Admissibility of administrative challenge to refusal of drug reimbursement: requirement of prior request under Law 554/2004 art. 2(1)(i)

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 6 februarie 2020, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a solicitat:

- în principal, obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului OCRELIZUMABUM (denumire comercială B.) pentru indicaţia terapeutică "Tratamentul pacienţilor adulţi cu scleroză multiplă primar progresivă (C.), incipientă în ceea ce priveşte durata bolii şi nivelul de dizabilitate şi cu caracteristici imagistice ale activităţii inflamatorii";

- în subsidiar, obligarea pârâţilor la emiterea deciziei finale privind includerea sau neincluderea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 a medicamentului OCRELIZUMABUM (denumire comercială B.) pentru indicaţia terapeutică "Tratamentul pacienţilor adulţi cu scleroză multiplă primar progresivă (C.), incipientă în ceea ce priveşte durata bolii şi nivelul de dizabilitate şi cu caracteristici imagistice ale activităţii inflamatorii".

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 123 din 14 octombrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilitiăţii aciunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocate de pârâtul Ministerul Sănătăţii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 123 din 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acţiunii, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În motivarea recursului, reclamanta formulează critici referitoare la greşita admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, pe motivul inexistenţei unei cereri adresate anterior autorităţilor pârâte. În acest sens, recurenta-reclamantă depune, anexat cererii de recurs, copia cererii adresate celor trei pârâţi şi dovada de comunicare, respectiv confirmările de primire din 03.02.2020 şi 04.02.2020.

Mai susţine recurenta-reclamantă şi existenţa unei contradicţii între dispozitiv şi considerente, arătând că instanţa de fond, în paragraful II fila x din sentinţă, respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocate de Ministerul Sănătăţii pentru lipsa plângerii prealabile, dar ulterior admite această excepţie în cuprinsul paragrafului III din dispozitivul sentinţei.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând apărările cuprinse în întâmpinarea depusă în fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este fondat, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs referitor la pretinsa contradicţie între dispozitiv şi considerente va fi respins, ca nefondat.

Subsumat acestei critici, reclamanta a susţinut că, deşi prin considerentele din pagina a 9-a sentinţei, paragraful al II-lea, instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii, prin dispozitivul sentinţei recurate a pronunţat o soluţie de admitere a excepţiei. Înalta Curte constată că această critică nu este susţinută de conţinutul hotărârii atacate, întrucât, prin considerentele menţionate de recurentă, prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, pe când soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, cuprinsă în dispozitivul sentinţei, se întemeiază pe dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din acelaşi act normativ şi este motivată în paragrafele anterioare ale sentinţei şi, parţial, chiar în paragraful indicat de recurentă.

Mai exact, instanţa de fond a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu ne aflăm în ipoteza emiterii unui act administrativ vătămător, a cărui revocare trebuie solicitată autorităţii emitente anterior promovării acţiunii, prin plângerea prealabilă, ci ne situăm în cazul unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri adresate autorităţii pârâte, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, astfel încât admisibilitatea acţiunii este condiţionată de dovedirea existenţei unei astfel de cereri, element esenţial pentru existenţa actului administrativ asimilat.

În concluzie, nu există nicio contradicţie între considerentele şi dispozitivul sentinţei recurate, excepţia inadmisibilităţii acţiunii fiind tratată din perspective diferite, întemeiate pe texte de lege distincte, instanţa de fond apreciind că numai excepţia fundamentată pe dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 este întemeiată. Prin urmare, în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată a fi fondate criticile recurentei-reclamante referitoare la greşita admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După cum s-a arătat anterior, instanţa de fond a admis această excepţie, constatând că, deşi reclamanta a invocat prin acţiune refuzul nejustificat al autorităţilor pârâte de a soluţiona cererea ce le-a fost adresată, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, această cerere nu a fost depusă la dosarul cauzei.

Înalta Curte constată că omisiunea reclamantei a fost îndreptată în recurs, aceasta făcând dovada că, anterior promovării cererii de chemare în judecată, s-a adresat celor trei pârâţi cu o cerere având acelaşi obiect cu cel al acţiunii de faţă, cerere care a fost comunicată pârâţilor Guvernul României şi Ministerul Sănătăţii la data de 03.02.2020 şi pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la data de 04.02.2020 . Totodată, recurenta a depus şi răspunsul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate la această adresă, emis sub nr. x/12.02.2020 .

Având în vedere că motivul admiterii de către instanţa de fond a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii l-a constituit lipsa dovezii adresării unei cereri către autorităţile pârâte şi că această dovadă a fost prezentată în calea de atac, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului şi trimiterea cauzei primei instanţe, pentru judecarea pe fond a cauzei, în raport de temeiurile de drept invocate prin acţiune.

Pentru aceste considerente, constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta A., va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecata pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 123 din 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecata pe fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.