Competence for transfer of jurisdiction based on legitimate suspicion: jurisdiction of the Court of Appeal versus the High Court for cases pending at a Tribunal

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2021

Deliberând asupra excepţiei de necompetenţă materială, invocată din oficiu, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

La data de 26.10.2021 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, cererea prin care petenta A. S.R.L. solicită strămutarea dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru motive de bănuială legitimă.

Prin Rezoluţia Preşedintelui Completului învestit cu soluţionarea cererii ce face obiectul dosarului de faţă nr. x/2021 s-a stabilit primul termen pentru judecata cererii de strămutare la data de 16.11.2021.

Verificându-şi din oficiu competenţa de soluţionare a prezentei cereri privind strămutarea judecării cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2021, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., raportat la motivele invocate de parte în susţinerea cererii ce a fost formulată în cadrul dosarului de faţă, respectiv "motive de bănuială legitimă", Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 142 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora "Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părţii de judecător la o instanţă din circumscripţia curţii de apel competente, precum şi a celor vizând calitatea de parte a unei instanţe din circumscripţia aceleiaşi curţi, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cererea de strămutare se depune la instanţa competentă să o soluţioneze, care va înştiinţa de îndată instanţa de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare."

Raportat la aceste dispoziţii, constată Înalta Curte că este competentă să soluţioneze cererile de strămutare ce vizează dosarele aflate pe rolul curţilor de apel, sau pe cele ce vizează calitatea unei părţi de judecător la o instanţă din circumscripţia curţii de apel competente, respectiv calitatea de parte a unei instanţe din circumscripţia aceleiaşi curţi, precum şi cererile de strămutare întemeiate pe motive de siguranţă pulică.

Ori, în cazul de faţă, instanţa de la care se cere strămutarea este un tribunal, respectiv Tribunalul Dâmboviţa, legiuitorul stabilind competenţa de soluţionare a cererii de strămutare ce vizează respectivul dosar în favoarea curţii de apel şi nu în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Este adevărat că, în susţinerea cererii de strămutare, în expunerea de motive din cadrul cererii, se invocă şi calitatea de " magistrat - judecător în cadrul Judecătoriei Târgovişte" a doamnei B., însă aceasta nu are calitatea de parte în dosar, fiind, deci, terţ faţă de acesta, motiv pentru care nu poate fi atrasă competenţa Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie nici raportat la acest aspect.

Aşadar, în condiţiile în care, în prezenta cauză, instanţa de la care se solicită strămutarea este Tribunalul Dâmboviţa, nefiind vizată nici calitatea unei părţi de judecător la o instanţă din circumscripţia curţii de apel competente, Înalta Curte constată că nu este competentă material să soluţioneze prezenta cerere de strămutare, motiv pentru care, admiţând excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmează a declina competenţa de soluţionare a cererii privind strămutarea dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Temeiul legal al soluţiei adoptată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Pentru considerentele mai sus menţionate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (2), art. 132 alin. (3) şi art. 142 alin. (1) C. proc. civ. admite excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă urmează a declina competenţa de soluţionare a cererii privind strămutarea dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de petenta A. S.R.L. privind strămutarea dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.