Civil-service exam score threshold upheld as lawful procedure, appeal rejected

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 29 martie 2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat anularea art. 65 lit. c) şi art. 66 lit. c) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 106/CA/2019-P.I. din 06 iunie 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, fără cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 106/CA/2019-P.I. din 06 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-reclamantă a învederat, în esenţă, că prin prevederile a căror anulare o solicită se încalcă principiile competiţiei deschise, competenţei, meritelor profesionale şi al egalităţii accesului la funcţiile publice, prevăzute în mod expres de Legea nr. 188/1999 la art. 57 alin. (3), întrucât chiar în situaţia obţinerii unei note superioare ca urmare a constestatiei depuse, această notă nu este recunoscută, pe criterii de prag valoric. Se ajunge astfel în situaţia paradoxală ca, cel care a obţinut efectiv o notă mai mare, să nu poată beneficia de aceasta şi un candidat cu o notă mai mică să fie declarat admis la un concurs.

Apreciază că principiile competenţei şi a meritelor profesionale sunt încălcate atât timp cât acestea nu sunt recunoscute, în concret, la nivelul de performanţă dat de nota obţinută efectiv la concursul susţinut, astfel cum este aceasta materializată ca urmare a contestaţiei formulate. Condiţionarea validării contestaţiei de un prag valoric şi nu cu raportare efectivă la nota obţinută încalcă chiar şi principiul egalităţii accesului la funcţia publică, privit nu la nivel general, ci limitativ între concurenţi. Astfel, în reglementarea contestată, strict cu privire la punctajul realizat, deşi ai o notă mai mare faţă de un alt participant la concurs, totuşi acesta este declarat câştigător întrucât cel care a contestat nota nu îşi poate valorifica notarea efectiv obţinută prin contestarea celei iniţiale.

Este încălcat şi principiul competiţiei deschise având în vedere impunerea unei diferenţe minime de 10 puncte între nota iniţială şi cea obţinută în urma soluţionării contestaţiei, întrucât permite unui concurent mai slab, cu notă mai mică, să fie declarat câştigător.

Învederează că Legea nr. 188/1999 nu conţine nicio restricţionare în ceea ce priveşte validarea punctajului obţinut în contestaţie, o astfel de prevedere fiind nelegală, întrucât adaugă la lege.

A arătat că a semnalat contradicţia dintre dispoziţiile atacate şi cele prevăzute la art. 62 alin. (4) a H.G. nr. 611/2008, doar pentru a sublinia faptul că principiul universal "cel mai bun câştigă" este prevăzut şi luat în consideraţie de legiuitor.

Recurenta-reclamantă consideră şi că nu doar condiţionarea de un prag valoric, dar şi nivelul acestui prag este nelegală şi forţată. Pragul de 10 puncte prevăzut în art. 65, art. 66 alin. (1) lit. c) a H.G. nr. 611/2008 reprezintă 10% din punctajul maxim ce se poate obţine la concurs, acesta fiind stabilit la cuantumul de 100 puncte.

Reiterează că imposibilitatea valorificării notei obţinute în contestaţie de limitarea unui prag valoric, dar şi de procentul mare stabilit pentru acest prag, cu raportare la nota obţinută, încalcă principiile competiţiei deschise, competenţei, meritelor profesionale şi al egalităţii accesului la funcţiile publice, prevazute în mod expres de Legea nr. 188/1999 la art. 57 alin. (3), motiv pentru care apreciază că în mod greşit s-a respins acţiunea prin hotărârea atacată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 27 august 2019, intimatul-pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, ca fiind temeinică şi legală, reiterând, în esenţă, apărările formulate în primă instanţă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, prevederile contestate de recurenta-reclamantă, respectiv art. 65 lit. c) şi art. 66 lit. c) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, în forma în vigoare la momentul formulării acţiunii, au următorul conţinut:

"ART. 65

Comisia de soluţionare a contestaţiilor admite contestaţia modificând punctajul final acordat de comisia de concurs în situaţia în care: (…)

c) constată că există o diferenţă mai mare de 10 puncte la proba scrisă între punctajele acordate de comisia de concurs şi comisia de soluţionare a contestaţiilor;

ART. 66

Contestaţia va fi respinsă în următoarele situaţii: (…)

c) între punctajul acordat de comisia de concurs şi cel acordat de comisia de soluţionare a contestaţiilor nu este o diferenţă mai mare de 10 puncte/probă".

Norma juridică cuprinsă într-un act normativ cu forţă juridică superioară, despre care recurenta-reclamantă susţine că ar fi încălcată prin dispoziţiile criticate, este art. 57 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, în vigoare în perioada de referinţă, care are următorul conţinut:

"(3) Concursul are la bază principiile competiţiei deschise, transparenţei, meritelor profesionale şi competenţei, precum şi cel al egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale".

Criticile recurentei-reclamante privind greşita aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, sunt nefondate.

Înalta Curte reţine că principiul ierarhiei actelor normative, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 24/2000, impune ca actele normative să se elaboreze în funcţie de ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă să le adopte, astfel că se impunea a fi avut în vedere cadrul legislativ în temeiul şi în aplicarea căruia au fost emise dispoziţiile din hotărârea de guvern a căror anulare se solicită.

Aşa cum a apreciat şi instanţa de fond, examinând conţinutul normelor contestate prin raportare la actele normative cu forţă juridică superioară, respectiv Legea nr. 188/1999 în temeiul căreia au fost emise, conform principiului ierarhiei actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care presupune obligativitatea conformităţii acelor administrative cu caracter normativ cu actele normative cu forţă juridică superioară în executarea cărora se emit, instanţa de control judiciar nu poate reţine elemente de nelegalitate a normelor contestate.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, prevederile art. 65 lit. c) şi art. 66 lit. c) din H.G. nr. 611/2008 nu sunt contradictorii celor prevăzute de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, prin care se stabilesc principii de aplicabilitate generală privind organizarea concursului, respectiv principiile competiţiei deschise, transparenţei, meritelor profesionale şi competenţei, precum şi cel al egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale, dar nu se reglementează procedura de soluţionare a contestaţiei.

Astfel, principiile care guvernează organizarea şi desfăşurarea concursului nu sunt încălcate de prevederile criticate în cauză, întrucât nu instituie criterii arbitrare şi nici de discriminare între participanţii la concurs, modalitatea de soluţionare a contestaţiilor fiind identică pentru cei care, în urma afişării rezultatelor iniţiale, sunt nemulţumiţi şi fac contestaţie.

De asemenea, aşa cum în mod judicios a reţinut instanţa de fond, Înalta Curte are în vedere că meritul profesional şi competenţa fiecărui candidat sunt evaluate iniţial de către comisia de concurs prin stabilirea unui punctaj şi ulterior de către comisia de soluţionare a contestaţiei prin reevaluarea punctajului, iar dacă legiuitorul a înţeles să acrediteze punctajul acordat de comisia de soluţionare a contestaţiilor doar dacă există o diferenţă mai mare de 10 puncte faţă de punctajul acordat de comisia de concurs, nu înseamnă în sine o încălcare a meritului profesional şi competenţei candidatului ce a contestat punctajul acordat de comisia de concurs, întrucât acestea sunt evaluate deopotrivă de cele două comisii.

Totodată, instanţa de control judiciar reţine că, prin emiterea art. 65 lit. c) şi art. 66 lit. c) din H.G. nr. 611/2008 autoritatea intimată s-a aflat în exercitarea unui drept de apreciere care i-a fost conferit de legiuitor într-o marjă cu limite largi, având în vedere prevederile art. 57 alin. (1) şi (2) din Legea nr. Legea nr. 188/1999 care statuează:

"(1) Recrutarea în vederea intrării în corpul funcţionarilor publici se face prin concurs. (2) Condiţiile de participare şi procedura de organizare a concursului se stabilesc potrivit legii".

În acest context, instanţa de recurs respinge ca nefondată şi critica recurentei-reclamante potrivit căreia dispoziţiile contestate ar adăuga la lege având în vedere că Legea nr. 188/1999 nu reglementează niciun aspect privind procedura de soluţionare a contestaţiei şi tocmai în vederea respectării principiilor stabilite de art. 57 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, autoritatea intimată a reglementat inclusiv această procedură în cadrul concursului, dând astfel posibilitatea concurenţilor nemulţumiţi de rezultatele evaluării iniţiale să le conteste, cu respectarea anumitor reguli şi condiţii aplicabile în mod identic tuturor participanţilor la concurs.

Nu în ultimul rând, cu privire la criticile formulate de recurenta-reclamantă în legătură cu punctajul obţinut în urma concursului susţinut de aceasta, Înalta Curte nu le poate analiza având în vedere că acest aspect nu face obiectul cauzei deduse judecăţii, contestaţia privind rezultatul concursului la care a participat recurenta-reclamantă făcând obiectul unui alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Satu Mare.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, Înalta Curte reţine că art. 65 lit. c) şi art. 66 lit. c) din H.G. nr. 611/2008 au fost emise cu respectarea principiului ierarhiei actelor normative, fiind date în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 anterior citate, adică în executarea unei reglementări primare, a unui act normativ superior, în limitele marjei de apreciere conferite emitentului de către legiuitor.

În consecinţă, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motiv de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1), va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 106/CA/2019-P.I. din 06 iunie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2021.