Inadmissibility of appeal against final judicial review of magistrate disciplinary closure resolution under Law No. 317/2004

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei, cadrul procesual

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a Contencios Administartiv şi Fiscal, iniţial la data de 06.05.2016, sub numărul x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Judecători din Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfiinţarea Rezoluţiei de clasare nr. x/2016 din 10.03.2016, emisă de Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi trimiterea cauzei la Inspecţia judiciară pentru judecători, în vederea cercetării abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 săvârşite de judecător B..

În temeiul Legii nr. 47/1992 art. 29 alin(4), reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a "in integrum" a O.U.G. nr. 80/26 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 392/29 iunie 2013, emisă cu încălcarea Constituţiei României art. 61, art. 108 şi art. 115 şi care abrogă nelegal si neconstituţional Legea nr. 146/1997 privind taxele Judiciare de timbru, cu încălcarea Constituţiei României art. 115 întrucât: nu există lege specială de abilitare a Guvernului României întrucât PARLAMENTUL ROMÂNIEI era în activitate în luna iunie 2013: O.U.G. nr. 80/2013 nu a fost supusă dezbaterii parlamentare şi nu există o lege de aprobare sau de respingere din partea Parlamentului la data publicării O.U.G. nr. 80/2013 în Monitorul Oficial al României nr. 392/29 iunie 2013, iar O.U.G. nr. 80/2013 a intrat în vigoare în termen de 3 zile şi a fost pusă în aplicare la nivel naţional în complicitate cu puterea judecătorească, căreia îi asigură o finanţare substanţială în baza taxelor judiciare majorate cu peste 100% pe care sunt nevoiţi să le plătească justiţiabilii din România, în condiţiile în care veniturile salariale sau din pensii au crescut cu cel mult 10 % din 2013 şi până în prezent, ordonanţă care putea fi publicată constituţional în Monitorul Oficial al României doar după aprobarea sa de către Parlamentul României.

La data de 19.09.2016 reclamanta şi-a precizat excepţia de neconstituţionalitate invocată, susţinând că înţelege să critice "in integrum" O.U.G. nr. 80/2013, dar în special art. 16 raportat la art. 24 şi 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 3517 din 15 noiembrie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- "Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 80/2013.

- Admite excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă.

- Respinge acţiunea formulată de reclamantă A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Judecători, ca fiind inadmisibilă."

Împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, pronunţată de instanţa de fond prin sentinţa civilă nr. 3517/15.11.2016, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a declarat recurs recurenta-reclamantă A., apreciind că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost respinsă în mod netemeinic şi că sentinţa pronunţată "a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material", solicitând admiterea recursului şi pe cale de consecinţă, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată şi desfiinţarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru desfiinţarea rezoluţiei de clasare nr. x/2016, respectiva cerere de recurs fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.12.2016, sub nr. de dosar x/2016

Prin Decizia nr. 280 din 02 februarie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de recurenta - reclamantă împotriva sentinţei nr. 3517/15.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Recurenta - reclamantă A. a mai formulat o cerere de recurs, criticând în integralitate soluţiile pronunţate de instanţa de fond -Curtea de Apel Buucreşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3517 din 15 noiembrie 2015, această cerere fiind înregistrată pe rolul Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la aceeaşi dată cu cealaltă cerere, respectiv 21.12.2016, sub număr de dosar x/2016

Prin Decizia nr. 131 din 17 ianuarie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 3517 din 15 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Totodată, a menţinut dispoziţiile sentinţei referitoare la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a veche contencios administrativ şi fiscal la data de 08.04.2019, sub numărul x/2019.

Ca urmare a admiterii declaraţiei de abţinere formulate de judecătorul învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 17.04.2019, sub numărul x/2019.

Hotărârea ce face obiectul recursului dedus judecăţii

Prin sentinţa civilă nr. 763 pronunţată la data de 8 noiembrie 2019 în dosarul nr. x/2019, urmare a trimiterii spre rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, din camera de Consiliu din data de 14.07.2020, a respins cererea formulată de A., in contradictoriu cu INSPECŢIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri - Sentinţa Civilă nr. 763 pronunţată în data de 8 noiembrie 2019de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului şi, în rejudecare, desfiinţarea Sentintei civile nr. 763 din 8 noiembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucuresti, secţia a VIII-Contencios Administrate si Fiscal, cu consecinţa admiterii contestaţiei şi desfiinţarea Rezolutiei de clasare nr. x/2016 din 10.03.2016 emisă de Inspecţia Judiciară pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor privind abaterile disciplinare prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraţilor, respectiv art. 99 lit. t) raportat la art. 99' alin. (1) si alin. (2), săvârşite de judecătorul B..

A considerat că în mod eronat s-a dispus respingerea cererii, precum şi faptul că hotărârea este definitivă, apreciind că a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv dispoziţiile art. 451 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 şi art. 6 alin. (6) C. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 47 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 234/2018.

Apărările formulate în cauză

Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare la recursul promovat de reclamant şi, invocând excepţia inadmisibilităţii recursului, a solicitat solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil.

A susţinut astfel că dispoziţiile Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii au fost modificate si completate prin Legea nr. 234/2018 publicatä în Monitorul Oficial nr. 850 din 8 octombrie 2018 si în conformitate cu dispozitiile art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, noile dispozitii ale Legii au intrat în vigoare în data de 11 octombrie 2018, introducând posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunţate de sectia de contencios administrativ fiscal a Curtii de Apel Bucureşti.

Apreciază că dispozitiile Legii nr. 317/2004, astfel cum au fost completate modificate prin Legea nr. 234/2018, trebuie coroborate cu dispozitiile C. proc. civ., respectiv cu dispozitiite tranzitorii din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează că procesele începute prin cereri depuse, în conditiile legii, la poştă, unităti militare sau locuri de detinere înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instantă după această dată.

Menţionează că, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, aplicarea noilor dispoziţii din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii se va face în cauzele înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, ca urmare a cererilor înaintate acestei instanţe începând cu data de 11 octombrie 2018, pentru sesizările soluţionate în baza legii modificate.

Ori, actiunea reclamantei având ca obiect contestatia formulată împotriva rezolutiei nr. 821/1J/458/DlJ/2016 a Inspectiei Judiciare, prin care s-a dispus, în temeiul dispozitiilor art. 45 alin. (4) Iit b din Legea nr. 317/2004, clasarea sesizării formulate, a fost înregistrată pe rolul instanţei în luna iulie 2016, cu precizarea că sesizarea petentei a fost soluţionată pe dispoziţiite Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii care nu cuprind modificările aduse prin Legea nr. 234/2018.

Totodată, a mai arătat că, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 13 februarie 2017 de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a hotărât că:

"Rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

Astfel, a arătat că, în acord cu Soluţia de principiu mentionată anterior, prin Procesul-verbal al şedinţei din data de 9 octombrie 2017 a judecătorilor secţiei de contencios administrativ si fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost adoptată, în unanimitate, soluţia de unificare a jurisprudenţei în sensul că, în ipoteza în care contestatia formulată împotriva rezolutiei de clasare a sesizării a fost soluţionată pe fond de prima instantă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului, din data de 16 decembrie 2020, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 16 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înalta Curte, înainte de a păşi la analizarea criticilor formulate de recurenta - reclamantă A. pe fondul recursului, va analiza mai întâi admisibilitatea acestei căi de atac, din perspectiva dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, forma în vigoare la data sesizării instanţei - 6.05.2016, reţinând următoarele:

Articolul 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, precum şi pe dispoziţiile art. 45 şi art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, instanţa fiind învestită cu cererea de anulare a unei rezoluţii de clasare, emisă de pârâta Inspecţia Judiciară.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 763 din 8 noiembrie 2019, supusă spre analiză instanţei de control judiciar, a respins actiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

În şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluţia de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii- Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

Analizând sentinţa de fond din această perspectivă, Înalta Curte constată că aceasta este definitivă, având în vedere prevederile art. 47 din Legea nr. 317/2004, în vigoare la data sesizării instanţei - 06.05.2016- conform cărora:

"(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

În speţă, se constată că rezoluţia de clasare emisă de Inspecţia Judiciară, contestată de recurenta-reclamantă din prezenta cauză a fost întemeiată pe prevederile art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii republicată, menţionat la articolul 47 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, conform căruia " rezoluţia de clasare este definitivă".

Cu toate că acest text de lege menţionează că această rezoluţie de clasare este definitivă, prin Decizia nr. 397 din 03 iulie 2014, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

După pronunţarea Curţii Constituţionale cu privire la această excepţie de neconstituţionalitate, în jurisprudenţă au fost exprimate opinii diferite cu privire la regimul juridic al căilor de atac formulate împotriva rezoluţiilor de clasare emise de Inspecţia Judiciară. Astfel, unele instanţe au apreciat că rezoluţiile pot fi atacate în condiţiile reglementate de dispoziţiile dreptului comun (Legea nr. 554/2004), alte instanţe au opinat pentru aplicarea regimului juridic prevăzut de Legea nr. 317/2004 referitor la rezoluţiile de respingere a sesizărilor adresate Inspecţiei Judiciare.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, legile şi ordonanţele în vigoare, constatate a fi neconstituţionale, "îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".

Întrucât, la expirarea termenului de 45 de zile, nu au fost operate modificările legislative necesare punerii în acord a dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituţionale, Înalta Curte, în exercitarea rolului de unificator al jurisprudenţei, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 13 februarie 2017, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit că:

"Rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

La adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) C. proc. civ., referitor la judecata pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speţă a regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării (art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată). Aplicarea art. 5 alin. (3) C. proc. civ., reprezintă o concretizare a principiului "ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet" (unde există aceeaşi raţiune, soluţia trebuie să fie identică).

Aceste considerente sunt, însă, valabile, şi în ceea ce priveşte restul dispoziţiilor de ordin procedural, dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 neputând fi aplicate parţial, doar în ceea ce priveşte îndeplinirea procedurii prealabile, şi ignorate în privinţa altor aspecte procedurale (o astfel de situaţie putând duce la aplicarea unei lex tertia, prin combinarea dispoziţiilor legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi dispoziţiilor legii nr. 317/2004)

De asemenea, prin Soluţia de principiu adoptată la data de 09 octombrie 2017, în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că:

"În ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."

Această interpretare a fost generată de împrejurarea că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 nu pot fi aplicate parţial, doar în ceea ce priveşte aspectele legate de îndeplinirea procedurii prealabile şi ignorate în privinţa altor aspecte procedurale, precum regimul căilor de atac, o astfel de situaţie putând duce la aplicarea unei lex tertia, prin aplicarea concomitentă a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 317/2004.

Aşadar, prin Soluţia de principiu adoptată la 09 octombrie 2017 s-a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 47 alin. (6)-(7) şi în ceea ce priveşte procedura de contestare a rezoluţiilor de clasare şi regimul căii de atac formulate împotriva hotărârii instanţei de fond, aceste prevederi stabilind că: (6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

În conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. " de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească " definitivă şi irevocabilă" sau, după caz " Irevocabilă", se vor înţelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească " definitivă".

Astfel, având în vedere soluţia de principiu adoptată, de aplicare prin analogie a prevederilor legale sus-enunţate, dar şi dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la momentul introducerii acţiunii (06.05.2016) Înalta Curte constată că sentinţa civilă nr. 763 din 8 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost soluţionată pe fond acţiunea formulată de reclamanta A. împotriva Rezoluţiei din data de 10.03.2016, de clasare a sesizării ce a format obiectul dosarului nr. x/2016, este definitivă.

Înalta Curte reţine că exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În cauză, recurenta - reclamantă A. a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor anterior reţinute, este definitivă.

Prin urmare, întrucât prin dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la momentul introducerii acţiunii (06.05.2016), s-a reţinut că hotărârile curţii de apel sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul promovat de recurenta - reclamantă A. este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, întrucât aceasta nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară şi, pe cale de consecinţă, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 763 din 8 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.