Parish's restitution appeal fails; res judicata bars successor status claim, restitution denials upheld.

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 31 octombrie 2017, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Parohia Romano Catolică Sf. Mihail, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din Romania, a solicitat anularea Deciziei nr. 7184/24.08.2017 si a Deciziei nr. 7183/24.08.2017, emise de pârât si admiterea cererii de retrocedare înregistrată cu nr. x/28.02.2003, respectiv a cererii de retrocedare înregistrata cu nr. x/28.02.2003.

1.2. Prin încheierea 738 din 22 februarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018, s-a dispus strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Cluj la Curtea de Apel Alba Iulia.

1.3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 martie 2018.

1.4. La data de 16 aprilie 2018 Universitatea Babeş-Bolyai a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului, cererea fiind admisă în principiu prin încheierea de şedinţă din 22 mai 2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 114 din 29 mai 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Parohia Romano Catolică Sf. Mihail, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din Romania şi a admis în fond cererea de intervenţie accesorie, formulată de intervenienta Universitatea Babeş-Bolyai în interesul pârâtului Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din Romania.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 114 din 29 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Parohia Romano Catolică Sf. Mihail, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 480 alin. (3) C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi, în principal, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, reţinerea spre rejudecare şi admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, reclamanta consideră că instanţa de fond a reţinut în mod greşit puterea de lucru judecat, în raport de decizia Tribunalului Cluj nr. 403/A/12.05.2006, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2784/R/18.12.2006, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, astfel încât nu a elucidat toate aspectele de fond ale cauzei.

Arată recurenta-reclamantă că, în litigiul în care au fost pronunţate aceste hotărâri judecătoreşti, nu a fost analizată calitatea procesuală activă a Parohiei Romano Catolice Sf. Mihail decât prin prisma dreptului său de a solicita anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, iar nu prin prisma soluţionării cererii de retrocedare.

Totodată, susţine recurenta, din conţinutul deciziei Curţii de Apel Cluj rezultă că aceasta s-a raportat la necesitatea depunerii de către reclamantă a unor acte din care să rezulte modalitatea de înfiinţare a institutului, apartenenţa bunurilor şi destinaţia veniturilor, apreciind că reclamanta nu s-a conformat acestor obligaţii şi nu a dovedit pretenţiile exhibate. Or, situaţia este diferită în prezenta cauză, în care s-a depus un volum amplu de înscrisuri, neanalizate de instanţa de fond.

În susţinerea acestor critici, recurenta-reclamantă invocă şi considerentele deciziei nr. 3812/2017, pronunţate de Înalta curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, în care situaţia era identică prezentei cauze.

În subsidiar, în măsura în care nu se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a reţinut greşit că nu ar fi avut decât un drept de administrare asupra imobilelor în cauză. Reţinând greşit incidenţa puterii de lucru judecat, instanţa de fond nu a analizat susţinerile sale cu privire la calitatea de persoană îndreptăţită la retrocedare, în raport de actele numeroase depuse în dovedirea acestei calităţi.

Astfel, recurenta-reclamantă arată că Institutul Marianum a fost fondat de cultul romano-catolic, în speţă de Parohia Romano Catolică din Cluj a Sfântului Mihail, care i-a constituit baza materială iniţială, a asigurat finanţarea permanentă şi conducerea şi reprezentarea institutului. Conform normelor dreptului canonic, la încetarea unei persoane juridice bisericeşti, bunurile acesteia se transmit în proprietatea persoanei bisericeşti supraordonate. Prin Decretul nr. 176/1948 s-a dispus preluarea bunurilor şi dizolvarea oricăror asociaţii cu sau fără scop lucrativ care au drept obiect organizarea şi funcţionarea unor şcoli particulare de învăţământ.

Nici Comisia specială, nici instanţa de fond nu au avut în vedere dispoziţiile art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 şi art. 13 lit. c) din partea 11 a Normelor metodologice, care prevăd posibilitatea depunerii oricăror acte care întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive.

Susţine recurenta-reclamantă că, în ceea ce priveşte reglementarea persoanelor juridice în intervalul 1865-1924, o astfel de reglementare juridică nu a existat, însă personalitatea juridică a aşezămintelor bisericeşti era unanim recunoscută de instanţele de judecată, în jurisprudenţa vremii. Comisia de retrocedare a interpretat restrictiv prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, iar instanţa de fond nu a analizat criticile reclamantei sub acest aspect, reţinând o lipsă de identitate formală între persoana de la care s-a preluat imobilul şi cea care a formulat cererea de retrocedare. Ca efect al naţionalizării din 1948, Institutul Marianum a încetat să existe, atât ca instituţie de învăţământ, cât şi ca entitate juridică distinctă şi proprietar tabular, astfel încât nu putea formula cerere de retrocedare, situaţie în care dreptul de a solicita restituirea revine continuatoarei Parohia Romano Catolică din Cluj a Sfântului Mihail, fondatoare a institutului şi conducătoare a activităţii acestuia.

Mai solicită recurenta-reclamantă a se avea în vedere împrejurarea că, în actul de preluare a imbilelor, în anexa cuprinzând tabloul şcolilor particulare şi confesionale de toate gradele se menţionează apartenenţa la Biserica romano catolică a Şcolii Romano Catolice Marianum din Cluj.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât şi intimata-intervenientă au depus întâmpinări în dosarul instanţei de recurs, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

Prin cererea depusă la data de 13 mai 2021, recurenta-reclamantă Parohia Romano Catolică Sf. Mihail a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, apreciind că textul de lege contestat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (2), art. 124 alin. (2), art. 129, art. 148 alin. (2) - (4) din Constituţie.

În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, s-a dispus constituirea dosarului asociat nr. x/2017, conform art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Principala critică formulată de recurenta-reclamantă, referitoare la greşita reţinere a puterii lucrului judecat, va fi respinsă, ca nefondată.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a reţinut puterea de lucru judecat în raport de decizia Tribunalului Cluj nr. 403/A/12.05.2006, pronunţată în dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin decizia nr. 2784/R/18.12.2006, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2006. Contestând acest argument, recurenta-reclamantă a susţinut că, în cadrul acestui litigiu, a fost analizată calitatea procesuală a Parohiei Romano-Catolice prin prisma obiectului cauzei respective, care privea cererea de anulare a contractelor vânzare-cumpărare privind apartamentele nr. x şi 3 din imobilul cu nr. top x (ce face obiectul cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, respinsă prin Decizia nr. 7183/2017, emisă de pârâtă, care reprezintă unul dintre actele administrative atacate în cauză).

Înalta Curte constată că, deşi obiectul prezentului litigiu este diferit de cel al litigiului anterior (motiv pentru care nici nu se reţine autoritatea de lucru judecat, ci puterea lucrului judecat, nefiind îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), aspectele dezlegate privesc aceeaşi problemă de drept şi anume calitatea Parohiei Romano Catolice Sf. Mihail de persoană îndreptăţită la retrocedare, din perspectiva lipsei de identitate dintre aceasta şi proprietarul tabular al imobilelor - Institutul Romano Catolic Marianum.

Astfel, atât Tribunalul Cluj, cât şi Curtea de Apel Cluj, au reţinut că imobilul în litigiu (cel cu nr. topo x) a aparţinut Institutului Romano Catolic Marianum, acesta fiind proprietarul tabular şi că, deşi reclamanta are calitatea de fondator al institutului, această calitate nu îi conferă dreptul de a solicita retrocedarea, întrucât nu a exercitat decât un drept de administrare asupra acestei entităţi şi bunurilor sale, iar proprietarul tabular nu are calitatea de cult religios. Or, aceste aspecte sunt relevante deopotrivă în prezenta cauză, chiar dacă în speţă discutăm despre legalitatea deciziilor de respingere a cererilor de retrocedare vizând imobilele întabulate sub nr. topo x şi y, câtă vreme chestiunea disputată este identică.

Împrejurarea că litigiul anterior priveşte contestarea altor acte juridice nu afectează această concluzie, astfel încât nu pot fi primite argumentele recurentei-reclamante, potrivit cărora instanţele judecătoreşti au analizat calitatea procesuală activă a reclamantei doar prin prisma dreptului de a solicita anularea contractelor de vânzare-cumpărare. În realitate, astfel cum rezultă din considerentelor celor două hotărâri amintite, acest drept a fost analizat în raport de posibilitatea formulării de către reclamantă a unei cereri de retrocedare, respectiv a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000: solicitantul să aibă calitatea de fost proprietar (sau continuator al acestuia), iar imobilul să fi aparţinut unui cult religios şi să fi fost preluat în mod abuziv în perioada de referinţă. Constatând că aceste condiţii nu sunt îndeplinite, Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj au concluzionat asupra lipsei calităţii procesuale active a Parohiei Romano Catolice Sf. Mihail.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut că decizia nr. 2784/R/18.12.2006, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2006, a avut în vedere nedepunerea de către reclamantă a înscrisurilor doveditoare, înscrisuri care au fost administrate, însă, în prezenta cauză şi care ar conduce la o concluzie contrară. Înalta Curte reţine, însă, că acest argument este unul generic, câtă vreme reclamanta nu a indicat, nici în fond, nici în recurs, care sunt înscrisurile suplimentare, administrate în procedura administrativă sau în faza judiciară şi care nu ar fi fost prezentate Curţii de Apel Cluj la momentul soluţionării dosarului nr. x/2006

De asemenea, recurenta-reclamantă s-a prevalat de considerentele deciziei nr. 3812/2017, pronunţate de Înalta curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, apreciind că situaţia din speţa respectivă este identică cu cea de faţă. Înalta Curte reţine că, deciziile jurisprudenţiale care privesc alte părţi şi alte situaţii litigioase nu pot fi avute în vedere în cauză decât prin prisma necesităţii asigurării unei practici judecătoreşti unitare, câtă vreme fiecare soluţie se dispune şi se motivează în raport de aspectele specifice cauzei respective.

Pe de altă parte, lecturând conţinutul acestei hotărâri, rezultă că instanţa de recurs a avut în vedere existenţa unei contradicţii între considerentele deciziei analizate (decizia nr. 2119/R/2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale), precum şi inexistenţa unei dezlegări date prin această decizie asupra chestiunii vizând dreptul de proprietate al Consiliului Arhidiocezei Romano-Catolice de Alba Iulia asupra imobilului ce face obiectul cererii de retrocedare. Aşadar, în mod evident, situaţia din speţa respectivă nu se suprapune cu cea din prezenta cauză.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile de nelegalitate formulate de reclamantă cu privire la neincidenţa în cauză a puterii de lucru judecat.

Nefondate sunt şi criticile referitoare la greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, raportat la art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 şi art. 13 lit. c) din partea 11 a Normelor metodologice.

Astfel, aspectele referitoare la lipsa identităţii dintre Institutul Marianum şi reclamanta Parohia Romano Catolică Sf. Mihail şi la lipsa calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită la retrocedare au fost tranşate de instanţa de fond din perspectiva reţinerii puterii de lucru judecat a deciziei Tribunalului Cluj nr. 403/A/12.05.2006, pronunţată în dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin decizia nr. 2784/R/18.12.2006, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2006. Prima instanţă a constatat că nu mai pot fi puse în discuţie, în prezentul litigiu, argumentele referitoare la faptul că imobilul în litigiu a aparţinut Institutului Romano Catolic Marianum, că imobilul nu a aparţinut unui cult religios şi că Parohia Romano Catolică Sf. Mihail nu este una si aceeaşi persoană căreia i-a aparţinut dreptul de proprietate la data trecerii lui în proprietate de stat. Or, odată menţinute în recurs aceste considerente, consecutiv constatării caracterului nefondat al criticilor reclamantei, conform argumentaţiei expuse anterior, rezultă că analiza acestor argumente nu poate fi făcută de instanţa de control judiciar fără a încălca puterea lucrului judecat.

În esenţă, Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de fond, că, pentru a fi îndreptăţită la retrocedarea imobilelor solicitate conform cererilor nr. x/28.02.2003 şi nr. y/28.02.2003, recurenta-reclamantă trebuia să facă dovada condiţiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, respectiv ca imobilele să fi aparţinut unui cult religios, să fi fost preluate abuziv în perioada de referinţă, iar reclamanta să aibă calitatea de fost proprietar. Or, imobilele solicitate au fost preluate de Statul Român din patrimoniul proprietarului tabular Institutul Romano Catolic Marianum Cluj, iar nu din patrimoniul reclamantei, înscrierile în cartea funciară având forţă probantă absolută în favoarea persoanei în folosul căreia este înscris dreptul real, conform art. 32-33 din Legea nr. 115/1938.

Totodată, pârâta nu are calitatea de continuator juridic sau succesor al proprietarului tabular (astfel cum s-a reţinut cu putere de lucru judecat prin decizia Tribunalului Cluj nr. 403/A/12.05.2006, pronunţată în dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin decizia nr. 2784/R/18.12.2006, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2006). Calitatea de fondatoare a institutului şi administrarea ulterioară a acestuia nu conduce la o confuziune între cele două entităţi juridice distincte, astfel încât deciziile de respingere a cererilor de retrocedare sunt legale.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Parohia Romano Catolică Sf. Mihail, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Parohia Romano Catolică Sf. Mihail împotriva sentinţei civile nr. 114 din 29 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.