EU-funded project leasing costs: High Court quashed dismissal and ordered annulment of administrative note for inconsistent eligibility refusal

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 04 octombrie 2016, sub nr. de dosar x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organism Intermediar POSDRU - (CNDIPT - OIPOSDRU) şi Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Capital Uman, a solicitat:

I. anularea Notei nr. x/02.08.2016, referitoare la concluziile întâlnirii de conciliere din data de 07 iunie 2016, emisă de către Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Capital Uman;

II. anularea Scrisorii standard de informare nr. x/31.03.2016, emisă de către pârâta CNDIPT-OIPOSDRU;

III. constatarea eligibilităţii sumei de 41.376,36 de RON, aferentă leasingului operaţional şi obligarea pârâtelor în solidar, la plata sumei anterior menţionate către reclamantă;

IV. obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea litigiului.

Prin sentinţa civilă nr. 866 din 14 februarie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa soluţionării acţiunii, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07 aprilie 2017, sub acelaşi număr.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4303 din 24 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Ministerul Fondurilor Europene.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4303 din 24 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

Instanta de fond nu a analizat criticile aduse actelor administrative contestate si nu a motivat solutia pronuntata in raport de acestea, considerand astfel ca sunt incidente dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanta retine faptul ca:"asa cum rezulta din actele depuse la dosarul cauzei, in cadrul contestatiei au fost analizate numai aspectele mentionate in scrisoarea de informare a beneficiarului nr. 26567/17.12.2015 nu si achizitia"

In raport de aceasta afirmatie, instanta nu a precizat care anume sunt acele acte depuse la dosarul cauzei din care sa rezulte o astfel de analiza. Nici din cuprinsul raspunsului la contestatie si din niciun alt act nu rezulta o astfel de concluzie. Mai mult decat atat, documentele aflate in posesia intimatei parate inca de la momentul analizei cererii de rambursare nr. x sunt aceleasi cu documentele analizate si la momentul contestatiei si ulterior la analiza contestatiei si a CR12.

Cu referire la retinerile instantei de fond potrivit careia:

"raspunsul initial trebuie analizat prin prisma motivelor care trebuiau a fi remediate, neputandu-se deduce ca celelalte conditii care nu au fost verificate erau indeplinite. Acesta este de altfel si sensul instructiunilor care se refera la posibilitatea salvgardarii actelor, insa aceasta nu exclude de fiecare data analiza completa a tuturor activitatilor prin raportare la toate clauzele contractului si la modul in care acestea sunt asociate"

Aceasta motivare este contradictorie in sensul in care:

- se afirma ca analiza se face doar cu privire la elementele care "trebuiau remediate" -contestatia nu a vizat analiza unor elemente ce trebuiau remediate -

- la analizarea unei contestatii privitoare la "eligibilitatea unei cheltuieli" nu trebuie analizate toate conditiile

- "acesta este sensul instructiunilor care se refera la posibilitatea salvgardarii actelor" - nu se precizeaza care sunt aceste instructiuni care ar da posibilitatea revenirii asupra concluziilor unei analize sau a neverificarii tuturor conditiilor pentru declararea unei cheltuieli eligibile sau nu

O astfel de motivare, pe langa ca faptul ca nu este argumentata in drept, acrediteaza ideea ca pentru verificarea unei cheltuieli daca este eligibila sau nu, nu este necesara analizarea tuturor conditiilor, fapt inadmisibil.

Cu referire la motivarea instantei de fond potrivit careia:

"in conformitate cu documentele depuse la contestatia aferenta cererii nr. x si la contestatia aferenta cererii nr. x nu rezulta in ce mod acest automobil este necesar derularii activitatilor proiectului", cererile de rambursare nr. x si nr. 7 nu fac obiectul prezentei cauze, motivarea fiind straina de cauza si oricum nu din acele documente ar rezulta modul in care automobilul ar fi necesar derularii activitatilor proiectului intrucat aceasta analiza se face in faza de analiza a cererii de finantare, anterior semnarii contractului de finantare.

In continuare, instanta defineste cheltuielile eligibile si buna gestiune financiara, fara a indica in concret care este aplicarea acestor dispozitii in raport de actele contestate si de criticile aduse acestora.

Instanta fondului nu a motivat in niciun mod criticile privitoare la nulitatea actelor contestate raportat la lipsa temeiului de drept pentru respingerea cererii de rambursare nr. x avand in vedere dispozitiile Instructiunii 103/2015

De asemenea, sentinta recurata nu contine motivele pentru care a fost inlaturata confirmarea necesitatii achizitionarii in proiect in conditiile in care aceasta necesitate a evaluata inca din faza de evaluare a cererii de finantare si, s-a considerat ca este necesara utilizarea automobilului - acest tip de cheltuiala - leasing operational - a fost prevazuta in cadrul proiectului, a fost aprobata de catre parata prin Notificarea nr. 5, bugetul alocat cheltuielii fiind incadrat in mod corespunzator in subcap. 3.5. - Cheltuieli pentru inchirieri si leasing.

Cu referire la aceasta necesitate a utilizarii automobilului in proiect instanta fondului a retinut:

"trebuie sa se demonstreze nu functionalitatea produsului pe care se presupune, prin excelenta, ca un automobil il are, ci necesitatea utilizarii pentru proiect" insa in final, nu a consemnat daca in opinia sa aceasta conditie a fost indeplinita si in cazul in care nu ar fi considerat o indeplinita, nu a argumentat motivele pentru care nu s-ar fi indeplinit, raportat la precizarile de la pct. (6) de mai sus.

Mentiunile privitoare la necesitatea autoturismului si demonstrarea ca aceasta achizitie este superioara alteia se regasesc in scrisoarea standard de informare ca raspuns la cererea de rambursare nr. x insa in cuprinsul notei de 7850/02.08.2016 intimata nu a mai sustinut aceste asa zise motive de neeligibilitate ci a revenit la gradul de utilizare.

Instanta nu precizeaza care sunt prevederile nationale si comunitare incalcate de catre recurentă.

Art. 18 LCA este strain de pricina, partea neavand cunostinta ce inseamna "LCA"

De asemenea, actul subsecvent scrisorii standard de informare suplimentara - respectiv nota nr. x/02.08.2016 are alte concluzii fata de scrisoare de informare suplimentară.

Instanţa de fond a încalcat şi a aplicat gresit normele de drept material considerand astfel ca sunt incidente dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Fara a avea temei legal, respectiv cu incalcarea prevederilor instructiunii nr. 103/2015, parata a emis o noua scrisoare standard de informare preliminară nr. 3918/31.03.2016 prin care a invalidat suma de 41.376,36 RON reprezentând cheltuieli cu leasingul operaţional (factura x/07.04.2015-13705.77 RON, factura x/7.05.2015-13789,04 RON, factura x/10.06.2015-13881,55 RON), Instructiunea 103/2015 neprevăzând posibilitatea respingerii la rambursare a unei cereri suplimentare.

In acest context considera că instanta de fond a facut o gresita aplicare a normelor de drept material, considerand in mod indirect, ca o astfel de procedura era permisă.

Cu referire la motivarea instantei conform careia "in cadrul contestatiei au fost analizate numai aspectele mentionate in scrisoarea de informare a beneficiarului nr. 26567/17.12.2015, nu si achizitia" aceasta motivare este in dezacord cu normele si principiile legale intrucat:

Instanta sustine propria culpa invocata de catre intimata in analizarea documentelor proiectului, or, potrivit regulii "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze în faţa justiţiei de propria culpă pentru a valorifica un drept, invocând nerespectarea de către el însuşi a unor norme legale, conducând la nulitatea relativă a respectivului act juridic, nulitate care se acoperă prin actele emise ulterior.

b. Pe de alta parte, daca analizam chiar extrasul din metodologia de validare, se constată că verificarea achizitiilor se face la momentul depunerii cererii de rambursare (in speta CR7) si nu la validarea unei cereri suplimentare de rambursare, cerere care se depune dupa admiterea unei constestatii, asadar în urma unei reverificari temeinice atat a dosarului de achizitie cat si a documentelor justificative. Toate pasajele subliniate de parata indica cu claritate aceasta obligatie a celor doi ofiteri de validare (A si B), pe principiul verificarii "celor 4 ochi".

In respectarea prevederilor legale privitoare la gestionarea financiara a instrumentelor structurale O.G. nr. 64/2009, precum si a Regulamentului 2342/2003, 1605/2002, organismele intermediare sunt obligate sa analizeze dacă o cheltuiala este eligibilă sau nu, luand in considerare toate aspectele cauzei, si nu doar anumite parti ale acesteia. O ipoteza contrara ar afecta grav atat legalitatea gestionarii fondurilor cat si securitatea actelor juridice.

Indiferent daca ar fi analizat doar aspectele mentionate in scrisoarea standard de informare prin care s-a respins partial cererea de rambursare nr. x sau s-ar fi analizat achizitia acestei cheltuieli cu leasingul operational, parata nu a justificat intemeiat si fara echivoc neeligibilitatea sumei aferente leasingului.

Astfel, aceasta inconsecventa in motivarea actelor administrative emise, pendularea paratei intre aprobarea si respingerea cheltuielii solicitata la rambursare, de fiecare data cu un nou motiv, cu privire la care nu i s-a acordat posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, pendulare ce a culminat cu emiterea unei scrisori standard de respingere a unei cererei suplimentare, pentru care regementarea legala - instrunctiunea 103/2015 - a dispus in mod expres cazurile in care aceasta poate fi depusa, echivaleaza cu o imprevizibilitate nepermis de sporita a derularii contractului si a efectuarii cheltuielilor in cadrul proiectului.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 26 iulie 2019 intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 14 august 2019 intimatul-pârât Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Considerentele Înalte Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimaţilor-pârâţi invocate prin întâmpinări, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta invocă nerespectarea, de către instanţa de fond, a obligaţiei de motivare a hotărârii, susţinând astfel teza încălcării art. 488 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Înalta Curte constată că, din analiza considerentelor hotărârii recurate, rezultă că motivarea primei instanţe răspunde la argumentele prezentate de părţi, faptul că recurenta-reclamantă nu fost în acord cu raţionamentul judecătorului fondului neechivalând cu o nemotivare.

Se susţine că art. 18 LCA este strain de pricină, partea neavând cunostinţă ce înseamnă "LCA". Afirmaţia părţii reclamante nu poate fi primită fiind evident că judecătorul fondului a făcut referire la dreptul comun în materie, Legea nr. 554/2004 (Legea contenciosului administrativ).

Mai invocă recurenta existenţa unor motive străine de natura pricinii, susţinere corectă în ceea ce priveşte considerentele referitoare la contestaţiile aferente cererilor de rambursare nr. x şi 7, care nu fac obiectul prezentei analize.

În privinţa criticilor referitoare la motivarea contradictorie, recurenta-reclamantă nu formulează doar susţineri generale, ci indică în mod concret modul în care aceasta a fost determinată de un raţionament logico-juridic eronat.

Cu privire la susţinerile recurentei sub acest aspect, Înalta Curte constată că recursul este fondat atât din perspectiva art. 488 pct. 6 cât şi din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Cu referire la incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit.

În speţă, prin cererea de rambursare nr. x recurenta reclamantă a solicitat rambursarea sumei de 46.408,86 RON aferentă leasingului operational, respectiv achizitiei unui autoturism pentru desfasurarea activitatilor proiectului finanţat.

Prin scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 20990/23.10.2015 Cererea a fost respinsă la rambursare considerându-se cheltuiala neeligibilă cu motivarea că, nu a fost ataşat un raport privind gradul de utilizare lunar şi dovada utilizării autoturismelor conform prevederlor Anexei 3 la Instrucţiunea 103/2015.

Contestaţia formulată de reclamantă în conformitate cu dispozitiile art. 5 pct. D alin. (15) din Contractul de finantare si art. 8 alin. (26) din Instructiunea nr. 103/18.03.2015 a fost solutionată favorabil prin raspunsul nr. x din 17.12.2015 în sensul că suma a fost considerată eligibilă, putând fi resolicitată la rambursare printr-o cerere suplimentară.

În temeiul dispozitiilor art. 4 din Instructiunea nr. 103/2015, reclamanta a procedat la depunerea cererii de rambursare suplimentară nr. 12, înregistrată sub nr. x/24.12.2015.

Intimata a emis o nouă scrisoare standard de informare nr. x/31.03.2016 prin care a invalidat suma de 41.376,36 RON reprezentând cheltuieli cu leasingul operaţional cu motivarea că această cheltuială nu se încadrează în prevederile Ordinului 989/2014 şi necesitatea alegerii unui autoturism cu astfel de dotari nu se justifică în raport cu utilizarea acestuia pentru activităţile proiectului şi de asemenea, că nu rezultă în ce mod acest automobil este necesar derularii activitatilor proiectului.

Apare aşadar evidentă neconcordanţa între cele două puncte de vedere ale aceleiaşi autorităţi, primul, oferit prin răspunsul la contestaţie din 17.12.2015 prin care suma este considerată eligibilă şi cel de-al doilea, din 31.03.2016, prin care se invocă motive diferite chiar de cele oferite prin primul refuz de plată, din 23.10.2015.

Mai mult chiar, Nota nr. x/02.08.2016 referitoare la concluziile intalnirii de conciliere din data de 07.06.2016 adaugă motive noi de refuz de plată susţinându-se că partea nu a fost respectat subpunctul 2.5 pct. 16 din Ordinul 989/2014 cu referire la gradul de utilizarea autoturismului în cadrul operatiunii eligibile.

Trebuie arătat faptul că documentele aflate in posesia intimatei parate încă de la momentul analizei cererii de rambursare nr. x sunt aceleaşi cu documentele analizate si la momentul soluţionării contestatiei si ulterior la analiza cererii de rambrusare nr. 12.

Corect se arată de către recurentă că această inconsecvenţă în motivarea actelor emise, pendularea autorităţii pârâte între aprobarea şi respingerea cheltuielii solicitată la rambursare, de fiecare dată cu un nou motiv, cu privire la care părţii nu i s-a acordat posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, pendulare ce a culminat cu emiterea unei scrisori standard de respingere a unei cererei suplimentare, echivaleaza cu o imprevizibilitate nepermisă a derularii contractului şi a efectuarii cheltuielilor în cadrul proiectului.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că se impune aplicarea riguroasă de către autoritate a O.U.G. nr. 66/2011, sub toate aspectele sale, după o analiză temeinică a tuturor documentelor depuse şi a explicaţiilor date de către partea beneficiară a contractului, cu o justificare neechivocă a concluziei referitoare la (ne)eligibilitatea sumei aferente leasingului.

7. Temeiurile de drept ale soluţiei pronunţate în recurs

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4303 din 24 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Va admite în parte cererea de chemare în judecată, va anula Nota nr. x/02.08.2016 referitoare la concluziile întâlnirii de conciliere din data de 07.06.2016, emisă de către Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Capital Uman şi îi va obliga pe pârâţi să reanalizeze contestaţia formulată împotriva Scrisorii standard de informare nr. x/31.03.2016, emisă de către pârâta CNDIPT-OIPOSDRU.

Dată fiind soluţia sus menţionată, vor fi respinse restul pretenţiilor reclamantei.

În baza dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimaţii-pârâţi Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene la plata către recurenta-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată - taxă timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4303 din 24 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

Anulează Nota nr. x/02.08.2016 referitoare la concluziile întâlnirii de conciliere din data de 07.06.2016, emisă de către Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Capital Uman şi obligă pârâţii să reanalizeze contestaţia formulată împotriva Scrisorii standard de informare nr. x/31.03.2016, emisă de către pârâta CNDIPT-OIPOSDRU.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Obligă intimaţii-pârâţi Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene la plata către recurenta-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2021.