Material error in calculating appeal deadline for presidential ordinance cases under CPC

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019 la data de 19.02.2019, reclamantul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a medicamentului Ocrelizumab (denumite comercială B.) până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 52 din 12 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiate, s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale şi s-a dispus obligarea pârâţilor ca, până la soluţionarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, să asigure în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), pe bază de prescripţie medicală, reclamantului medicamentul OCRELIZUMAB (denumire comercială B.).

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi Ministerul Sănătăţii.

4. Hotărârea instanţei de recurs contestată

Prin decizia civilă nr. 900 din 18 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat nul recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 52 din 12 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a respins recursurile declarate de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale împotriva aceleiaşi sentinţe ca nefondate.

5. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 900 din 18 februarie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 a formulat contestaţie în anulare recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii, solicitând să admiterea contestaţiei în anulare şi pe cale de consecinţă, să se anuleze în parte a deciziei nr. 900/2020, să se constate că recursul a fost motivat în termenul de 5 zile şi să se judece recursul formulat de Ministerul Sănătăţii.

A susţinut contestatorul că instanţa de recurs a constata nul recursul dintr-o eroare materială, în sensul că ar fi fost motivat cu depăşirea termenului de 5 zile de la pronunţare, ordonanţa judecându-se cu citarea părţilor, motivele pârâtului Ministerului Sănătăţii fiind depuse la data de 05 aprilie 2019.

Având în vedere că la data de 03.04.2019 a fost comunicată hotărârea civilă nr. 52/2019 din data de 12.03.2019, fiind înregistrată la registratura generală a Ministerului Sănătăţii cu nr. x/03.04.2019, recursul a fost formulat în termen.

În mod greşit a reţinut instanţa că recursul trebuia motivat în 5 zile de la pronunţare, având în vedere că dosarul nr. x/2019 a avut ca obiect ordonanţă preşedinţială şi nu obligaţia de a face.

Având în vedere că termenul de motivare a recursului s-a împlinit la data de 09 aprilie 2019, iar recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii a depus motivele pe care se întemeiază calea de atacat la data de 05 aprilie 2019, respectiv în termen, în mod greşit Înalta Curte a aplicat sanctiunea nulitătii, prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

În cuprinsul motivelor contestaţiei în anulare prezintă cronologia situaţiei:

- la data de 12.03.2019, Curtea de apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a pronunţat în dosarul nr. x/2019, prin Sentinţa mr. 52/12.03.2019.

- la data de 15.03.2019, Ministerul Sănătăţii a comunicat prin e-mail declaraţia de recurs, cu menţiunea că recursul va fi motivat în termen de 5 zile de Ia comunicarea sentinţei.

- sentinţa a fost motivată 26 martie 2019 şi comunicată pârâtului la 3 aprilie 2019;

- la data de 05.04.2019, Ministerul Sănătăţii a transmis Curţii de Apel Bucureşti recursul cu motive împotriva sentinţei civile nr. 52/2019, prin e-mail.

Faţă de cele arătate, atât declaraţia de recurs, cât şi motivele de recurs sunt depuse în termen la Curtea de Apel Bucureşti, cu respectarea prevederilor art. 1000 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ. şi în conformitate cu prevederile art. 487 raportat la prevederile art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

Faţă de cele arătate, a solicitat a se constata că nu sunt incidente prevederile art. 185 alin. (1) rap.la art. 496 alin. (1) şi 489 alin. (1) C. proc. civ., iar recursul Ministerului Sănătăţii este formulat în termenul de 5 zile de la pronunţare, cu trimiterea motivelor de recurs în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii.

II. Soluţia instanţei în contestaţia în anulare

Analizând decizia atacată, raportat la criticile invocate în contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este fondată şi va fi admisă, având în vedere următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este formulată în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

Motivul de contestaţie în anulare este fondat, constatarea nulităţii a recursului fiind rezultatul unei erori materiale referitoare la data comunicării sentinţei recurate şi termenul de depunere a motivelor de recurs.

Astfel, din eroare a apreciat instanţa de recurs, prin Decizia nr. 900 pronunţată la data de 18 februarie 2020, că motivarea recursului promovat de pârâtul Ministerul Sănătăţii a fost depus după împlinirea termenului legal.

Conform procesului-verbal de comunicare, aflat la dosar fond, sentinţa civilă nr. x pronunţată la 12 martie 2019 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a a fost comunicată contestatorului Ministerul Sănătăţii la data de 3 aprilie 2019.

Raportat la acest moment, termenul de 5 zile prevăzut de lege, de declarare a recursului, se împlinea la data de 9 aprilie 2019. La data de 5 aprilie 2019 a fost înregistrată la instanţă motivarea cererii de recurs formulată de către recurentul Ministerul Sănătăţii.

Instanţa de recurs a fost indusă în eroare de data promovării căii de atac, pârâtul comunicând cererea de recurs nemotivată la data de 14 martie 2019, în cuprinsul căreia a menţionat cu claritate că va depune motivele de recurs în termen de 5 zile de la comunicarea sentinţei.

Faţă de această situaţie, este evident că ne aflăm în prezenţa unei erori materiale, apreciată unanim de jurisprudenţă şi doctrină ca fiind greşeală în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, de o asemenea gravitate încât a dus la pronunţarea unei soluţii greşite.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 508 alin. (3) C. proc. civ., va admite contestaţia în anulare formulată de Ministerul Sănătăţii împotriva deciziei nr. 900 din 18 februarie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, va anula în parte decizia atacată în ceea ce priveşte constatarea nulităţii recursului promovat de Ministerul Sănătăţii şi va fixa termen pentru soluţionarea acestui recurs la data de 20 ianuarie 2022, cu citarea părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de Ministerul Sănătăţii împotriva deciziei nr. 900 din 18 februarie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Anulează în parte decizia atacată în ceea ce priveşte constatarea nulităţii recursului promovat de Ministerul Sănătăţii.

Fixează termen pentru soluţionarea acestui recurs la data de 20 ianuarie 2022, cu citarea părţilor.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 11 noiembrie 2021.