Administrative litigation: Inadmissibility of cassation against appellate decision in two-tier jurisdiction system

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de la data de 25 iunie 2019, pe rolul Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad, a solicitat:

(i) obligarea pârâtului să se conformeze prevederilor H.G. nr. 1/2017, în sensul acordării de la data de 01.02.2017, a salariului minim brut pe ţară în cuantum de 1450 RON, fără sporuri şi alte adaosuri incluse în acesta;

(ii) echivalarea salariului de funcţie fără sporuri şi alte adaosuri cu salariul minim brut pe ţară avut în vedere de H.G. nr. 1/2017, prin analiza comparativă, conform directivelor Direcţiei General Financiare din cadrul Ministerului Afacerilor Interne;

(iii) obligarea pârâtului, ca începând cu data de 01.02.2017, să calculeze salariul lunar luând în considerare salariul de funcţie de 1450 RON, fără sporuri şi alte adaosuri incluse în acesta;

(iv) obligarea pârâtului, începând cu data de 01.02.2017, la calcularea salariului lunar, având în vedere salariul de funcţie de 1450 RON, fără sporuri şi adaosuri incluse în acesta, conform H.G. nr. 1/2017 şi ulterior aplicarea sporurilor procentuale aferente;

(v) recunoaşterea calităţii de creditor faţă de pârât şi obligarea acestuia la plata diferenţelor de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamant şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 01.02.2017 şi până la data trecerii în rezervă 01.09.2017, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflaţiei la data plăţii efective, precum şi daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispoziţiilor art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011, începând cu data de 01.02.2017 şi până la data plăţii efective;

(vi) obligarea pârâtului ca în urma hotărârii pronunţate să comunice veniturile salariale a lunilor alese Casei de Pensii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în vederea recalculării pensiei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 124 din 24 februarie 2020, Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad.

3. Apelul declarat în cauză şi soluţia pronunţată asupra acestei căi de atac

Împotriva sentinţei civile nr. 124 din 24 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, a declarat apel reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 471 şi urm. C. proc. civ., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia civilă nr. 9 din 8 septembrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii apelului şi, pe cale de consecinţă, a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 124 din 24 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

4. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 9 din 8 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acţiunii.

5. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prezenta cauză se judecă potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, care, prin art. 20 alin. (1) stabileşte că:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Aşadar, în contenciosul administrativ, legiuitorul a stabilit un sistem cu două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi recurs, iar calea de atac a recursului poate fi exercitată numai împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă.

În cauză, recurentul a exercitat calea de atac împotriva deciziei nr. 9/08.09.2020, care a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în calitate de instanţă de control judiciar, iar nu de primă instanţă, astfel încât recursul nu se circumscrie dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Este adevărat că reclamantul a învestit Curtea de Apel Timişoara cu soluţionarea unui apel, iar nu a unui recurs, ceea ce a şi dus la respingerea căii de atac, ca inadmisibilă, dar această împrejurare nu deschide reclamantului calea exercitării recursului în faţa Înaltei Curţi, prin crearea unui triplu grad de jurisdicţie, contrar voinţei legiuitorului.

Întrucât calea de atac declarată nu se circumscrie dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că recursul este promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimatul-pârât Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad, fiind întemeiată.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge recursul în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 9 din 8 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.