Recusal motion dismissed for non-stamping: timely electronic payment after court closure and mandatory notice of duty amount

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea dedusă judecăţii

Prin cererea expusă oral, la termenul de judecată din 28 aprilie 2021, în dosarul nr. x/2021, contestatoarele au formulat cerere de recuzare a judecătorilor A., B. şi C., învestiţi cu soluţionarea cauzei având ca obiect contestaţie în anulare, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 42 pct. 13 C. proc. civ.

2. Încheierea pronunţată asupra cererii de recuzare

Prin încheierea nr. 56 din 28 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare a domnilor judecători A., B. şi C., formulată în dosarul nr. x/2021.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii nr. 56 din 28 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs contestatoarele Asocierea D. S.R.L. (Lider al Asocierii) şi E. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 52 şi art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, contestatoarele au susţinut că încheierea atacată nu poate fi temeinic motivată, având în vedere situaţia de fapt şi modul de soluţionare a cererii de recuzare.

După luarea la cunoştinţă de conţinutul încheierii atacate, recurentele au precizat temeiul de drept al cererii de recurs ca fiind reprezentat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., apreciind că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, prezentând motivele în susţinerea acestui caz de casare.

Susţin recurentele că cererea de recuzare a fost în mod greşit anulată, ca netimbrată, deoarece au îndeplinit obligaţia de depunere a taxei judiciare de timbru în cursul aceleiaşi zile în care au formulat cererea oral, taxa fiind depusă, împreună cu cererea de recuzare formulată în scris, la ora 19:59. Invocă dispoziţiile Deciziei nr. 45/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, apreciind că instanţa de fond nu a aplicat corespunzător prevederile art. 182 C. proc. civ., în sensul că actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului, după ora la care activitatea încetează în instanţă, se socotesc a fi depuse în termen.

Apreciază recurentele că, procedând în această modalitate, instanţa de fond le-a obstrucţionat accesul liber la instanţă în ceea ce priveşte cererea de recuzare, sens în care solicită a fi avută în vedere jurisprudenţa CEDO în cauzele Faimblat c. României, Lungoci c. României şi Lupaş şi alţii c. României.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimaţii Ministerul Apărării Naţionale - Unitatea Militară 02444 şi Ministerul Apărării Naţionale au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând că încheierea recurată este legală, întrucât taxele de timbru se achită anticipat şi se depun în original la dosarul cauzei, astfel încât depunerea de către contestatoare a taxei de timbru prin e-mail, la ora 19:59, nu respectă dispoziţiile legale.

4.2. Intimata Societatea F. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În opinia intimatei, Decizia nr. 45/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu este incidentă cauzei, întrucât cererea de recuzare nu este o acţiune sau cerere cu caracter principal, accesoriu, adiţional ori incidental şi nici o cale de atac, ci reprezintă un incident procedural, astfel cum în mod corect s-a reţinut prin încheierea recurată.

Potrivit art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de recuzare se timbrează anticipat, cu 100 de RON, şi, deşi acest cuantum era cunoscut părţilor, instanţa de fond a permis contestatoarelor să depună taxa de timbru, în original, până la sfârşitul şedinţei de judecată. Constatând că, până la sfârşitul şedinţei recurentele nu s-au conformat acestei obligaţii, în mod corect instanţa a invocat şi admis excepţia netimbrării cererii de recuzare.

Apreciază intimata că nu se poate reţine o obstrucţionare a accesului liber la instanţă, întrucât instanţa de fond a dat posibilitatea contestatoarelor să depună taxa de timbru până la sfârşitul şedinţei.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Recurentele-contestatoare au formulat cerere de recuzare împotriva judecătorilor învestiţi cu soluţionarea contestaţiei în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2021, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Cererea a fost formulată oral, în şedinţa publică din 28 aprilie 2021, iar astfel cum rezultă din înregistrarea şedinţei de judecată, instanţa a luat act de această cerere de recuzare şi a pus în vedere titularelor să o formuleze în scris şi să o timbreze, fără a indica nici cuantumul taxei şi nici termenul până la care vor trebui îndeplinite aceste obligaţii.

Prin procesul-verbal încheiat în aceeaşi zi, 28 aprilie 2021, reprezentantul convenţional al contestatoarelor s-a obligat ca, în cursul zilei, să comunice la dosar cererea de recuzare formulată în scris şi taxa de timbru aferentă.

Prin încheierea nr. 56/28.04.2021, completul de judecată învestit cu soluţionarea cererii de recuzare, a constatat că la dosar nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru până la ora 16:00 - ora de închidere a activităţii instanţei şi a anulat cererea de recuzare, ca netimbrată.

Anexat cererii de recurs, contestatoarele au depus dovada comunicării prin poşta electronică a instanţei de fond, a cererii de recuzare formulată în scris, precum şi a taxelor judiciare de timbru, prin mesajul din 28 aprilie 2021, transmis la ora 19:59.

În acest context, Înalta Curte constată că recurentele-contestatoare şi-au îndeplinit obligaţia legală de plată a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de recuzare, în termenul asumat prin semnarea procesului-verbal din 28 aprilie 2021, astfel încât anularea cererii de recuzare, ca netimbrată, este nelegală.

În prim rând, Înalta Curte constată că, deşi contestatoarelor li s-a pus în vedere, atât în şedinţă publică, cât şi prin procesul-verbal menţionat, să achite taxa judiciară de timbru, cuantumul acesteia nu le-a fost adus la cunoştinţă. Este adevărat că valoarea taxei de timbru aferentă cererii de recuzare este cea stabilită de O.U.G. nr. 80/2013, în speţă de art. 9 lit. a) din acest act normativ şi că, potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele se achită anticipat, însă această împrejurare nu înlătură obligaţia instanţei de a determina cuantumul taxei şi de a aduce la cunoştinţa părţii acest cuantum, conform art. 31 alin. (1), raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Îndeplinirea acestei obligaţii de către instanţa de judecată este relevantă şi din perspectiva prevederilor art. 39 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, de la momentul aducerii la cunoştinţa părţii a cuantumului taxei judiciare de timbru începând să curgă termenul pentru formularea cererii de reexaminare şi/sau a cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei, până la a cărui expirare nu se poate anula cererea, ca netimbrată, astfel cum a constatat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa recentă (cauza Mihancea c. României, hotărârea din 17 noiembrie 2020).

În al doilea rând, contestatoarelor li s-a pus în vedere, în şedinţă publică, să depună dovada achitării taxei de timbru, fără a li se comunica că termenul maxim de depunere este sfârşitul şedinţei de judecată, cum în mod greşit susţine intimata Societatea F. S.R.L. În realitate, reprezentantului contestatoarelor nu i s-a comunicat niciun termen pentru depunerea taxei, acesta obligându-se să depună taxa în cursul zilei de 28 aprilie 2021, conform procesului-verbal anterior menţionat.

O împrejurare esenţială, care susţine caracterul fondat al recursului, este aceea că recurentelor-contestatoare nu li s-a adus niciodată la cunoştinţă că cererea de recuzare urma a fi soluţionată în aceeaşi zi, 28 aprilie 2021. Desigur că acest termen este stabilit de completul învestit cu soluţionarea cererii de recuzare, conform art. 51 C. proc. civ. şi că soluţionarea cererii se face fără citarea părţilor, dar instanţa era obligată să ţină cont de aspectul de ordin procedural referitor la plata taxei judiciare de timbru, la a cărei plată s-a angajat reprezentantul contestatoarelor "în cursul zilei" de 28 aprilie 2021, ceea ce înseamnă că obligaţia putea fi îndeplinită până la ora 24:00 a acestei zile, iar nu până la ora de închidere a activităţii instanţei, concluzie susţinută şi de Decizia nr. 45/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Mai exact, câtă vreme instanţa de fond (completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare sau completul învestit cu soluţionarea acestei cereri) nu a impus contestatoarele un termen pentru achitarea şi depunerea dovezii de plată a taxei de timbru, termenul avut în vedere este cel asumat prin procesul-verbal semnat de reprezentantul convenţional, respectiv ziua de 28 aprilie 2021, care se termină la ora 24:00. Prin urmare, depunerea taxei de timbru la ora 19:59, în ziua de 28 aprilie 2021, confirmă îndeplinirea obligaţiei legale de timbrare a cererii de recuzare, iar soluţionarea cererii de către instanţa de fond, fără a aştepta expirarea termenului de plată a taxei, atrage nelegalitatea încheierii astfel pronunţate.

Înalta Curte constată că în speţă se confirmă afectarea dreptului contestatoarelor de acces la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din C. proc. civ. şi art. 6 par. 1 din Convenţia EDO, iar această vătămare nu poate fi înlăturată decât în condiţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., prin desfiinţarea actului de procedură, respectiv încheierea nr. 56/28.04.2021, prin care s-a soluţionat cererea de recuzare.

Pentru aceste considerente, constatând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea recurată şi va trimite cererea de recuzare spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestatoarele Asocierea D. S.R.L. (Lider al Asocierii) şi E. S.R.L. împotriva încheierii nr. 56 din 28 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea recurată şi trimite cererea de recuzare spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.