Late appeal against rejection of EU biomass cost reimbursement claim ruled time-barred.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of late filing and dismissed the claimant’s appeal as time-barred, leaving the first-instance judgment—which had rejected the claim seeking annulment of administrative decisions and payment of €3,677,073.20 plus VAT for eligible expenses under an EU-funded biomass energy project—in force. The dispute arose from the claimant’s challenge to administrative refusals to reimburse project costs under a financing contract; the court of first instance had rejected the claim on the merits. The decisive legal basis was that, under Article 20(1) of Law No. 554/2004, the appeal must be filed within 15 days of notification, and under Articles 158, 164(4), 172, 181, 183–184, 185(1), and 489(1) of the Civil Procedure Code, the judgment was validly communicated on 17.12.2018 at the claimant’s chosen procedural address despite the postal agent’s note that the addressee had moved, as the claimant failed to notify the court of any change of address; the appeal filed on 05.02.2019 was therefore late (deadline 03.01.2019), and the postal agent’s notations were not challenged by a charge of forgery.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ, art. 158 C. proc. civ, art. 158 alin. (1) C. proc. civ, art. 172 C. proc. civ, art. 164 alin. (4) C. proc. civ; Late appeal against rejection of EU biomass cost reimbursement claim ruled time-barred: The dispute arose from the claimant’s challenge to administrative refusals to reimburse project costs under a financing contract; the court of first instance had rejected the claim on the merits. The decisive legal basis was that, under Article 20(1) of Law No. 554/2004, the appeal must be filed within 15 days of notification, and under Articles 158, 164(4), 172, 181, 183–184, 185(1), and 489(1) of the Civil Procedure Code, the judgment was validly communicated on 17.12.2018 at the claimant’s chosen procedural address despite the postal agent’s note that the addressee had moved, as the claimant failed to notify the court of any change of address; the appeal filed on 05.02.2019 was therefore late (deadline 03.01.2019), and the postal agent’s notations were not challenged by a charge of forgery.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround to declare the appeal time-barred due to late filing.
Basis to reject the appeal as untimely for not being filed within the legal term.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 7 decembrie 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, Organismul Intermediar Pentru Energie şi Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a solicitat:
(i) anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative împotriva Notificării x/31.03.2016 privind situaţia cererii de rambursare nr. x/26.02.2016, comunicată de către autoritatea administrativă Ministerul Energiei, Organismul Intermediar pentru Energie, la data de 03.06.2016 prin fax, purtând număr de ieşire x/01.06.2016 şi nr. înregistrare 424/06.06.2016 la A.;
(ii) anularea actului administrativ prin care s-a respins contestaţia administrativă împotriva notificării x/31.03.2016, respectiv Decizia nr. 83314/21.10.2016 emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competivitate;
(iii) obligarea pârâţilor la plata sumei de 3.677.073,20 RON şi 892.553,17 RON TVA, reprezentând cheltuială eligibilă ce a fost respinsă iniţial, aferentă proiectului "Instalaţie pentru producerea energiei electrice prin valorificarea resurselor energetice regenerabile-biomasă în Localitatea Săcuieni, judeţul Bihor", conform Contractului finanţare nr. x/05.07.2013, cod SMIS 20821 - cheltuieli efectuate în baza contractului de lucrări nr. x/26.02.2015, Contractului de Servicii nr. x/2013, Contractului de Servicii nr. x/2013, Contractului de Prestări Servicii nr. 595/2015, Contractului de servicii nr. x/15.12.2014 şi sume reprezentând cheltuieli cu managementul de Proiect.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 4131 din 3 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, Organismul Intermediar Pentru Energie şi Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 4131 din 3 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, judecarea pe fond a cauzei şi admiterea acţiunii.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene), în calitate de succesor al Ministerului Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a invocat excepţia tardivităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Alte aspecte relevante
Autorităţile ministeriale pârâte Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri şi Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene au fost supuse reorganizării şi modificării denumirii, conform modificărilor legislative succesive operate prin O.U.G. nr. 1/2018, O.U.G. nr. 68/2019 şi O.U.G. nr. 212/2020.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, cu prioritate, termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:
"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."
Înalta Curte reţine că sentinţa civilă nr. 4131 din 3 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentului-reclamant la sediul procesual ales indicat în actele procesuale depuse în dosarul instanţei de fond, din str. x, Oradea, jud. Bihor. Conform procesului-verbal încheiat de factorul poştal şi menţiunilor de pe plicul restituit instanţei, la data de 17.12.2018 s-a constatat imposibilitatea comunicării actului de procedură întrucât destinatarul nu mai locuieşte la adresă şi s-a dispus returnarea la instanţa emitentă, cu menţiunea "destinatar mutat de la adresă".
Înalta Curte apreciază că termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, a început să curgă de la data de 17.12.2018 şi s-a împlinit la data de 03.01.2019, potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2, raportat la art. 183-184 din C. proc. civ.
Cererea de recurs a fost depusă prin serviciul poştal la data de 05.02.2019, astfel cum rezultă din nota de inventar anexată plicului aflat în dosarul instanţei de recurs, calea de atac fiind înregistrată la instanţa de fond la data de 08.02.2019.
Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 05.02.2019, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 03.01.2019.
Contestând depunerea tardivă a recursului, recurenta-reclamantă a susţinut în calea de atac că data comunicării hotărârii, în raport de care se calculează termenul de declarare a căii de atac, este data de 21.01.2019, la care i-a fost eliberată o copie a hotărârii de către instanţa de fond, apreciind că sentinţa a fost comunicată cu încălcarea art. 155 sau art. 158 C. proc. civ.
Astfel, a susţinut recurenta că este eronată menţiunea factorului poştal, în sensul mutării sediului Asociaţiei, câtă vreme adresa de comunicare a actelor de procedură era doar domiciliul procesual ales, sediul social fiind situat într-o altă locaţie. De asemenea, în temeiul art. 158 C. proc. civ., reţinând şi că reclamanta nu a indicat persoana desemnată pentru comunicarea actelor de procedură, hotărârea trebuia comunicată la sediul social, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.
Înalta Curte constată că aceste susţineri nu sunt întemeiate. Sentinţa recurată a fost comunicată la sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, indicat de reclamantă potrivit art. 158 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de fond având în vedere manifestarea de voinţă expresă a reclamantei în acest sens. Împrejurarea că reclamanta nu a indicat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură este nerelevantă în speţă, întrucât imposibilitatea predării sentinţei către reclamantă nu a fost acela al neindicării persoanei respective, ci mutarea destinatarului de la adresă, situaţie reglementată de art. 172 C. proc. civ.
Potrivit acestui text de lege, dacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul citării, ea este obligată să încunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării, iar în cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare. În speţă, motivul imposibilităţii predării comunicării a fost mutarea destinatarului de la adresă, conform menţiunilor factorului poştal, fără a fi încunoştiinţată instanţa despre această mutare, caz în care comunicarea este valabil făcută la sediul indicat de parte, instanţa de fond neavând vreo obligaţie legală de a modifica adresa de citare/comunicare a actelor de procedură adresate reclamantei şi de a recomunica sentinţa la sediul social.
Cât priveşte realitatea menţiunilor operate de factorul poştal, Înalta Curte reţine că nu s-a arătat că reclamanta s-a mutat de la sediul social, astfel cum susţine aceasta, ci că destinatarul este mutat de la adresă. Recurenta a mai susţinut a fi nereal faptul mutării sale de la adresa din str. x, Oradea, jud. Bihor, însă nu a contestat menţiunile operate de factorul poştal în cuprinsul procesului-verbal de înmânare, conform art. 164 alin. (4) C. proc. civ., prin înscrierea în fals. Ca atare, menţiunile operate de factorul poştal fac dovada imposibilităţii de comunicare a hotărârii ca urmare a mutării destinatarului, mutare despre care reclamanta nu a înştiinţat instanţa de judecată, astfel încât sentinţa este considerată legal comunicată la data de 17.12.2018, iar nu la data obţinerii de către reprezentantul reclamantei a unei xerocopii a hotărârii atacate. În raport de această dată, depunerea recursului prin poştă, la 05.02.2019, este evident tardivă.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului şi va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 4131 din 3 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Dată
Admite excepţia tardivităţii recursului.
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 4131 din 3 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.