Salary arrears for justice system staff: loss of object due to statutory installment plan under Emergency Ordinance No. 3/2019

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 mai 2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune, a solicitat:

(i) obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la rectificarea OMJ nr. 542/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, în calitate de angajator şi ordonator terţiar de credite, să calculeze corect salariul reclamantei pentru luna decembrie a anului 2017 prin rectificarea sumei de 347,109 RON, reprezentând valoarea de referinţă sectorială (denumită în continuare VRS) pentru personalul de probaţiune în intervalul de referinţă menţionat şi stabilirea VRS de 445 RON, nivelul maxim existent în plată pentru familia de funcţii bugetare Justiţie, aşa cum indică însăşi CCR prin Decizia nr. 794/2016 invocată în preambulul acestui OMJ;

(ii) obligarea pârâţilor să reconsidere perioada de acordare a despăgubirilor prevăzute de OMJ nr. 542/2018, aşa cum au fost recunoscute acestea prin Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ după cum urmează: începând cu data de 17.10.2016 (data încadrării reclamantei) pentru sume rezultate din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 445 RON (VRS 405 RON, majorată cu un procent de 10%) până la 31 decembrie 2017;

(iii) obligarea pârâţilor la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum şi a actualizării sumelor rezultate la rata inflaţiei;

(iv) obligarea pârâtului MJ să rectifice OMJ nr. 603/C/2018 şi, în colaborare cu pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune:

a) să aplice majorarea salarială de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018 faţă de salariul corect calculat pentru luna decembrie 2017, respectiv cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 445 RON şi în acord cu indicaţiile emise în recomandarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale ca urmare a dialogului purtat cu categoriile profesionale din familia ocupaţională de funcţii bugetare Justiţie;

b) să aplice sporurile stabilite pentru categoria profesională a personalului de probaţiune, în acord cu aceeaşi recomandare, şi prin raportare la un salariu calculat corect pentru luna decembrie 2017, în procentul şi în condiţiile indicate în cadrul aceleiaşi recomandări, după cum urmează:

- cuantumul brut al sporurilor raportate la salariul stabilit pentru luna decembrie 2017 se majorează cu 25% rezultând cuantumul sporurilor pentru luna ianuarie 2018;

- sporurile de 15% din salariul de bază - spor pentru condiţii de muncă grele, prevăzut în art. 4 alin. (1) din Legea 153/2017; 25% din salariul de bază - spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 5 al aceleiaşi legi; 5% din salariul de bază - pentru păstrarea confidenţialităţii, prevăzut de art. 5 din lege, chiar dacă vor fi plafonate la maximul de 30% în acord cu dispoziţiile normative, să fie calculate şi aplicate în mod individual şi progresiv, în raport cu clasele de salarizare, nu cumulat;

(v) obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor rezultate din sumele cumulate ca urmare a calculării necorespunzătoare a VRS stabilite în cuprinsul OMJ nr. 542/2018, cât şi a aplicării eronate a sporurilor şi creşterii salariale de 25% aplicate prin OMJ nr. 603/2018, acordate în lumina Legii nr. 153/2017, începând cu 09.04.2015 până la data plăţii efective;

(vi) obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei ca, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce Direcţiei Naţionale de Probaţiune sumele necesare plăţii despăgubirilor aferente, atâta celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 542/C/2018, cât si a celor rezultate din rectificarea OMJ nr. 603/2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4985 din 3 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune;

- a obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/19.07.2018, respectiv nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective;

- a respins capetele de cerere privind anularea parţială a Ordinelor MJ nr. 542/C/05.02.2018 şi nr. 603/C/08.02.2018, în ceea ce priveşte modul de stabilire a indemnizaţiilor lunare, inclusiv a sporurilor cuvenite, prin raportare la VRS de 405 RON începând cu 09.04.2015, respectiv VRS de 445,5 RON începând cu 01.12.2015, ca rămase fără obiect;

- a respins, în rest, acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 4985 din 3 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În motivarea recursului, pârâta susţine critici referitoare la soluţia de obligare la plata diferenţelor salariale calculate potrivit OMJ nr. 2883/C/19.07.2018, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi plata dobânzii legale. Consideră recurenta-pârâtă că instanţa de fond a depăşit limitele învestirii şi a aplicat greşit prevederile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind îndeplinită condiţia existenţei unui refuz nejustificat al pârâţilor de a acorda diferenţele salariale, câtă vreme prin OMJ nr. 2883/C/19.07.2018 s-a stabilit că plata drepturilor salariale se va face eşalonat, procedură conformă cu prevederile O.U.G. nr. 3/2019.

Susţine recurenta-pârâtă că, prin sentinţa recurată, au fost încălcate prevederile art. 9 alin. (2) şi art. 22 pct. 6 C. proc. civ., instanţa depăşind limitele învestirii, în sensul că, pentru a se pronunţa asupra modului de acordare a drepturilor salariale, instanţa trebuia să fie învestită cu o cerere având ca obiect anularea OMJ nr. 2883/C/2018, situaţie neregăsită în speţă.

Totodată, în privinţa actualizării sumelor cu rata inflaţiei şi acordarea dobânzilor în temeiul OMJ nr. 2883/C/2018, arată că aceste sume nu pot avea caracter executoriu, fiind incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei.

Recurenta-pârâtă susţine şi critici referitoare la soluţia de obligare la plata diferenţelor salariale calculate potrivit OMJ nr. 3396/C/2018, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi plata dobânzii legale, considerând că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 1531 alin. (1) şi (2) teza I, art. 1535 alin. (1) şi art. 1357 C. civ., nefiind întrunite condiţiile atragerii răspunderii civile a pârâţilor. Susţine recurenta că nu a existat o obligaţie legală a pârâţilor de acordare a sporurilor în cuantum maxim de 30% din salariul de bază, anterior emiterii OMJ nr. 3396/30.08.2018. Acordarea acestor sporuri a fost o decizie de oportunitate, câtă vreme art. 5 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017 stabileşte că sporurile pot fi acordate "până la..." procentele indicate; totodată, limita prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 este stabilită per ordonator de credite, ceea ce întăreşte caracterul de oportunitate a acestei decizii.

Prin urmare, arată recurenta-pârâtă, neexistând o obligaţie legală de acordare a sporurilor la nivel maxim, nu se justifică nici suportarea de către ordonatorii de credite a efectelor devalorizării monedei or plata dobânzii legale. Totodată, decizia nr. 2/2014, pronunţată de ÎCCJ în soluţionarea unui recurs în interesul legii, nu este aplicabilă în speţă, întrucât priveşte sumele de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar.

3.2. Prin notele depuse în dosarul instanţei de recurs la data de 02 noiembrie 2021, însoţite de înscrisuri, recurenta-pârâtă a solicitat respingerea, ca rămas fără obiect, a capătului de cerere privind plata diferenţelor salariale acordate în temeiul OMJ nr. 3396/C/2018, arătând că diferenţele restante pentru perioada 01.01.2018 - 30.06.2018 au fost achitate integral la data de 10.09.2018, iar pentru luna iulie 2018 şi în continuare, drepturile salariale au fost achitate lunar, la data plăţii salariului. În privinţa actualizării sumelor cu rata inflaţiei şi plata dobânzilor legale, solicită a se constata că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.

De asemenea, recurenta-pârâtă a solicitat respingerea, ca rămas fără obiect, pentru sumele deja achitate, a capătului de cerere vizând diferenţele salariale acordate în temeiul OMJ nr. 2883/2018 şi ca prematur, în ceea ce priveşte termenele de plată scadente în anii următori. În acest sens, recurenta a arătat că, potrivit O.U.G. nr. 3/2019, în anul 2019 a fost achitată o tranşă de 5% din drepturile restante, iar în anul 2020 o tranşă de 10%, restul termenelor de plată fiind scadente în anii 2021, 2022, 2023.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. şi intimatul-pârât Ministerul Justiţiei nu au depus întâmpinări faţă de recursul declarat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin sentinţa recurată, prima instanţă, admiţând în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/2018, respectiv nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective. Totodată, instanţa de fond a reţinut că au rămas fără obiect capetele de cerere privind anularea parţială a Ordinelor MJ nr. 542/C/05.02.2018 şi nr. 603/C/08.02.2018, în raport de emiterea OMJ nr. 2883/C/2018 şi nr. 3396/C/2018.

Înalta Curte consideră prioritară analizarea în recurs a argumentului recurentei-pârâte, referitor la rămânerea fără obiect şi a capetelor de cerere vizând obligarea sa la plata diferenţelor salariale cuvenite reclamantei, stabilite în urma emiterii OMJ nr. 2883/C/2018 şi nr. 3396/C/2018, a cărui soluţionare este de natură a face inutilă examinarea criticilor de fond.

Astfel, prima instanţă a reţinut că OMJ nr. 2883/C/2018 şi nr. 3396/C/2018, deşi au efectul recunoaşterii drepturilor salariale pretinse de reclamantă, nu au o justificare legală pentru prevederea din cuprinsul acestora referitoare la eşalonarea sumelor datorate (mai exact, ordinele prevedeau plata drepturilor restante pe măsura asigurării fondurilor necesare în buget), sens în care a obligat pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune la plata uno ictu a acestor sume. Înalta Curte constată că, ulterior pronunţării acestei sentinţe, a fost emisă O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei, potrivit căreia:

"Art. 1. Plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei prevăzut la art. 2 prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018 se va realiza după cum urmează:

a) în anul 2019 se plăteşte 5% din totalul sumei cuvenite;

b) în anul 2020 se plăteşte 10% din totalul sumei cuvenite;

c) în anul 2021 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite;

d) în anul 2022 se plăteşte 25% din totalul sumei cuvenite;

e) în anul 2023 se plăteşte 35% din totalul sumei cuvenite.

(2) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

(3) La sumele actualizate în condiţiile alin. (2) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale."

Înalta Curte are în vedere prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că, unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

În speţă, conţinutul ordinelor emise de Ministerul Justiţiei, interpretat în contextul dispoziţiilor O.U.G. nr. 3/2019, corespunde pretenţiilor reclamantei de plată a drepturilor salariale restante. Astfel, ambele ordine sunt aferente drepturilor salariale (salariu de bază) stabilite în perioada 09.04.2015 - 01.01.2018 (OMJ nr. 2883/2018), respectiv drepturilor salariale şi sporurilor cuvenite cu începere de la 01.01.2018 (OMJ nr. 3396/2018), înscriindu-se în ipoteza art. 1 din O.U.G. nr. 3/2019, legiuitorul prevăzând în mod expres că acestea vor fi actualizate conform art. 1 alin. (2), urmând a se adăuga şi dobânda legală conform art. 1 alin. (3). Aşadar, în prezent, pretenţiile reclamantei sunt satisfăcute atât prin emiterea celor două ordine, cât şi prin reglementarea modului de achitare a sumelor datorate cu titlu de restanţe salariale, conform O.U.G. nr. 3/2019, ceea ce lipseşte de obiect capetele de cerere referitoare la plata diferenţelor salariale calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/2018 şi nr. 3396/C/2018, cu accesoriile aferente.

Este de observat, totodată, că prin cel de-al treilea capăt al cererii de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat "obligarea pârâţilor la stabilirea unui calendar pentru plata sumelor restante cu titlul de despăgubiri astfel rezultate, a dobânzilor aferente acestora, precum şi a actualizării sumelor rezultate la rata inflaţiei", manifestarea sa de voinţă fiind aceea de a primi eşalonat drepturile salariale restante, conform unor termene clar fixate, iar nu de a-i fi achitate integral aceste sume, cum în mod greşit a apreciat instanţa de fond. Prin urmare, lipsa de obiect a pretenţiilor de achitare a drepturilor salariale trebuie privită şi din această perspectivă, ordinele emise în anul 2018, coroborate cu calendarul de plată stabilit prin O.U.G. nr. 3/2019, corespunzând solicitărilor din acţiune.

Înalta Curte mai reţine că, prin precizările depuse de recurenta-pârâtă, în cuprinsul cărora a invocat lipsa de obiect a capetelor de cerere referitoare la plata drepturilor salariale, aceasta a susţinut că, în privinţa obligării la plata accesoriilor aferente sporurilor recunoscute prin OMJ nr. 3396/C/2018, nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale; prin urmare, constată Înalta Curte, recurenta consideră că problema lipsei de obiect nu priveşte şi aceste pretenţii.

Într-adevăr, în măsura în care aceste critici ar fi întemeiate, în sensul că recurenta nu ar datora accesoriile (rata inflaţiei şi dobânda legală) atunci rămânerea fără obiect a capetelor de cerere în pretenţii nu ar privi şi aceste sume. Însă, Înalta Curte are în vedere că însuşi legiuitorul, prin dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 3/2019, a prevăzut actualizarea sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, precum şi acordarea dobânzii legale, fără a diferenţia între diversele componente ale drepturilor salariale avută în vedere (salariu de bază, sporuri, etc), astfel încât critica recurentei nu poate fi reţinută. Câtă vreme, prin OMJ nr. 3396/C/2018, emis la 30.08.2018, recurenta-pârâtă a acordat o serie de sporuri retroactiv, începând cu data de 01.01.2018, atunci intimata-reclamantă beneficiază şi de actualizarea cu rata inflaţiei şi de dobânda legală, conform art. 1 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 3/2019, care vor fi achitate potrivit alin. (1) din acelaşi articol.

Pentru toate aceste considerente, constatând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, va casa în parte sentinţa recurată şi va, respinge, ca rămase fără obiect, capetele de cerere referitoare la plata diferenţelor salariale calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/2018 şi nr. 3396/C/2018 actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe salariale, calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune împotriva sentinţei civile nr. 4985 din 3 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge, ca rămase fără obiect, şi capetele de cerere referitoare la plata diferenţelor salariale calculate potrivit Ordinelor MJ nr. 2883/C/2018 şi nr. 3396/C/2018, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe salariale, calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.