Negative conflict of competence in labor claim brought by union on behalf of members: exclusive territorial jurisdiction at domicile of individual claimants established

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 11.03.2020, pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi Asigutări Sociale înregistrată, iniţial sub nr. de dosar x/2020, reclamantul Sindicatul Naţional Solidaritatea Cluj-Napoca a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Agenţia Naţională de Admnistrare Fiscală, obligarea pârâţilor la acordarea drepturilor băneşti prevăzute în Nota x din anexa VIII capitolul 1 lit. A) punctul 1 din Legea 153 din 2017, în sensul majorării cu 15% a salariului de bază al fiecărui membru al sindicatului, sumă actualizată cu indicele de inflaţie după cum urmează: pentru perioada 01 07 2017 şi până în 31 12 2018 plata integrală, începând cu anul 2019, plata diferenţelor dintre sumele primite efectiv cu titlu de majorare şi cele rezultate în urma recalculării. Se mai solicită obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de articolul 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului numărul 13 din 2011, aplicată la suma menţionată la punctul 1, în conformitate cu articolul 166 alin. (1), (4) Codul Muncii, de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar până la momentul plăţii efective a sumelor cuvenite.

La termenul de judecată din data de 15.07.2020, în dosarul nr. x/2020, instanţa în temeiul dispoziţiilor art. 131 alin. (2) C. proc. civ., a prorogat pronunţarea asupra competenţei de soluţionare a cauzei şi a pus în vedere reclamantului prin reprezentant convenţional să depună la dosar o situaţie centralizatoare care să cuprindă numele tuturor membrilor de sindicat reprezentaţi în dosar, CNP-ul, adresa de domiciliu a acestora, structurată pe judeţe.

La termenul de judecată din data de 07.10.2020, în dosarul nr. x/2020, a fost pusă în discuţia părţilor, din oficiu, necesitatea disjungerii din dosar nr. x/2020 şi formării unui număr corespunzător de dosare, în raport de domiciliile membrilor de sindicat reprezentaţi, respectiv 26 de dosare, unde reclamant va fi sindicatul, iar ca pârât acele direcţii care deţin calitatea de angajator.

Ca urmare a disjungerii menţionate, la acelaşi termen de judecată, în prezentul dosar, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi Asigutări Sociale a invocat din oficiu şi a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004,

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin sentinţa civilă nr. 2040/2020 din data de 14 octombrie 2020 Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei ce-i vizează pe membrii de sindicat cu domiciliul pe raza judeţului Ilfov, în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut, în esenţă că, faţă de modificările aduse art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul persoană fizică, şi mai ales prin introducerea alin. (4) al art. 10, nu mai poate fi stabilită competenţa teritorială a tribunalului in funcţie de sediul Sindicatului, care este în Cluj-Napoca, sindicat ce a introdus acţiunea în numele membrilor săi.

A reţinut astfel Tribunalul Cluj că, prin dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, legiutorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului, indiferent dacă acţiunea este formulată personal, sau prin reprezentat legal sau convenţional.

Cum în cazul de faţă acţiunea a fost introdusă de sindicat (persoana de drept privat), dar în numele membrilor săi, deci în calitate de reprezentant al acestora, s-a apreciat că devin incidente dispoziţiile alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia, competenţa se stabileşte prin raportare la domiciliul reclamanţilor, membri de sindicat.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 şi faptul că, în prezenta cauză nu se impune judecarea împreună a solicitărilor aferente tuturor reclamanţilor-membri de sindicat, întrucat nu există un raport juridic unic, ci raporturi juridice de drept administrativ distincte, decurgând din modul de calculul al drepturilor salariale pentru fiecare membru de sindicat în parte, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei ce-i vizează pe membrii de sindicat cu domiciliul pe raza judeţului Ilfov, în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă în data de 29.12020, sub acelaşi număr unic, respectiv nr. 4157/117/2020.

Hotărârea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă

Prin sentinţa civilă nr. 335 din data de 1 februarie 2021, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis la rându-i excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a reţinut, în esenţă, că, reclamant este SINDICATUL NAŢIONAL SOLIDARITATEA CLUJ-NAPOCA, persoană juridică de drept privat, ce a introdus acţiunea în numele celor 450 de membri de sindicat indicaţi în tabelul de la dosarul Tribunalului Cluj.

Or, în astfel de situaţii, care sunt conflicte de muncă în care se solicită, în esenţă, plata de drepturi salariale către diferiti functionari publici, invocând şi practica judiciară recentă a Î.C.C.J. (spre exemplu, în decizia nr. 945 din 04.06.2020 dată de Î.C.C.J. - sectia a II-a civilă - în dosarul nr. x/2019), a apreciat Tribunalul Ilfov că trebuie să se retină în cauză atât incidenta disp. art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii cât si prevederile deciziei nr. 1 din 21.01.2013 a Î.C.C.J. -Completul pentru solutionarea R.I.L.

În această din urmă decizie (decizia nr. 1 din 21.01.2013 a Î.C.C.J. - Completul pentru solutionarea R.I.L.) se mentionează că "în interpretarea si aplicarea unitară a disp. art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (în prezent aceste dispozitii sunt înlocuite de unele similare din legea nr. 62/2011, care a abrogat legea nr. 54/2003) se stabileste că organizatiile sindicale au calitate procesuală activă în actiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea si aplicarea unitară a disp. art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii (republicat), instanta competentă teritorial în solutionarea conflictelor de muncă în cazul acestor actiuni este instanta de la sediul sindicatului reclamant."

O astfel de soluţie, dincolo de faptul că este obligatorie pentru toate instanţele de judecată (conform disp. art. 517 alin. (4) C. proc. civ.), este de natură să asigure si o practică judiciară unitară pentru toti membrii unui sindicat care ar chema în judecată (prin intermediul sindicatului) angajatorul pentru plata acelorasi drepturi salariale, deoarece instanţa competentă teritorial (de la sediul sindicatului respectiv) ar da aceeasi solutie (de fond) pentru toţi membrii de sindicat, evitându-se astfel situatiile anormale în care, astfel cum este cazul si în speta de fată, Tribunalul Cluj păstrează spre judecata de fond actiunea membrilor de sindicat care au domiciliul în Bucuresti si, în acelasi timp, disjunge dosarul cu privire la ceilalti membrii de sindicat, formând alte dosare cu aceeaşi acţiune, dosare pe care le declină la diferitele tribunale de domiciliu ale celorlalti membrii de sindicat, aceste din urmă tribunale putând da soluţii de fond diferite faţă de cea dată de către Tribunalul Cluj, putându-se ajunge astfel ca aceeasi actiune să fie solutionată pe fond în mod diferit (poate chiar cu solutii de fond opuse) în functie de interpretarea pe care fiecare judecător de la fiecare tribunal o dă acelorasi norme juridice raportate la aceeasi situatie de fapt - revendicarea acelorasi drepturi salariale.

A mai reţinut Tribunalul Ilfov, secţia Civilă că, dimpotrivă, aplicarea în astfel de cazuri a deciziei nr. 1 din 21.01.2013 a Î.C.C.J. (Completul pentru solutionarea R.I.L.), dincolo de faptul că este obligatorie pentru toate instantele de judecată (conform disp. art. 517 alin. (4) C. proc. civ.), ar duce si la pronuntarea aceleiasi solutii (de fond) pentru toţi functionarii publici membrii de sindicat care, prin intermediul sindicatului, ar solicita, cu totii, plata acelorasi tipuri de drepturi salariale.

Astfel, constatând că reclamant este SINDICATUL NAŢIONAL SOLIDARITATEA CLUJ-NAPOCA, sindicat ce are sediul social în municipiul Cluj-Napoca, având în vedere deopotrivă dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal şi de conflicte de muncă, constatând deopotrivă şi existenţa conflictului negativ de competenţă teritorială, pentru soluţionarea căruia a înaintat dosarul Î.C.C.J., secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare, dosarul a fost înregistrat la data de 24 septembrie 2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care, prin Rezoluţia Completului învestit cu judecarea sa, din data de 06.10.2021, a fixat termen pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă la data de 16.11.2021, în Camera de Consiliu, fără citarea părţilor, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 201 C. proc. civ. şi art. 109 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte reţine că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Naţional Solidaritatea Cluj Napoca în numele şi pentru membrii săi de sindicat, fiind aplicabile, în stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a litigiului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 11.03.2020, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privinţa determinării instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional Solitaritatea Cluj Napoca în numele şi pentru membrii de sindicat llie A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., în calitate de reprezentant al acestora, aşadar nu în calitate de reclamant. De altfel, chiar în cadrul Notelor de şedinţă formulate de acesta, depuse în dosarul format şi înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, ataşate la dosar, acesta recunoaşte calitatea sa de reprezentant al membrilor de sindicat.

Se constată, aşadar, că, în prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 11.03.2020.

Textul de lege menţionat instituie o competenţa teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului.

Mai reţine Înalta Curte că, dată fiind modificarea legislativă intervenită în privinţa art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02 august 2018, respectiv instituirea unei competenţe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Decizia RIL nr. 1/2013, invocată de Tribunalul Ilfov în hotărârea de declinare a competenţei sale, nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunţată în interpretarea şi aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.

Cum în cauză, având în vedere Tabelul anexat de reprezentantul reclamanţilor la Notele de probatorii depuse la dosarul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, reclamanţii au declarat că au domiciliul în judeţul Ilfov, Înalta Curte, constatând ca fiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, raportat la calitatea Sindicatului Naţional Solidaritatea Cluj Napoca, de reprezentant al membrilor săi şi nu de reclamant, aceştia din urmă fiind cei ce au calitatea de reclamanţi în cauză, va stabili competenţa soluţionării litigiului în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei având ca obiect cererea formulată de Sindicatul Naţional Solidaritatea Cluj-Napoca în numele şi pentru reclamanţii membrii de sindicat llie A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Agentia Naţională de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.