Securitate collaborator status upheld for informant's note on defector's departure plans.

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 01 februarie 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ("CNSAS"), în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat instanţei să aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce o priveşte pe pârâtă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2593 din 5 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâta A. şi a constatat calitatea pârâtei de colaborator al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2593 din 5 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, pârâta susţine că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Arată recurenta-pârâtă că, din actele depuse la dosar de reclamant, rezultă că recrutarea sa de către organele Securităţii s-a realizat pentru prevenirea săvârşirii unor fapte antisociale.

Totodată, nu există vreo dovadă că numita B. ar fi suferit represalii din partea autorităţilor ca urmare a notei informative dată de pârâtă la 23.02.1988, întrucât autorităţile române aveau deja cunoştinţă de fuga din ţară a fiului lui B.. Chiar dacă au existat consecinţe negative suportate de B., acestea s-au datorat împrejurării fugii din ţară a fiului său, iar nu notei informative date de pârâtă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de fond, intimatul-reclamant CNSAS a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru considerentele ce se succed:

În cauză, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat instanţa de judecată, susţinând că pârâta A. a avut calitatea de colaborator al Securităţii, în raport de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, conform cărora este considerat colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.".

Prima instanţă a verificat înscrisurile administrate prin prisma condiţiilor impuse de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, concluzionând în sensul admiterii acţiunii promovate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Soluţia instanţei de fond este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, criticile din recurs privind neîncadrarea activităţii desfăşurate de pârâtă în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 fiind nefondate.

În cauză au fost dovedite condiţiile prevăzute de textul de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, respectiv persoana să fi furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, la dosarul cauzei a fost depusă nota informativă din 23.02.1988, prin care recurenta-pârâtă a dezvăluit informaţiile pe care persoana vizată i le-a comunicat numita B. cu privire la intenţia ca, de a-şi vizita fiul fugit în Australia, însoţită de nepoată, pe care nu dorea să o mai aducă înapoi în ţară. Înalta Curte constată că aceste informaţii fac parte din activităţile considerate potrivnice regimului comunist totalitar, care se opunea libertăţii de circulaţie, interzicând propriilor cetăţeni să părăsească teritoriul ţării. Intenţia unei persoane de a se stabili în străinătate era considerată o atitudine potrivnică, la fel şi contactarea/vizitarea persoanelor stabilite în afara ţării, chiar dacă acestea făceau parte din familie, iar aceste acţiuni puteau atrage persecuţii din partea organelor represive ale regimului comunist.

Recurenta-pârâtă a susţinut în calea de atac că recrutarea sa a fost făcută doar în scopul prevenirii săvârşirii unor fapte antisociale şi că informaţiile comunicate erau cunoscute organelor de Securitate.

Însă, constată Înalta Curte, motivul recrutării pârâtei nu prezintă relevanţă, dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 neprevăzând, pentru stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii, o condiţie referitoare la intenţiile structurii statale care a realizat recrutarea iniţială a persoanei vizate.

Argumentele recurentei-pârâte referitoare la cunoaşterea anterioară, de către ofiţerul de Securitate, a informaţiilor cuprinse în nota informativă, nu sunt probate în vreun fel de pârâtă, nici în faţa instanţei de fond şi nici în recurs. Ceea ce recurenta-pârâtă omite este împrejurarea că, prin nota informativă nu s-a arătat că fiul lui B. a fugit din ţară (informaţie pe care este rezonabil să considerăm că o deţineau organele de Securitate), ci că B., personal, intenţiona să îşi viziteze fiul stabilit în Australia, împreună cu nepoata sa, fără a se mai întoarce în România. Aşadar, informaţiile oferite de recurenta-pârâtă nu îl priveau pe fiul lui B., ci chiar pe aceasta din urmă, organele de Securitate luând, astfel, cunoştinţă de intenţiile de părăsire definitivă a teritoriului ţării de către B..

Totodată, Înalta Curte reţine că, şi în situaţia în care informaţiile comunicate de pârâtă ar fi fost cunoscute organelor Securităţii din alte surse, această împrejurare nu este de natură a exonera pârâta de aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Situaţiile de excepţie în care furnizarea de informaţii nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea sunt numai cele prevăzute expres de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, nefiind regăsite în speţă.

Cât priveşte consecinţele produse de activitatea pârâtei cu privire la persoana vizată (B.), Înalta Curte constată că art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu se referă la îngrădirea efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficientă "vizarea" unei astfel de îngrădiri. Or, oferirea de informaţii era aptă să afecteze dreptul la viaţă privată al persoanei vizate, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, astfel cum a susţinut şi intimatul-reclamant CNSAS şi a confirmat instanţa de fond, iar recurenta-pârâtă putea şi trebuia să conştientizeze că, prin furnizarea informaţiilor, asupra persoanei denunţate exista riscul de a se desfăşura acţiuni de represalii din partea organelor statale.

În concluzie, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentei-pârâte, prin care s-a susţinut, pe de-o parte, că faptele sale nu au produs consecinţe asupra persoanei vizate în nota informativă, iar pe de altă parte că, dacă au existat, aceste consecinţe nu se datorează faptei recurentei, ci contextului factual determinat de plecarea în străinătate a unui membru al familiei persoanei vizate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A. împotriva sentinţei civile nr. 2593 din 5 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.