Judicial inspection case-closure resolution: late-filed administrative appeal dismissed for missing mandatory 15-day deadline

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecţia Judiciara, a solicitat anularea Rezoluţiei Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluţiei de clasare nr. 1073 din data de 15 aprilie 2019 emisă în dosarul cu nr. x.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1042 din 28 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins contestaţia formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în contradictoriu cu Inspecţia Judiciară, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1042 din 28 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea apelului, şi în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, a susţinut că prima instanţă nu a motivat în niciun fel criticile aduse actelor administrative contestate.

4. Apărările formulate în recurs

4.1 Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat recalificarea căii de atac din apel în recurs şi a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică.

4.2. Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acestuia ca nefundat şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind legală şi temeinică.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiilor nulităţii şi tardivităţii recursului, arătând că motivele invocate în cadrul cererii scrise se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi că, toate actele de procedură i-au fost comunicate la domiciliu, însă fără confirmare de primire, astfel că nu poate fi dovedită datat la care acestea au fost introduse în cutia poştală.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 19 aprilie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 27 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Alte aspecte

La termenul de judecată din data de 27 octombrie 2021 Înalta Curte a dispus recalificarea căii de atac formulate în cauză din apel în recurs, având în vedere că această cale de atac este diferită de cea prevăzută de lege şi indicată în dispozitivul sentinţei atacate (potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în materia contenciosului administrativ, hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare).

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecţia Judiciara, a solicitat anularea Rezoluţiei Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluţiei de clasare nr. 1073 din data de 15 aprilie 2019 emisă în dosarul cu nr. x.

Prin sentinţa atacată, acţiunea a fost respinsă, reclamantul formulând critici împotriva acestei sentinţe, calea de atac fiind însă exercitată cu nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru declararea acesteia.

Aminteşte Înalta Curte că potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", acesta urmând a fi calculat, în raport de dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe zile libere aşa cum prevăd dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În cauză, potrivit dovezii de comunicare a hotărârii, aflată la dosarul de fond, sentinţa atacată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 14 decembrie 2020, iar calea de atac a fost declarată prin e-mail la data de 12 ianuarie 2021 şi înregistrată la data de 13 ianuarie 2021, conform ştampilei de înregistrare a Curţii de Apel Bucureşti aflată pe dosarul de recurs, aşadar, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Această sancţiune se aplică şi în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ şi absolut.

Sancţiunea decăderii poate fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ.

Termenul de decădere poate suporta, aşadar, o repunere în termen în condiţiile art. 186 C. proc. civ., iar aceasta presupune formularea unei cereri exprese, de către parte, cu indicarea motivelor împiedicării şi într-un interval de timp de la data încetării acestora, în speţă, recurentul-reclamant neformulând o astfel de cerere.

Invocarea de către recurent a faptului că actele de procedură i-au fost comunicate la domiciliu, însă fără confirmare de primire, astfel că nu poate fi dovedită datat la care acestea au fost introduse în cutia poştală este lipsită de relevanţă juridică. Aceasta întrucât potrivit dispoziţiilor art. 164 alin. (4) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 165 C. proc. civ., dovada comunicării actului de procedură se face cu procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, iar menţiunile cuprinse în acesta fac dovada până la înscrierea în fals, actul de procedură fiind considerat comunicat la data menţionată în înscris de cel care l-a întocmit.

Prin urmare, reţine instanţa că recursul declarat în cauză este tardiv formulat, recurentul nefiind suficient de diligent pentru conservarea drepturilor sale procesuale, aceasta neaflându-se într-o situaţie prevăzută de 186 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Or, termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Totodată, termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ şi sunt sancţionate cu decăderea şi cum reclamantul a declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, sancţiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală C. proc. civ., va admite excepţia tardivităţii recursului şi va respinge recursul ca tardiv formulat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepţia tardivităţii recursului şi va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1042 din 28 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2021.