Inadmissibility of cassation appeal against a final border entry ban under single-level jurisdiction

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 9 noiembrie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, a solicitat anularea măsurii interzicerii intrării sale pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani, ce i-a fost comunicată prin adresa nr. x/23.10.2020, emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetul Marmaţiei - Sectorul Poliţiei de Frontieră Sighetul Marmaţiei - PTF Sighetul Marmaţiei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 314 din 5 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 314 din 5 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, reclamanta A. a contestat măsura interzicerii intrării sale pe teritoriul României, pe o perioadă de 5 ani, dispusă potrivit art. 1063 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Potrivit art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002:

"Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă."

Având în vedere că legiuitorul a stabilit ca măsura interzicerii intrării în România să fie supusă unui singur grad de jurisdicţie, precum şi împrejurarea că pretenţiile reclamantei au fost analizate în mod efectiv de instanţa competentă, Înalta Curte constată că sentinţa recurată are caracter definitiv, conform tezei finale a art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, iar recursul declarat de reclamanta A. este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi va respinge recursul în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 314 din 5 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.