Peremption of complaint in cassation due to failure to pay judicial stamping for motion to reinstate
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCCJ) dismissed the application for reinstatement to the docket as untaxed and, invoking the exception of pendency lapse (perimare) ex officio, declared the complaint in cassation (contestație în anulare) lapsed, thereby upholding the effectiveness of the prior decision which had annulled the original complaint for lack of proper judicial stamping. The dispute arose from the plaintiff's failure to resume the judicial proceedings after the trial court suspended the hearing due to the parties' non-appearance at the scheduled date, with the plaintiff subsequently submitting two requests to restart the case that lacked the mandatory advance payment of the 50 RON judicial stamp tax required for reinstatement. The decisive legal basis included Articles 9(g) and 33(3) of O.U.G. 80/2013, which mandate pre-payment of judicial fees for procedural requests and link their non-payment to the annulment of the request, and Articles 416(1) and 417 of the Code of Civil Procedure, which established that the six-month lapse period began at the suspension date and was not validly interrupted because the plaintiff's procedural acts were defective due to the missing stamp, constituting a failure of diligence attributable to the interested party.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 201 C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 415 alin. (1) C. proc. civ, art. 415 C. proc. civ, art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013; Peremption of complaint in cassation due to failure to pay judicial stamping for motion to reinstate: La termenul de judecată din data de 03.12.2019, instanţa, contatând că niciuna dintre părţi, legal citate, nu s-a prezentat la apelul nominal făcut în şedinţă publică, iar din verificarea actelor dosarului a rezultat că nu s-a formulat cerere de judecare în lipsă, prin încheierea de şedinţă pronunţată la acest termen de judecată, din data de 3 decembrie 2019, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 3091 din 2 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, pentru lipsa părţilor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2021
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 18 februarie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. de dosar x/2018, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 2817 din 4 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016.
Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare ce face obiectul prezentei judecăţi
Prin Decizia nr. 3091 din 2 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018 s-a anulat contestaţia in anulare formulată împotriva Deciziei nr. 2817 din 4 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrată.
Contestaţia în anulare
Împotriva Deciziei nr. 3091 din 2 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat contestaţie în anulare S.C. A. S.R.L., invocând dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 din C. proc. civ.
Alte aspecte procesuale
Prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului, din data de 24.07.2019, în temeiul dispoziţiilor art. 201 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 503 -508 C. proc. civ., s-a stabilit primul termen de judecată pentru soluţionarea contestaţiei în anulare la data de 03.12.2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
Încheierea de suspendare a judecăţii
La termenul de judecată din data de 03.12.2019, instanţa, contatând că niciuna dintre părţi, legal citate, nu s-a prezentat la apelul nominal făcut în şedinţă publică, iar din verificarea actelor dosarului a rezultat că nu s-a formulat cerere de judecare în lipsă, prin încheierea de şedinţă pronunţată la acest termen de judecată, din data de 3 decembrie 2019, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 3091 din 2 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, pentru lipsa părţilor.
La data de 07 iulie 2020 contestatoarea a formulat cerere de repunere pe rol, întitulând-o " Cerere de reluare", întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ.
Prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului, din data de 09.09.2020, s-a fixat termen pentru discutarea cererii de repunere pe rol, pentru data de 06.04.2021, petenta - contestatoare fiind citată cu menţiunea de a depune atât dovada taxei judiciare de timbru pentru contestaţia în anulare, în cuantum de 100 RON, cât şi pentru cererea de repunere a cauzei pe rol, în cuantum de 50 RON.
La termenul de judecată din data de 06 aprilie 2021 instanţa învestită cu soluţionarea dosarului a dispus anularea cererii de repunere a cauzei pe rol, ca netimbrată, menţinând măsura suspendării judecării contestaţiei în anulare dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 03 decembrie 2019.
La data de 19.10.2021 contestatoarea a depus o nouă " Cerere de reluare" a judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 415 C. proc. civ., pentru soluţionarea căreia completul învestit cu judecarea contestaţiei în anulare, prin Rezoluţia din data de 01.11.2021 a fixat termen de judecată la data de 16.11.2021, dispunându-se, deopotrivă, citarea contestatoarei cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, aferentă cererii de repunere a cauzei pe rol.
Pentru termenul de judecată din data de 16.11.2021 a fost citată contestatoarea la data de 03.11.2021 cu menţiunea de a depune atât dovada taxei judiciare de timbru pentru contestaţia în anulare, în cuantum de 100 RON (reamintindu-i-se această obligaţie, ce i-a fost adusă la cunoştinţă iniţial încă din data de 28.11.2019, conform dovezii de înmânare de la dosar) cât şi pentru cererea de repunere a cauzei pe rol, în cuantum de 50 RON, partea neconformându-se nici de această dată.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupa contestaţiei în anulare
Prealabil soluţionării contestaţiei în anulare, respectiv analizării excepţiei perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte va analiza cu prioritate cererea formulată de contestatoarea A. S.R.L., de repunere a cauzei pe rol, verificând mai întâi dacă aceasta a fost legal timbrată, astfel cum impun dispoziţiile art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
Studiind actele şi lucrările dosarului din această perspectivă, constată Înalta Curte că, deşi contestatoarea a fost legal citată la data de 03.11.2021, pentru termenul de faţă, conform Dovezii de înmânare a citaţiei ataşată la dosar, cu aceeaşi menţiune cu care a fost citată şi pentru termenul din 06.04.2021, respectiv " de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON aferenta contestaţiei în anulare formulată şi taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, aferentă cererii de repunere pe rol", aceasta nu s-a conformat nici de data aceasta, la dosar neregăsindu-se la termenul de faţă chitanţele de plată a taxei judiciare de timbru pentru pentru cererea de repunere a cauzei pe rol şi pentru contestaţia în anulare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru " Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel: g) cereri pentru repunerea pe rol, când suspendarea judecăţii se datorează părţilor - 50% din taxa judiciară de timbru pentru cererea sau acţiunea a cărei judecare a fost suspendată".
Cum cererea de repunere pe rol vizează o contestaţie în anulare, pentru " formularea căreia se datorează taxa de 100 RON " conform art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru pentru repunerea cauzei pe rol este în cuantum de 50 RON, contestatoarea neîndeplinindu-şi obligaţia legală de plată a acesteia.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 33 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege", iar, potrivit art. 197 C. proc. civ., " În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii . . . . . . . . . . . ., în condiţiile legii."
Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă că, în speţă, contestatoarea avea obligaţia legală să ataşeze la cererea de repunere pe rol şi dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, respectiv 50 RON astfel cum i s-a pus în vedere prin citaţia (conform Dovezii de înmânare ataşată la dosar) comunicată pentru prezentul termen de judecată din data de 16 noiembrie 2021.
Cum în speţă, contestatoarea A. S.R.L. nu s-a conformat acestei obligaţii legale până la termenul de judecată acordat în cauză, Înalta Curte va anula cererea acesteia, de repunere a cauzei pe rol, ca netimbrată.
Constatând, aşadar, că cele două cereri formulate de contestatoare, de repunere a cauzei pe rol, după suspendarea judecăţii dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 03 decembrie 2019, au fost anulate din culpa părţii, ce nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a timbra cererea, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora " orice..contestaţie ... şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, . . . . . . . . . .dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", din oficiu invocă excepţia perimării contestaţiei în anulare, urmând a o admite, în considerarea următoarelor argumente:
În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, ce operează de drept, atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea pricinii.
Înalta Curte reţine că, faţă de dispoziţiile art. 416 din C. proc. civ., pentru a interveni sancţiunea perimării, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, care nu a acţionat în scopul reluării judecăţii, deşi avea posibilitatea să o facă.
În cauza de faţă, suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 3091 din 02 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., la termenul de judecată din 03 decembrie 2019, aceasta fiind data de la care a început să curgă termenul de perimare.
Prin urmare, termenul de perimare de 6 luni a început să curgă de la data de 03 decembrie 2019 şi s-a împlinit la data de 03 iunie 2020 (într-o zi de miercuri), în acord cu regulile stabilite de art. 181 C. proc. civ.
Cu privire la cursul perimării, Înalta Curte reţine că prevederile art. 417 din C. proc. civ. reglementează un singur caz de întrerupere a termenului de perimare şi anume acela în care perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Este adevărat că, în cauză, contestatoarea a formulat două " Cereri de reluare " a judecăţii, întemeiate pe dispoziţiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., ca şi " act de procedură făcut în vederea judecării procesului", ce ar fi putut întrerupe cursul perimării, conform art. 417 C. proc. civ., însă, având în vedere data depunerii acestora, respectiv 07.07.2020 (data expedierii primei cereri de repunere pe rol, dosar), şi 19.10.2021 (data expedierii celei de-a doua cereri, dosar), Înalta Curte constată că acestea au fost formulate după împlinirea termenului de perimare. Aşa fiind, Înalta Curte reţine că acest act procedural nu a mai putut avea efectul întreruperii cursului perimării, în sensul art. 417 C. proc. civ., întrucât, prin ipoteză, un termen, chiar de perimare, poate fi întrerupt doar atât timp cât nu a fost epuizat.
Având în vedere că trebuie să se dea eficienţă obligaţiei generale a părţilor de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege şi de a contribui la desfăşurarea " fără întârziere a procesului", îndatorire prevăzută de art. 10 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nedepunerea cererii de repunere pe rol a cauzei, în termenul prevăzut de art. 416 C. proc. civ., de către contestatoare, ca "parte interesată", atrage sancţiunea perimării contestaţiei în anulare.
Într-un plan subsidiar constatării precedente, se impune a evidenţia şi că, din redactarea articolului 417 C. proc. civ., rezultă că legiuitorul a înţeles să impună îndeplinirea cumulativă a două condiţii, pentru ca un act de procedură să poată avea caracter întreruptiv de perimare:
a) actul de procedură trebuie, în mod necesar, să fie îndeplinit de partea care justifică un interes;
b) actul de procedură trebuie să fie îndeplinit cu scopul de a continua judecata pricinii;
Prin urmare, se reţine că actul de procedură îndeplinit de partea interesată va trebui întotdeauna să fie unul valabil, deoarece actul de procedură invalid, adică anulabil, nu va avea capacitatea de a produce o întrerupere a termenului de perimare validă.
În cauză, deşi contestatoarea a formulat 2 cereri " de reluare", în temeiul art. 415 alin. (1) C. proc. civ., chiar dacă s-ar face abstracţie de faptul că acestea au fost depuse după expirarea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 415 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu au produs efecte juridice în planul sistării perioadei de timp în raport de care este prevăzută sancţiunea perimării, deoarece contestatoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a le şi timbra, deşi a fost legal citată cu această menţiune, din acest comportament rezultând că partea nu a avut intenţia clară şi fermă de a continua judecata.
Or, reţine Înalta Curte că, actul de procedură întreruptiv al termenului de perimare trebuie să fie făcut cu intenţia clară de a continua judecata, situaţie faţă de care o cerere de repunere pe rol lipsită de această finalitate nu are, prin ea însăşi, doar prin simpla formulare, această funcţie.
În concluzie, constatând că, de la data suspendării judecăţii, pronunţată prin încheierea de şedinţă din data de 03.12.2019, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., până la data de 03 iunie 2020, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., pricina a rămas în nelucrare din culpa contestatoarei, ca parte " care justifică un interes", care a stat în pasivitate şi nu a formulat în cele 6 luni cererea de repunere a cauzei pe rol, timbrând-o corespunzător, reţinând deopotrivă şi că nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată şi nici nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia perimării, invocată din oficiu şi pe cale de consecinţă, va constata perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L., împotriva Deciziei nr. 3091 din 2 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, suspendarea judecăţii menţinută mai mult de 6 luni fiind datorată exclusiv pasivităţii contestatoarei, ca parte ce " justifică un interes".
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În consecinţă, având în vedere că, în cauză, contestatoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia de a timbra cererea de repunere a cauzei pe rol, conform art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, urmează a anula cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de contestatoarea A. S.R.L., ca netimbrată.
Deopotrivă, faţă de lipsa de diligenţă a contestatoarei, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficienţă sancţiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care arată că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepţia perimării, invocată din oficiu şi va constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 3091 din 2 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.
Pe cale de consecinţă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de contestatoarea A. S.R.L., ca netimbrată.
Admite excepţia perimării, invocată din oficiu.
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 3091 din 2 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.
Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cererea de recurs se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.