Scope of material error correction under Art. 442 Civil Procedure Code: exclusion of literal reproductions of party submissions

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 decembrie 2020, formulată în condiţiile art. 442 C. proc. civ., reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate la pagina 23 a sentintei civile nr. 2175/22.06.2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul menţionării TVA de 1.996.900,54 RON, în loc de 1.924.995 RON, aferenta facturii de regularizare nr. x/20.07.2009.

2. Încheierea instanţei de fond

Prin încheierea din 3 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 3 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. de dosar x/2021

În motivarea recursului, reclamanta susţine că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 442 alin. (1) C. proc. civ., atunci când a respins cererea de îndreptare a erorii materiale pe considerentul că eroarea nu se află în dispozitivul hotărârii, ci în susţinerile pârâtei DGRFP Braşov. Conform textului de lege indicat, erorile care pot fi îndreptate privesc şi susţinerile părţilor, în cauză fiind îndeplinită această ipoteză.

Totodată, recurenta-reclamantă reiterează aspectele înfăţişate instanţei de fond cu privire la eroarea materială sesizată şi la consecinţele produse de aceasta, din perspectiva refuzului ANAF de a restitui suma corectă pe care reclamanta o are înregistrată în evidenţele contabile şi pe care a solicitat-o la restituire.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatele-pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov nu au depus întâmpinări faţă de cererea de recurs formulată de reclamantă.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând recursul declarat de reclamantă, în raport de motivele de casare invocate şi de încheierea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea din 3 februarie 2021, instanţa de fond a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, motivat de împrejurarea că menţiunea a cărei corectare se solicită nu a reprezentat o constatare, o dezlegare a instanţei cu privire la situaţia de fapt/drept a respectivei facturi, ci doar reproducerea literală a susţinerilor pârâtei din întâmpinare.

Contestând această soluţie, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 442 alin. (1) C. proc. civ. acoperă şi ipoteza în care erorile materiale privesc "susţinerile părţilor".

Înalta Curte constată că sunt nefondate aceste critici, prima instanţă făcând o corectă aplicare a prevederilor art. 442 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere."

În cauză, reclamanta a solicitat îndreptarea erorii materiale reprezentate de valoarea TVA aferenta facturii de regularizare nr. x/20.07.2009 emisă către A. S.A., sumă redată în pagina 23 a sentinţei civile nr. 2175/22.06.2016. După cum în mod corect a observat şi instanţa de fond, Înalta Curte constată că menţiunea valorii respective se regăseşte în cuprinsul întâmpinării depuse în cauză de pârâta DGRFP Braşov, fiind preluată întocmai de instanţă şi reprodusă în partea din hotărâre care expune apărările şi susţinerile părţilor, conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.:

"Hotărârea va cuprinde: (...) b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor (...)".

Deşi art. 442 alin. (1) C. proc. civ. face vorbire de posibilitatea îndreptării erorilor referitoare la "susţinerile părţilor", argumentul interpretativ al recurentei-reclamante este greşit, întrucât, chiar în această ipoteză, erorile sesizate trebuie să fie imputabile instanţei, în sensul că cererile sau argumentele orale/scrise formulate de părţi, astfel cum au fost consemnate în actul de procedură întocmit de instanţă, nu concordă cu cele invocate, fiind greşit reproduse.

Or, în cauză, menţiunea pretins eronată privind valoarea TVA nu este imputabilă instanţei de judecată, care nu a făcut decât să redea susţinerile pârâtei, astfel cum au fost acestea prezentate în întâmpinare, judecătorul cauzei neputând modifica/amenda actul procesual al părţii. Valoarea TVA menţionată în pagina 23 a sentinţei nu reprezintă o constatare a judecătorului cu privire la aspectele deduse judecăţii, ci, aşa cum s-a arătat anterior, o reproducere literală a argumentelor uneia dintre pârâte, astfel încât nu este posibilă îndreptarea sa pe calea cererii reglementate de art. 442 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. împotriva încheierii din 3 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.