Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 5588/2021 AI generated

Renunciation to cassation appeal characterized as retraction of right of appeal in administrative incompatibility litigation

Case Number Decizia nr. 5588/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome struck_off

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal by taking act of the appellant's renunciation to the judgment of the appeal, thereby leaving the lower court's civil judgment No. 263/2019, which had dismissed the claim, in force as the final resolution of the dispute. The underlying litigation was an administrative challenge brought by a local government official against the National Integrity Agency to annul an incompatibility report issued against him, which the Court of Appeal had previously rejected on the merits. The Supreme Court relied on Article 463(1) of the Civil Procedure Code, characterizing the appellant's withdrawal as a *retraction* (*achiesare*) of the right of appeal rather than a renunciation to the entire trial, and applied the doctrine of party autonomy (*disposability*) under Articles 9 and 22 of the Civil Procedure Code to recognize the unilateral and irrevocable nature of the appellant's decision without conducting a merits review.

Legislator headnote

AI generated

art. 499 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 493 C. proc. civ, art. 201 din C. proc. civ, art. 406 C. proc. civ; Renunciation to cassation appeal characterized as retraction of right of appeal in administrative incompatibility litigation: 263/2019, which had dismissed the claim, in force as the final resolution of the dispute. The underlying litigation was an administrative challenge brought by a local government official against the National Integrity Agency to annul an incompatibility report issued against him, which the Court of Appeal had previously rejected on the merits. The Supreme Court relied on Article 463(1) of the Civil Procedure Code, characterizing the appellant's withdrawal as a *retraction* (*achiesare*) of the right of appeal rather than a renunciation to the entire trial, and applied the doctrine of party autonomy (*disposability*) under Articles 9 and 22 of the Civil Procedure Code to recognize the unilateral and irrevocable nature of the appellant's decision without conducting a merits review.

Keywords

AI generated
withdrawal of administrative act cassation review withdrawal of civil claim Civil Procedure Code challenge of administrative decisions right of rescission

Cited Legislation

AI generated
art. 499 C. proc. civ
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art.
art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
art. 20 din Legea nr. 554/2004
212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art.
art. 493 C. proc. civ
554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr.
art. 201 din C. proc. civ
(2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin.
art. 406 C. proc. civ
Potrivit art. 406 C. proc. civ., "(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.
art. 463 C. proc. civ
De asemenea, potrivit art. 463 C. proc. civ., "(1) Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.
art. 463 alin. (1) C. proc. civ
Basis for taking act of the appellant's renunciation to the cassation appeal, treating it as a retraction to the judgment under appeal.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 463 alin. (1) C. proc. civ.

Basis for taking act of the appellant's renunciation to the cassation appeal, treating it as a retraction to the judgment under appeal.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2019 la data de 19.07.2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.) anularea Raportului de evaluare cu nr. x/02.07.2019 emis de A.N.I. prin care s-a reţinut existenţa stării de incompatibilitate în privinţa reclamantului, în calitate de Viceprimar al Comunei Livada, jud. Arad, fără cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 263 din 3 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 263 din 3 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând, să se admită acţiunea, astfel cum a fost formulată.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare la recursul promovat de reclamant, solicitând respingerea acestuia şi menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - reclamant A. a formulat "Răspuns la întâmpinare", în cadrul căruia a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, rejudecându-se litigiul, să se admită acţiunea, aşa cum a fost formulată.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din 06.02.2020, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 8 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La data de 8 septembrie 2021, recurentul-reclamant a înaintat la instanţă o " Cerere de renunţare la judecată", în cuprinsul căreia menţionează că aduce la cunoştinţă instanţei intenţia sa de " renunţare la recursul" formulat în dosarul de faţă.

La respectiva cerere a anexat şi o Cerere de preschimbare a termenului de judecată fixat pentru data de 08.03.2022, solicitând a se stabili un termen mai scurt, pentru a se lua act de cererea sa de renunţare la recurs, anexând deopotrivă şi o Declaraţie notarială.

Completul învestit cu soluţionarea dosarului a fixat termen în vederea soluţionării cererii de preschimbare, pentru data de 5 octombrie 2021, când, prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu, a admis cererea şi a preschimbat termenul de judecată de la data de 8 martie 2022, la data de 16 noiembrie 2021, pentru când a stabilit în sarcina recurentului-reclamant obligaţia de a menţiona expres dacă renunţă la judecata recursului sau la judecata acţiunii.

Cu privire la acest ultim aspect, recurentul-reclamant nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, deliberând asupra cererii de renunţare, astfel cum a fost fost formulată de recurentul - reclamant A., constată următoarele:

Potrivit art. 406 C. proc. civ., "(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială. (3) Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut. (4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare. (5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză. (6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă".

De asemenea, potrivit art. 463 C. proc. civ., "(1) Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre. (2) Achiesarea, atunci când este condiţionată, nu produce efecte decât dacă este acceptată expres de partea adversă. (3) Dispoziţiile art. 404 rămân aplicabile",m iar art. 464 prevede:

"(1) Achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală ori parţială.(2) Achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale. (3) Achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise şi concordante care exprimă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea la hotărâre. (4) Achiesarea poate fi totală, dacă priveşte hotărârea în întregul ei sau, după caz, parţială, dacă priveşte numai o parte din hotărârea respectivă".

Analizând cererea de renunţare, astfel cum a fost formulată de recurentul - reclamant A., constată Înalta Curte că, faţă de solicitarea părţii, " de renunţare la recursul formulat", în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora:

"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre."

Deliberând asupra cererii de renunţare formulată de recurentul - reclamant, din perspectiva dispoziţiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, cu privire la dreptul de dispoziţie al părţilor, dispoziţii în conformitate cu care obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar partea poate oricând renunţa la judecată, în condiţiile legii.

Instanţa de control judiciar are în vedere deopotrivă şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

În cauză, Înalta Curte constată că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului -reclamant, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Prin urmare, întrucât în speţă recurentul a renunţat la judecata recursului, conform art. 463 alin. (1) C. proc. civ., iar renunţarea este un act de dispoziţie unilateral şi irevocabil, dând eficientă principiului disponibilităţii, instanţa va lua act de renunţare.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea recurentului - reclamant la judecata recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 263 din data de 3 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ., ia act de renunţarea reclamantului A. la judecata recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 263 din data de 3 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.