebuie să se circumscrie exclusiv exigenţelor legii speciale, iar instanţa nu are obligaţia sau aptitudinea de a iniţia modificarea cererii reclamanţilor, în mod corect a reţinut prima instanţă că actul administrativ fiscal care se atacă în contencios administrativ, potrivit art. 281 alin. (2) Codul de procedură fiscală, este decizia de soluţionare a contestaţiei (Decizia nr. x/01.11.2017), iar legalitatea actelor administrativ fiscale care premerg decizia emisă în temeiul art. 273 Codul de procedură fiscală, urmează a fi analizată în cadrul acţiunii îndreptate împotriva acestei din urmă decizii, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte susţinerile recurenţilor-reclamanţi în sensul că la primul termen de judecată din 05.04.2019, au precizat verbal că înţeleg să conteste toate actele emise de intimaţi-pârâţi, inclusiv răspunsurile date în contestaţiile formulate, Înalta Curte, analizând cuprinsul încheierii de şedinţă, constată că nu există consemnată nicio menţiune de acest fel, la aceea dată fiind încuviinţată proba cu înscrisurile solicitate de reclamanţi şi pârâţi, şi fiind prorogată discutarea excepţiilor invocate prin întâmpinare, deci inclusiv excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

În plus, recurenţii-reclamanţi aveau posibilitatea să conteste notele de şedinţă ale grefierului, potrivit art. 231 alin. (3) din C. proc. civ., pentru a se rectifica eventualele omisiuni cu privire la consemnările făcute în încheierea de şedinţă, sau puteau formula, în scris, o cerere precizatoare cu privire la actele administrative pe care înţeleg să le conteste.

Or, în deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că recurenţii-reclamanţi nu au înţeles să îşi precizeze acţiunea şi să conteste în instanţă Decizia nr. x/01.11.2017 emisă de D.G.R.F.P. Craiova prin care au fost respinse contestaţiile în procedura prealabilă prevăzută de Codul de procedură fiscală, cu toate că au avut cunoştinţă de excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinarea care le-a fost comunicată, iar apărătorul ales prezent la şedinţele de judecată din data 05.04.2019 şi 19.04.2019 nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la această excepţie, deşi a fost pusă în discuţia părţilor.

În concluzie, având în vedere că judecătorul este ţinut de cadrul procesual trasat de către părţi şi sub aspectul obiectului, instanţa de control judiciar constată că sentinţa atacată este dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material incidente, motiv pentru care nu se impune casarea acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţi, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 219 din 24 mai 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2021.