Conflict of jurisdiction over statutory veterinary subsidies under Law 263/2019: administrative versus contractual nature of the payment obligation

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă, la data de 23 decembrie 2020, reclamanţii Cabinet Medic Veterinar Individual dr. A., reprezentat legal de Dr. A., B. S.R.L. reprezentată legal de Dr. C., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. D. reprezentat legal de Dr. D., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. E. reprezentat legal de Dr. E., Producţie şi Comerţ "F." S.R.L. reprezentată legal de Dr. G., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. H. reprezentat legal de Dr. H., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. I. reprezentat legal de Dr. I., S.C. J. S.R.L. reprezentată legal de Dr. K., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. L. reprezentat legal de Dr. L., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. M. reprezentat legal de Dr. M., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. N. reprezentat legal de Dr. N., S.C. O. S.R.L. reprezentată legat de Dr. P. şi Cabinet Medic Veterinar Individual dr. Q. reprezentat legal de Dr. Q., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Covasna, au solicitat:

(i) obligarea ANSVSA să aloce către DSVSA Covasna, fondurile necesare efectuării plăţii către reclamanţi a sumelor prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea nr. 263/2019, pentru perioada 16.03.2020 - 31.07.2020, în cuantum de 45.000 RON;

(ii) obligarea pârâtelor DSVSA Covasna, în solidar, la plata sumelor de 45.000 RON către fiecare dintre reclamanţi, corespunzătoare drepturilor cuvenite acestora în perioada 16.03.2020 - 31.07.2020, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală;

(iii) obligarea pârâtelor DSVSA Covasna, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON, aferentă lunii august 2020, pentru reclamanţii 1, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 12 şi 13 şi a sumei de 11.900 RON pentru reclamanţii 2, 6 şi 11, sume actualizate cu dobânda legală şi rata inflaţiei;

(iv) obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 165 din 18 martie 2021, Tribunalul Covasna, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea acestei hotărâri, Tribunalul Covasna a reţinut că natura juridică a cauzei este una de drept administrativ, deoarece aplicarea prevederilor art. IV din Legea nr. 263/2019 vizează organizarea şi îndeplinirea atribuţiilor ANSVSA, organ al administraţiei publice centrale. Cauza acţiunii o reprezintă refuzul autorităţii publice centrale de a contribui, potrivit acestui text de lege, la cheltuielile care vizează activitatea sanitar veterinară, refuz apreciat a fi nejustificat de către reclamanţi.

A mai reţinut tribunalul că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 101/2016, care stabilesc competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei civile, întrucât pretenţiile reclamanţilor nu îşi au izvorul în raporturi juridice civile, ci în lege, cauza fiind, aşadar, una de contencios administrativ.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere rangul autorităţii publice centrală chemate în judecată - ANSVSA, în favoarea Curţii de Apel Braşov.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 43 din 6 mai 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna - completul specializat în litigii cu profesioniştii.

Curtea de apel a reţinut incidenţa prevederilor art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, care fac trimitere la competenţa secţiilor civile ale tribunalelor în soluţionarea litigiilor ce decurg din executarea contractelor administrative, precum şi împrejurarea că pretenţiile reclamanţilor decurg din executarea contractelor de concesiune, care au natura unor contracte administrative, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

3. Alte aspecte relevante.

Cauza având ca obiect soluţionarea conflictului negativ de competenţă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 07 iulie 2021.

Prin încheierea nr. 1796 din 22 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a acestei secţii, a scos cauza de pe rol şi a trimis conflictul de competenţă spre soluţionare secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 20 octombrie 2021.

4. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Covasna, secţia civilă, complet specializat în litigii de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamanţi îl constituie obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să avanseze pârâtei Direcţia Judeţeană Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Covasna suma de 45.000 RON, pentru fiecare dintre reclamanţi, reprezentând indemnizaţia care li se cuvine potrivit art. IV din Legea nr. 263/2019, pentru perioada 16.03.2020 - 31.07.2020, în executarea contractelor de concesiune încheiate pârâta Direcţia Judeţeană Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Covasna, cu dobânda legală aferentă şi actualizată cu rata inflaţiei, precum şi obligarea ambelor pârâte la plata sumelor indicate în beneficiul reclamanţilor. Totodată, pentru luna august 2020, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 10.000 RON, respectiv 11.900 RON, conform distincţiilor menţionate în acţiune, cu dobânda legală aferentă şi actualizate cu rata inflaţiei.

Reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe prevederile contractelor de concesiune încheiate cu pârâta DSVSA Covasna, astfel cum a fost modificate prin actele adiţionale ulterioare.

Fundamentul juridic al acţiunii este reprezentat de dispoziţiile art. IV din Legea nr. 236/2019, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 117/2020, potrivit cărora:

"Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă, din punct de vedere material procesual, priveşte calificarea sumelor solicitate în temeiul acestui text de lege ca reprezentând o obligaţie ce decurge din contractul administrativ de concesiune sau o obligaţie stabilită prin lege în sarcina autorităţii publice, care, deşi presupune condiţia încheierii unui contract de concesiune cu reclamanţii, nu decurge în mod direct din prevederile acestei convenţii.

Înalta Curte constată că, în speţă, nu ne aflăm in ipoteza unui litigiu vizând executarea unui contract administrativ, existenţa unui contract de concesiune reprezentând doar o premisă a acordării acestei subvenţii. Astfel, din expunerea de motive a Legii nr. 236/2019, rezultă că suma de bani reprezintă o compensare a cheltuielilor suportate de medicii veterinari cu activităţi impuse de ANSVSA şi DSVSA (ex. transportul probelor, consilierea crescătorilor de animale etc.), care nu sunt însă remunerate. Ca atare, deşi existenţa unui contract de concesiune este necesară pentru încasarea subvenţiei, aceasta reprezintă o condiţie de accedere la suma de 10.000 RON lunar, iar nu izvorul obligaţiei de plată a autorităţii publice, obligaţie care este stabilită prin lege, iar nu prin dispoziţiile contractuale.

Prin urmare, în speţă este relevat un raport de drept administrativ, privind un drept izvorât din lege, în care una dintre părţi este o autoritate publică locală. Întrucât art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative şi refuzul nejustificat al autorităţii, Înalta Curte reţine că nu prezintă relevanţă, sub aspectul competenţei material procesuale, împrejurarea că reclamanţii nu fac vreo referire la anularea unui act administrativ sau la refuzul autorităţii de rezolvare a unei cereri. Pe cale de consecinţă, competenţa instanţei de judecată, din punct de vedere material şi teritorial, va fi stabilită potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, iar nu în raport de dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, relevante sunt dispoziţiile art. 6 din Anexa nr. 21 la O.G. nr. 42/2004 - Prevederi specifice de aplicare a art. 15 din ordonanţă, potrivit cărora verificarea şi aprobarea solicitării de plată a sumei prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea nr. 263/2019, precum şi plata acesteia, sunt de competenţa direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, instituţii publice cu personalitate juridică, aflate în subordinea ANSVSA.

În cauza de faţă, verificarea şi soluţionarea cererii de plată formulate de reclamant sunt atributul pârâtei DSVSA Covasna, autoritate publică locală, astfel încât, potrivit art. 10 alin. (1) teza I din legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în raport de locul situării sediului reclamanţilor, competenţa teritorială aparţine Tribunalului Covasna, conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004. Întrucât Tribunalul Covasna nu are, în organizarea proprie, o secţie de contencios administrativ şi fiscal distinctă, cauza urmează a fi soluţionată de un complet specializat în acest tip de cauze, din cadrul secţiei civile a acestui tribunal.

Se mai impune a menţiona că, deşi alături de autoritatea publică locală a fost chemată în judecată şi autoritatea centrală coordonatoare, în calitate de ordonator principal de credite, această împrejurare nu are relevanţă sub aspectul competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ. Cererea de obligarea a pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la alocarea sumelor necesare este o cerere accesorie petitului principal, ce vizează obligarea la plata sumelor în litigiu, obligaţie care revine pârâtei DSVSA Covasna, conform celor anterior menţionate, iar potrivit prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa se stabileşte strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii.

Înalta Curte mai constată că, în speţă, conflictul negativ de competenţă a survenit între Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi Tribunalul Covasna, secţia civilă - Complet specializat în soluţionarea cauzelor în materiile civil, litigii cu profesioniştii, minori şi familie şi proprietate intelectuală. Completul specializat în cauze de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Covasna (în favoarea căruia s-a stabilit, prin prezenta decizie, competenţa de soluţionare a cauzei) nu este, aşadar, implicat în conflictul de competenţă sesizat (niciuna dintre instanţe nu a apreciat că ar reveni acestui complet specializat competenţa de soluţionare a cauzei).

Cu toate acestea, Înalta Curte reţine că, în pronunţarea regulatorului de competenţă, trebuie să stabilească instanţa de judecată competentă conform dispoziţiilor legale aplicabile, chiar dacă aceasta presupune trimiterea cauzei pentru competentă soluţionare unei instanţe/secţii/complet specializat neimplicat în conflictul negativ sesizat. Declinările reciproce de competenţă reprezintă premisa regulatorului de competenţă, însă stabilirea instanţei competente nu este limitată de dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. la alegerea uneia dintre instanţele aflate în conflict.

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă, complet specializat în litigii de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Cabinet Medic Veterinar Individual dr. A., reprezentat legal de Dr. A.; B. S.R.L. reprezentată legal de Dr. C., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. D. reprezentat legal de Dr. D., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. E. reprezentat legal de Dr. E., Producţie şi Comerţ "F." S.R.L. reprezentată legal de Dr. G., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. H. reprezentat legal de Dr. H., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. I. reprezentat legal de Dr. I., S.C. J. S.R.L. reprezentată legal de Dr. K., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. L. reprezentat legal de Dr. L., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. M. reprezentat legal de Dr. M., Cabinet Medic Veterinar Individual dr. N. reprezentat legal de Dr. N., S.C. O. S.R.L. reprezentată legat de Dr. P. şi Cabinet Medic Veterinar Individual dr. Q. reprezentat legal de Dr. Q. şi pe pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor - A.N.S.V.S.A şi Direcţia Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Covasna, în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă, complet specializat în litigii de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.

Cu opinia separată a domnului judecător R. în sensul că:

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna - Secţia civilă.