Recusal request dismissed as inadmissible due to lack of standing and procedural capacity

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04 decembrie 2018 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/21.11.2018, întocmit de pârâtă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata generate de prezenta cauză.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 138 din 28 mai 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 138 din 28 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarant recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 14 octombrie 2019, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului, invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi şi obligaţii civile, iar conform art. 35 din acelaşi act normativ, capacitatea de folosinţă începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţa, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.

Excepţia lipsei capacităţii de folosinţa este o excepţie absolută şi peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte şi de instanţa de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluţionării pricinii.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanţei de recurs, reclamantul A. a decedat la data de 02 noiembrie 2021, conform certificatului de deces depus în copie la fila x verso.

Prin urmare, la data judecării recursului, reclamantul era lipsit de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 din C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenţia solicitată privind anularea raportului de evaluare prin care s-a reţinut încălcarea de către reclamant a regimului incompatibilităţilor, putând fi executată doar faţă de reclamant, nefiind o obligaţie transmisibilă succesorilor acestuia.

Având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare ale acţiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentului -reclamant, invocată din oficiu şi va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 138 din 28 mai 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentului-reclamant A., invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 138 din 28 mai 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2021.