Annulment of healthcare contract penalty clauses: cassation based on total lack of judicial reasoning under Art. 425(1)(b) CCP

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/26.01.2018, reclamantul Spitalul Clinic de Pneumofiziologie Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii - CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, MINISTERUL SANATATII şi GUVERNUL ROMÂNIEI, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului - cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014 - 2015, modificata şi completata în anul 2015 de H.G. nr. 205/2015, potrivit cu care:

(3) în cazul în care în derularea contractului se constată nerespectarea obligaţiei de la art. 92 alin. ao) se aplică următoarele sancţiuni:

- a) la prima constatare se diminuează cu 10% valoarea lunară de contract pentru luna în care s-a produs această situaţie;

- anularea dispoziţiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 26 a Ordinului nr. 338/186/2015 al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a H.G. nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014 - 2015, potrivit cu care:

(3) în cazul în care în derularea contractului se constată nerespectarea obligaţiei de la art. 6 lit. ao), se aplică următoarele sancţiuni:

- la prima constatare se diminuează cu 10% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situaţie".

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 152/CA din data de 03 octombrie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepţiile ca nefondate.

Admite acţiunea formulată de reclamantul - SPITALUL CLINIC DE PNEUMOFIZIOLOGIE CONSTANŢA, în contradictoriu cu pârâţii - CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, cu sediul în Bucureşti, str. x, sect. 1, GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în Bucureşti, Palatul Victoria, Piaţa Victoriei nr. 1, sect. 1.

Dispune anularea dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 400/2014 şi a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 26 a Ordinului nr. 338/186/2015 al Ministerului Sănătăţii şi al Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Dispune publicarea prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, în Monitorul Oficial al României - Partea I."

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei civile nr. 152/CA din data de 03 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., recurentul Ministerul Sănătăţii a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Referitor la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a susţinut recurentul Ministerul Sănătăţii că instanta de fond a încălcat regulile de procedură, având în vedere că s-a pronunţat în şedinta publică din data de 03.10.2018, iar sentinţa civilă a fost redactată după data de 23.03.2019, când a intervenit decesul d-nei judecător. Astfel, art. 426 alin. (5) C. proc. civ. stabileşte că hotărârea se redactează şi se semnează în maxim 90 zile pentru motive temeinice. Or, în prezenta cauză, acest termen a fost depăşit, încă din luna ianuarie 2019.

Solicită astfel a se constata că instanta de fond a încălcat termenul procedural stabilit de art. 426 alin. (5) C. proc. civ. şi practic a fost îngrădit dreptul pârâţilor la declararea unui recurs temeinic pe motivarea instantei, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil, în termen optim previzibil, dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţine recurentul, invocând şi dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. că, din hotărârea instanţei de fond, considerentele lipsesc cu desăvârşire, astfel că Ministerul Sănătăţii se află în imposibilitate de a formula un recurs faţă de dispozitivul Sentintei civile nr. 152/03.10.2018, fiindu-i îngrădit dreptul la apărare.

Invocând ca practică Decizia nr. 4160 din 15 decembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casatie şi Justiţie, recurentul Ministerul Sănătăţii a solicitat admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, casarea sentinţei civile recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a susţinut că sentinţa atacată este nelegală, prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, motivul decesului preşedintelui completului şi redactarea hotărârii în conditiile art. 426 alin. (4) C. proc. civ. intrând în conflict cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. (b) C. proc. civ., respectiv obligativitatea expunerii motivelor de fapt de drept pe care se întemeiază soluţia. Intrucât lipsa motivării este determinată de decesul preşedintelui completului, apreciază că se impune rejudecarea cauzei, susţinerile reclamantei care au format convingerea instanţei care au condus la admiterea cererii nemaiputând fi motivate.

Solicită astfel admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea dosarului spre rejudecare.

La rândul său, recurenta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, apreciind că în cauză sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Dezvoltând motivele de recurs, susţine recurenta că, în speţa de faţă, prima instanţă nu a motivat sentinţa civilă atacată, în condiţiile în care, motivarea hotărârilor judecătoreştj se impune din perspectiva dreptului la un proces echitabil, întrucât numai pe aceasă cale se poate verifica maniera în care, în circumstantele concrete ale cauzei, a fost solutionat procesul.

Exigenţa motivării este esenţială în administrarea adecvată a justiţiei, în condiţiile în care, considerentele reprezintă partea cea mai intinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt şi de drept_care au format convingerea instanţei.

Susţine astfel că instanţa de fond nu a indicat propriile motive de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia în prezenta cauză si nu a arătat, atât motivele pentru care s-a admis cererea reclamantului, cât cele pentru care s-au înlăturat cererile pârâţilor, prin urmare, lipsa unor asemenea date face imposibilă verificarea modului în care s-a făcut judecata.

Procedând astfel, instanţa a încălcat nu numai dispoziţiile C. proc. civ., ci şi dreptul recurentei CNAS la un proces echitabil, precum si principiile dreptului procesual civit, recurenta CNAS neavând nici o garanţie că argumentele sale au fost examinate de către instanţa de fond.

În concluzie recurenta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a solicitat a se reţine că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b), art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., coroborate cu art. 6 parag. 1 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului şi, pe cale de consecinţă, solicită a se admite recursului, a se casa hotărârea recurată şi a se trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Constanţa a formulat întâmpinare la cele trei recursuri, solicitând respingerea acestora, cu menţinerea sentinţei de fond, ca temeinică şi legală, aceasta fiind susţinută prin atitudinea lor, de către emitenţii actelor normative care între timp au revizuit acesze sancţiuni, tocmai ca urmare a constatării încălcării principiului proporţionalităţii.

5. Răspunsul la întâmpinare

Deşi comunicată tuturor recurenţilor întâmpinarea depusă de intimatul - reclamant Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Constanţa, niciunul dintre aceştia nu a formulat Răspuns la aceasta.

6. Procedura de soluţionare a recursurilor

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 03.09.2019 s-a stabilit primul termen pentru judecata celor trei recursuri la data de 16.11.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra celor trei recursuri ce fac obiectul judecăţii, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de pârâţii Ministerul Sănătăţii, Guvernul României şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a apărărilor din cuprinsul întâmpinării şi a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte apreciază că toate cele trei recursuri sunt fondate, urmând a fi admise.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa de control judiciar constatată că, prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat anularea dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului - cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014 - 2015, modificata şi completata în anul 2015 de H.G. nr. 205/2015, precum şi anularea dispoziţiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 26 a Ordinului nr. 338/186/2015 al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a H.G. nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014 - 2015.

Prima instanţă a respins, ca nefondate, excepţiile (excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului şi excepţia lipsei de obiect), admiţând acţiunea formulată de acesta şi pe cale de consecinţă, dispunând anularea dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 400/2014 şi a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 26 a Ordinului nr. 338/186/2015 al Ministerului Sănătăţii şi al Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi publicarea prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, în Monitorul Oficial al României - Partea I.

Învestită cu soluţionarea cererilor de recurs formulate de toate cele trei autorităţi publice pârâte chemate în judecată, respectiv Ministerul Sănătăţii, Guvernul României şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, este fondat în raport de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. potrivit cărora, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Reţine instanţa de control judiciar că motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Motivarea este de esenţa hotărârilor judecătoreşti, înlătură arbitrariul şi face posibil controlul judiciar precum şi exercitarea căilor de atac de retractare.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

În conformitate cu jurisprudenţa CEDO, Înalta Curte a apreciat în mod constant că deşi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale impun instanţelor naţionale să-şi motiveze deciziile (cauza Boldea vs. Romania), această obligaţie nu presupune existenţa unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse spre judecată instanţei, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunţării acesteia.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanţa de control judiciar constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă nu satisface cerinţele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia nefiind redate motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.

În consecinţă, Înalta Curte găsind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., apreciază că nu se mai impune şi analizarea criticilor circumscrise de recurentul Ministerul Sănătăţii cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Având în vedere principiul respectării dublului grad de jurisdicţie, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa în tot sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâţii Ministerul Sănătăţii, Guvernul României şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 152/CA din 3 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în tot sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.