Representative status of union versus federation and timeliness of new illegality grounds in challenge to disciplinary commission constitution

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 12 martie 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul Naţional Sport şi Tineret, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului ("MTS"), a solicitat:

- anularea Ordinului M.T.S nr. 15/12.01.2018 pentru modificarea Ordinului nr. 22/15.01.2016 privind comisia de disciplină constituită în cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare;

- anularea tuturor actelor subsecvente emiterii Ordinului M.T.S. nr. 15/12.01.2018, cu referire specială la toate deciziile de sancţionare disciplinară care au fost aplicate în urma cercetării disciplinare efectuate de către comisia de disciplină numită prin Ordinul M.T.S. nr. 15/12.01.2018 din a cărei componenţă a făcut parte şi face parte, în mod nelegal, dl A., expert clasa I grad profesional principal - Compartiment pentru Sprijin Persoane cu Nevoi Speciale - membru titular şi Preşedinte al comisiei de disciplină;

- anularea Ordinului M.T.S. nr. 1756/07.12.2017 pentru modificarea Ordinului nr. 1735/28.11.2017 privind comisia constituită în vederea cercetării abaterilor disciplinare ale personalului contractual din cadrul M.T.S., precum şi ale personalului contractual care deţine funcţie de conducere de director şi director adjunct în cadrul unităţilor subordonate M.T.S.;

- anularea tuturor actelor subsecvente emiterii Ordinului M.T.S. nr. 1756/07.12.2017, cu referire specială la toate deciziile de sancţionare disciplinară care au fost aplicate în urma cercetării disciplinare efectuate de către comisia de disciplină numită prin Ordinul M.T.S. nr. 1756/07.12.2017 din a cărei componenţă a făcut şi face parte, în mod nelegal, dl A., expert clasa I grad profesional principal - Compartiment pentru Sprijin Persoane cu Nevoi Speciale - membru titular şi Preşedinte al comisiei de disciplină;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4841 din 23 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiate, excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei de obiect şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Naţional Sport şi Tineret, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, precum şi cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4841 din 23 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Sindicatul Naţional Sport şi Tineret, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, reclamantul formulează critici cu privire la considerentele instanţei de fond referitoare la lipsa de reprezentativitate a sindicatului reclamant, invocând greşita aplicare a art. 4 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 1344/2007, art. 51 şi art. 134 pct. 2 din Legea nr. 62/2011, precum şi art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. Susţine că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei (hotărâri judecătoreşti), B. are caracter reprezentativ şi consideră că reprezentativitatea nu trebuia analizată prin raportare la sindicatul reclamant, ci la federaţie, conform art. 51 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 62/2011, întrucât comisiile de disciplină organizate în cadrul MTS privesc întreg sectorul de activitate atribuit ministerului.

Totodată, arată reclamantul, reprezentativitatea federaţiei nu a fost pusă la îndoială, aceasta participând, prin sindicatul reclamant, la semnarea acordului colectiv şi a contractului colectiv de muncă, potrivit art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. Deşi acest text de lege face vorbire despre "sindicate", raţionamentul juridic impune ca în această sintagmă să fie inclusă şi federaţia.

Recurentul-reclamant prezintă şi critici referitoare la considerentele din sentinţa recurată privind îndeplinirea de către A. a condiţiilor prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1344/2007, pentru numirea în funcţia de Preşedinte al Comisiei de disciplină constituite prin Ordinul MTS nr. 1756/2017 şi membru în Comisia de disciplină constituită prin Ordinul MTS nr. 15/2018. Susţine recurentul-reclamant că inexistenţa condamnărilor şi sancţiunilor discipinare cu privirea la A. nu reprezintă un argument suficient pentru a se reţine că sunt îndeplinite exigenţele aceste prevederi legale, cerinţa bunei reputaţii fiind interpretată restrictiv de instanţa de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât Ministerul Tineretului şi Sportului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Sindicatul Naţional Sport şi Tineret este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea cu care a învestit instanţa de contencios administrativ, reclamantul Sindicatul Naţional Sport şi Tineret a solicitat anularea Ordinului MTS nr. 15/2018, susţinând că, la stabilirea componenţei Comisiei de disciplină, au fost încălcate prevederile art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2007, prin aceea că nu s-a solicitat organizaţiei sindicale reprezentative, respectiv reclamantul, desemnarea celui de-al treilea membru al comisiei.

Instanţa de fond a constatat a fi neîntemeiată această critică de nelegalitate, reţinând că reclamantul nu a făcut dovada caracterului reprezentativ al organizaţiei sindicale, respectiv nu a depus hotărârea judecătorească de constatare a condiţiilor de reprezentativitate, astfel că ministerul pârât nu avea obligaţia de a-i adresa solicitarea prevăzută de art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2007.

În recurs, reclamantul a susţinut, în esenţă, că reprezentativitatea trebuia analizată de instanţa de fond prin raportare la federaţia din care face parte sindicatul şi anume B. (care beneficiază de caracter reprezentativ), argumente care nu pot fi primite de instanţa de control judiciar.

Înalta Curte constată că argumentul reprezentativităţii federaţiei din care face parte sindicatul reclamant nu a fost prezentat în cadrul cererii de chemare în judecată ca motiv de nelegalitate a ordinului atacat, ci a fost formulat în cuprinsul concluziilor scrise depuse după închiderea dezbaterilor, în termenul de amânare a pronunţării.

Potrivit art. 194 şi art. 204 C. proc. civ., părţile au obligaţia de a expune motivele de fapt şi de drept ale cererii lor în cuprinsul acţiunii (sau, după caz, a cererii modificatoare formulate cu respectarea termenului de lege), cererea de chemare în judecată reprezentând actul de învestire a instanţei, prin care se stabileşte cadrul procesual subiectiv şi obiectiv. Având în vedere necesitatea respectării dreptului la apărare stipulat de art. 13 din C. proc. civ., precum şi principiului contradictorialităţii reglementat de art. 14 din acelaşi cod, legiuitorul a stabilit reguli procedurale clare şi obligatorii în privinţa modalităţii şi termenelor până la care reclamantul poate să-şi prezinte şi să-ţi modifice pretenţiile formulate faţă de pârâtul chemat în judecată, inclusiv din perspectiva motivelor de fapt şi de drept expuse în susţinerea cererii. Concluziile scrise depuse de părţi reprezintă un act procesual al cărui scop este diferit de cel al cererii introductive sau cererii modificatoare a acţiunii, neavând atributul învestirii instanţei şi nefiind supus obligaţiei comunicării sale către cealaltă parte.

În speţă, reclamantul nu a prezentat motivul de nelegalitate amintit în cuprinsul acţiunii introductive, ci a susţinut că Sindicatul Naţional Sport şi Tineret beneficiază de reprezentativitate la nivelul ministerului, cu care a încheiat Acordul colectiv nr. 7634 din 09.06.2017/509 din 09.06.2017 privind raporturile de serviciu la nivelul grupului de unităţi - Ministerul Tineretului şi Sportului şi Contractul Colectiv de Muncă nr. 7635/09.06.2017.

Aşadar, reclamantul a susţinut şi argumentat caracterul său reprezentativ prin raportare la actele încheiate cu autoritatea ministerială pârâtă, motiv care, în opinia sa, ar fi condus la nulitatea actului de constituire a Comisiei de disciplină fără implicarea organizaţiei sindicale; ulterior, în cuprinsul concluziilor scrise, a schimbat linia argumentativă, invocând nu caracterul reprezentativ propriu, ci reprezentativitatea B., din care face parte. Or, o astfel de conduită procesuală nu satisface cerinţa învestirii instanţei de fond şi, ca atare, nu poate fi reţinută o critică la adresa sentinţei recurate, din perspectiva nesoluţionării unui aspect dedus judecăţii.

Înalta Curte reţine că instanţa de control judiciar nu poate proceda la analizarea unor motive de nelegalitate noi sau a unor argumente în sprijinul motivelor de nelegalitate, care nu au fost invocate în faţa instanţei de fond în condiţiile stipulate de normele de procedură, obiectul căii extraordinare de atac a recursului fiind limitat la analizarea legalităţii hotărârii de fond, în raport de pretenţiile sindicatului reclamant din cererea de chemare în judecată. Argumentul de nelegalitate expus prin concluziile scrise, nefăcând obiectul cererii de chemare în judecată, nu poate fi analizat pentru prima dată în calea de atac a recursului.

Înalta Curte mai reţine că, în recurs, reclamantul nu a contestat concluzia instanţei de fond referitoare la lipsa caracterului reprezentativ al sindicatului, nedepunând hotărârea judecătorească constatatoare, conform art. 51-52 din Legea nr. 62/2011. Este de observat că aceste texte de lege prevăd condiţiile de recunoaştere a reprezentativităţii fiecărui tip de organizaţie sindicală - confederaţii, federaţii şi sindicate - în mod distinct, fără a prevedea o modalitate de extindere a acestui caracter de la confederaţii/federaţii la nivelul membrilor acestora.

Prin urmare, întrucât nu s-a dovedit că pârâtul avea obligaţia legală de a solicita reclamantului desemnarea celui de-al treilea membru al Comisiei de disciplină, întrucât sindicatul reclamant nu făcea parte din categoria organizaţiilor sindicale reprezentative, concluzia instanţei de fond, în sensul inexistenţei unei cauze de nelegalitate referitoare la încălcarea art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2007, este corectă şi va fi menţinută de instanţa de control judiciar.

Referitor la cel de-al doilea set de critici, vizând îndeplinirea de către A. a condiţiilor de bună reputaţie şi conduită necesare ocupării funcţiilor de membru şi Preşedinte în Comisia de disciplină, conform art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 833/2007, Înalta Curte le constată a fi nefondate.

După cum a reţinut şi instanţa de fond, aspectele sesizate de reclamant, privind evoluţia profesională a lui A., respectiv modul de ocupare şi eliberare a unor funcţii şi folosirea de pretinse mijloace frauduloase în obţinerea acestora, nu sunt probate printr-un rezultat al vreunei proceduri disciplinare ori penale în privinţa acestuia, astfel încât reprezintă simple supoziţii şi aprecieri subiective ale reclamantului. În lipsa unor constatări ale organelor în drept cu privire la faptele imputate de reclamant, A. beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi de bună reputaţie, neexistând vreun motiv de nelegalitate al OMTS nr. 1756/2017 şi OMTS nr. 15/2018, dedus din nerespectarea art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 833/2007.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în condiţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Naţional Sport şi Tineret, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Naţional Sport şi Tineret împotriva sentinţei civile nr. 4841 din 23 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.