Nullity of cassation appeal for failure to formulate concrete legal criticism fitting statutory grounds

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 21 martie 2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

- anularea in tot a actului administrativ - Ordinul nr. 122 din 15.01.2018 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie,

- restituirea sumelor de bani reţinute si neacordate (suspendate), ce constituie sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, acordat ca suma compensatorie, începând cu data de 01.07.2017, data intrării in vigoare a Legii nr. 153/2017 si pana la data plătii efective,

- obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3899 din 03.10.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a dispus anularea Ordinului 122/15.01.2018 emis de Procurorul General al PÎCCJ privind neacordarea indemnizaţiei lunare pentru titlu ştiinţific de doctor, precum şi plata către reclamant a diferenţelor salariale aferente începând cu data de 1 iulie 2017.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 3899 din 03.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a sentinţei recurate şi respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În cadrul cererii de recurs a susţinut recurentul - pârât că prima instanţă a înlăturat în mod nelegal de la aplicare dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 39 alin. (5) din Partea generală a Legii nr. 153/2017, astfel că, admiterea acţiunii echivalează cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.

Astfel, mai arată recurentul că, în condiţiile în care reclamantul deţine titlul ştiinţific de doctor într-un alt domeniu decât în cel în care îşi desfăşoară activitatea, nu poate beneficia de indemnizaţia prevăzută la art. 14 alin. (1) din Partea Generală a Legii nr. 153/2017, astfel că Ordinul nr. 122 din 15.01.2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este legal şi temeinic.

În dezvoltarea recursului, recurenta a redat dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 39 alin. (5) din Partea generală a Legii nr. 153/2017, invocând deopotrivă Deciziile nr. 818-821 din 3.07.2008, nr. 289 din 07.06.2005 şi nr. 693 din 17.10.2006 ale Curţii Constituţionale, precum şi jurisprudenţa C.E.D.O., respectiv cauzele Kechko c. Ucrainei şi Wieczorek c. Poloniei.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, ca fiind legală şi temeinică.

A solicitat, totodată, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 3 septembrie 2019, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 16 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează a o admite, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

şi, încadrând criticile sale la articolul 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul

Examinând cererea de recurs constată Înalta Curte că, în cadrul acesteia recurentul - pârât a invocat nelegalitatea sentinţei de fond, limitându-se a susţine că " prima instanţă a înlăturat în mod nelegal de la aplicare dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi ale art. 39 alin. (5) din partea generală a Legii nr. 153/2017, admiterea acţiunii echivalând cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti", fără a combate însă raţionamentul instanţei de fond, eventual a dezvolta argumentele pentru care apreciază că instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, deşi nu a invocat expres şi cazul de casre prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., ce reglementează exact acest motiv de nelegalitate.

Verificând dacă aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reţine astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispoziţiilor mai sus menţionate, se constată că, deşi, formal, recurentul a încadrat recursul său în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în acest motiv de nelegalitate.

Astfel, se constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurentul a încadrat expres recursul său în unul din motivele de nelegalitate prevăzute expres si limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspectele invocate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de textul de lege anterior menţionat, partea exprimându-şi doar nemultumirea cu privire la soluţia dată de instanţa de fond.

Ori, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţa de faţă, însă, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Obligaţia de motivare presupune indicarea în concret a criticilor neanalizate, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa cel puţin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menţionată.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa de fond, recurentul neexpunând în ce constă nelegalitatea hotărârii, necombătând în vreun fel raţionamentul instanţei de fond privind aplicarea greşită a normelor de drept, motiv pentru care instanţa de recurs nu poate exercita controlul judiciar.

Reţinând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nulitatea recursului.

Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că recurentul-pârât nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte urmează a admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi a aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul formulat de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 3899 din 3 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

Totodată, raportat la dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. şi la soluţia ce se preconizează, fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligat recurentul - pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca " parte care pierde procesul", la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant A., constând în onorariu de avocat, conform chitanţei de plată nr. x din data de 15.11.2021, ataşată în original la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.

Constată nul recursul formulat de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 3899 din 3 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurentul - pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.