Competence of public authorities to issue transport route licenses as prerequisite for administrative reattribution orders
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice partially upheld the appeals filed by two public transport authorities and an opposing private operator, partially quashing the appellate decision to remove the obligation for the public defendants to grant route licenses to the claimants, while maintaining the remainder of the lower court’s ruling. The dispute arose in administrative litigation concerning the annulment of administrative acts by the Romanian Road Authority and the Agency for Digital Agenda (former National Center for Management for Information Society) that re-scored bids and reattributed inter-judicial transport route licenses in 2013, which the claimants challenged as unlawful acts following the suspension of specific penalization criteria under a prior court order. The appellate court had previously ruled that the challenged communications were valid administrative acts and ordered their annulment along with the issuance of new licenses. However, the Supreme Court determined that the lower court erred in ordering the public authorities to grant licenses because the claimants had not properly initiated the prerequisite procedural steps: they had not obtained the prior annulment of the incumbent operator's existing licenses and had failed to sue the specific statutory body (the State Inspectorate for Transport Control) that holds the exclusive competence to suspend, revoke, or issue transport licenses. The decisive legal basis involved the jurisdictional requirements of Law No. 554/2004, Article 488(1)(8) of the Code of Civil Procedure regarding incorrect application of substantive law, and Article 7(1)(q) of Government Ordinance No. 1088/2011, which delimits the specific powers of the inspectorate versus the road authority, along with the doctrine of res judicata which did not bar the proceedings due to the lack of identity of parties.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 406 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Competence of public authorities to issue transport route licenses as prerequisite for administrative reattribution orders: The dispute arose in administrative litigation concerning the annulment of administrative acts by the Romanian Road Authority and the Agency for Digital Agenda (former National Center for Management for Information Society) that re-scored bids and reattributed inter-judicial transport route licenses in 2013, which the claimants challenged as unlawful acts following the suspension of specific penalization criteria under a prior court order. The appellate court had previously ruled that the challenged communications were valid administrative acts and ordered their annulment along with the issuance of new licenses. However, the Supreme Court determined that the lower court erred in ordering the public authorities to grant licenses because the claimants had not properly initiated the prerequisite procedural steps: they had not obtained the prior annulment of the incumbent operator's existing licenses and had failed to sue the specific statutory body (the State Inspectorate for Transport Control) that holds the exclusive competence to suspend, revoke, or issue transport licenses. The decisive legal basis involved the jurisdictional requirements of Law No. 554/2004, Article 488(1)(8) of the Code of Civil Procedure regarding incorrect application of substantive law, and Article 7(1)(q) of Government Ordinance No. 1088/2011, which delimits the specific powers of the inspectorate versus the road authority, along with the doctrine of res judicata which did not bar the proceedings due to the lack of identity of parties.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the main legal basis for the cassation and re-adjudication of the administrative acts challenged by the plaintiffs.
Procedural rule applied to determine the effects of the cassation decision on the lower court's judgment.
Substantive procedural ground justifying the admission of the appeal due to the violation or erroneous application of substantive law norms.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2021
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.02.2014 sub nr. x/2014, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa să se dispună anularea actului administrativ de refacere a punctajelor aferente ofertelor depuse de operatorul B. S.R.L. în cadrul şedinţei de atribuire din 28.02.2013, comunicat ARR prin adresele nr. x/03.12.2013 şi nr. y/10.12.2013, potrivit comunicării ARR nr. 33690/12.12.2013, precum şi suspendarea actului administrativ atacat până la soluţionarea în fond a cererii.
Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei societatea A. S.R.L. prin care a arătat că justifică un interes legitim, născut şi actual în formularea cererii de intervenţie întrucât, potrivit Statutului C., are ca scop "promovarea şi apărarea intereselor economice de producţie, comercializare, financiare, juridice, administrative şi sociale ale membrilor săi în raporturile acestora cu organele puterii şi ale administraţiei de stat ... precum şi vegherea la aplicarea corectă şi coerentă a normelor de drept în care îşi desfăşoară activitatea membrii săi, de către organismele şi autorităţile competente să le implementeze şi să le coordoneze, conform atribuţiilor ce revin acestora prin legi", iar societatea reclamantă este membră a Confederaţiei.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 17.02.2014 sub nr. x/2014, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română şi Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, anularea deciziei de retragere a licenţei de traseu pentru cursa nr. 12 din traseul nr. 175 Bucureşti - Slobozia din programul naţional de transport 2013-2019 emisă şi pusă în aplicare de D. la solicitarea ARR şi comunicată prin adresa nr. x/19.12.2013; anularea deciziei de retragere a licenţei de traseu pentru cursa nr. 15 din traseul nr. 175 Bucureşti - Slobozia din programul naţional de transport 2013-2019 emisă şi pusă în aplicare de D. la solicitarea ARR şi comunicată prin adresa nr. x/19.12.2013 şi anularea deciziei de înlocuire a graficelor de circulaţie existente pentru sursele nr. 13, 14, 16 şi 19 cod traseu nr. 175 Bucureşti - Slobozia din programul naţional de transport 2013-2019, emisă şi pusă în aplicare de D. la solicitarea ARR şi comunicată prin adresa nr. x/18.12.2013, precum şi suspendarea actelor administrative contestate.
La data de 30.04.2014 reclamanta societatea A. S.R.L. a depus cerere modificatoare prin care a arătat că înţelege să solicite anularea deciziei nr. 4923/19.12.2013 emisă de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier D., Inspectoratul Teritorial 2, prin care s-a dispus retragerea Licenţei de Traseu seria x nr. x emisă pentru cursa 12 a traseului 175 Bucureşti - Urziceni - Slobozia şi în consecinţa să dispună restituirea licenţei; anularea deciziei nr 4924/19.12.2013 emisă de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - D., Inspectoratul Teritorial 2, prin care s-a dispus retragerea Licenţei de Traseu seria x nr. x emisa pentru cursa 15 a traseului 175 Bucureşti Urziceni Slobozia, şi în consecinţa să dispună restituirea licenţei de mai sus către subscrisa societate; anularea actului administrativ nr. 33432/10.12.2013 emis de parata Autoritatea Rutiera Romana - A.R.R şi comunicat prin adresa nr. x/18.12.2013, cu obligarea pârâtei Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. sa dispună restituirea Licenţei de Traseu seria x nr. x emisa pentru cursa 12 a traseului 175 Bucureşti - Urziceni - Slobozia şi a Licenţei de Traseu seria x nr. x emisa pentru cursa 15 a traseului 175 Bucureşti - Urziceni - Slobozia; anularea actului administrativ nr. 1030/03.12.2013 şi revenirea asupra punctajului calculat în favoarea S.C. B. S.R.L. B. S.R.L. şi aducerea punctajului obţinut de reclamantă la situaţia anterioara în privinţa curselor 12, 13, 14, 15,16, şi 19 a traseului 175 Bucureşti - Slobozia.
B. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie prin care a invocat excepţiile nulităţii cererii de chemare în judecata, lipsei calităţii procesual pasive a Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti în ceea ce priveşte capetele 1 şi 2 din cerere, privind deciziile de retragere a licenţelor de traseu comunicate prin adresele x şi 4924 din 19.12.2013, autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte cererea de suspendare a deciziei de înlocuire şi anulare a graficelor de circulaţie aferente curselor 13,14,16,19 cod traseu 175 şi inadmisibilităţii în ceea ce priveşte suspendarea executării deciziilor de retragere a licenţelor de traseu comunicate prin adresele x şi 4924 din 19.12.2013. De asemenea, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 21.02.2014 sub nr. x/2014, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română anularea deciziei de reatribuire a curselor din traseul nr. 175 Bucureşti - Slobozia din programul naţional de transport 2013-2019, potrivit comunicării ARR nr. 33690/12.12.2013.
B. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie în interesul paratei Autoritatea Rutiera Romana, precizând că are un interes legitim, născut şi actual în formularea cererii de intervenţie, fiind operator de transport pe traseele interjudeţene, inclusiv pe traseele 175 Bucureşti-Slobozia, cu privire la care a fost deschisă procedura de reorganizare.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data 16.07.2014 sub nr. x/2014 reclamanta societatea E. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Romana Rutiera şi Agenţia pentru Agenda Digitala a României (fosta Centrul National de Management pentru Societatea Informaţionala) anularea actului administrativ nr. x; retragerea Licenţelor de traseu pentru cursa 1 a traseului Bucureşti-Ciocile (cod 157) şi Licenţei de traseu pentru cursa 1 a traseului Bucureşti-Zăvoaia (cod 159), ambele emise de Autoritatea Rutiera Romana pe numele B. S.R.L.; anularea actului administrativ nr. x şi revenirea asupra punctajului calculat în favoarea B. S.R.L. şi aducerea punctajului acestei societăţi la situaţia anterioara în privinţa cursei 1 a traseului Bucureşti-Ciocile (cod 157) şi cursei 1 a traseului Bucureşti-Zăvoaia (cod 159) pentru care reclamanta a fost declarată câştigătoare.
1.2. Hotărârile instanţei de fond
În primul ciclu procesual, prin încheierea de şedinţă din data de 02.10.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014 a fost admisă excepţia conexităţii dosarului nr. x/2014 la dosarul nr. x/2014.
Prin încheierea de şedinţă din data de 25.11.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014 a fost admisă excepţia conexităţii dosarului nr. x/2014 la dosarul nr. x/2014.
Prin încheierea de şedinţă din data de 09.12.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014 s-a luat act de împrejurarea că reclamanta a înţeles să cheme în judecată, în calitate de pârât, şi pe B. S.R.L., prin aceeaşi încheiere fiind admisă excepţia conexităţii dosarului nr. x/2014 la dosarul nr. x/2012.
Prin sentinţa nr. 4675 din 14 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în cel de-al doilea ciclu procesual, s-a dispus următoarele:
- S-au respins excepţiile inadmisibilităţii, lipsei de interes, lipsei de obiect şi a lipsei calităţii procesuale pasive.
- Au fost admise acţiunile conexe formulate de reclamantele societatea A. S.R.L., şi societatea E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Agenda Digitală a României (AADR) şi Autoritatea Rutieră Română (ARR) şi intervenientele B. S.R.L. şi Confederaţia Operatorilor şi C., şi drept urmare au fost anulate actele administrative comunicate prin adresele nr. x/03.12.2013 şi nr. y/10.12.2013, nr. 33432/10.12.2013, nr. 34530/18.12.2013 şi nr. 33690/12.12.2013 emise de pârâtele ARR şi AADR (fost CNMSI), cu consecinţa repunerii în situaţia anterioară, în ceea ce priveşte punctajul obţinut şi acordarea licenţelor de traseu.
- A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării, s-a luat act de renunţarea intervenientei societatea F. S.R.L. la judecata cererii de intervenţie accesorie şi s-a respins cererea de intervenţie formulată de intervenienta B. S.R.L.
- Tototdată, a fost admisă cererea de intervenţie formulată de intervenienta C..
1.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 4675 din 14 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâtele Autoritatea pentru Digitalizarea României, Autoritatea Rutieră Română şi intervenienta pârâtă B. S.R.L.
1.3.1. Prin recursul său Agenţia pentru Agenda Digitală a României având ca susccesor Autoritatea pentru Digitalizarea României întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a solicitat casarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza să se dispună respingerea cţiunilor conexe.
În motivarea căii de atac exercitate s-au susţinut următoarele:
Instanţa de fond în mod greşit a apreciat adresa de corespondenţă nr. x/03.12.2013 între AADR si ARR ca fiind act administrative, precum şi a actelor administrative subsecvente, prin prisma efectelor sentinţei civile nr. 194/17.01.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia A VIII - A contencios administrativ si Fiscal.
Raportându-se la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 se consideră că se poate vorbi de de un act administrativ supus controlului de legalitate doar în măsura în care este vorba de un act producător de efecte juridice adică un act care da naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Or, adresa AADR nr. x/03.12.2013 nu reprezintă un act administrativ în înţelesul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă doar o corespondenta efectuata de AADR la solicitarea Autorităţii Rutiere Romane, cu privire la punerea în executare a sentinţei civile nr. 194/17.01.2013.
Această adresă nu a produs efecte juridice, întrucât AADR nu are competenţa legală de a verifica datele introduse de autoritatea publică cu atribuţii în materia serviciilor de transport rutier, în speţa ARR, ci doar calitatea de operator al sistemului informatic din punct de vedere tehnic.
Acest fapt rezultă în mod evident din dispoziţiile art. 5 din H.G. nr. 1132/2013 şi din dispoziţiile art. 57 din OMTI nr. 980/2011 modificat prin OMTI nr. 1640/2012 care prevede în mod expres că "cursele - traseul din programul de transport interjudeţean se atribuie prin sistemul informatic pentru atribuirea electronică" şi nu de sistemul informatic.
Actul care a dat naştere raporturilor juridice nu îi reprezintă adresa nr. x a AADR, ci adresele nr. x şi nr. 5793 din 27.02.2013 şi respectiv 5872 din 28.02.2013 prin care parata Autoritatea Rutieră Română a dispus înlăturarea depunctării aplicată operatorilor în insolvenţă, potrivit criteriului prevăzut la pct. 6 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012, prin punerea în aplicare a sentinţei nr. 194/17.01.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Pe cale de consecinţă, promovarea unei acţiunii de anulare a unui act care nu are caracter de act administrativ în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 este în mod evident inadmisibilă.
Prin urmare, refacerea punctajelor şi desemnarea operatorilor câştigători conform punctajului refăcut nu reprezintă o revocare din partea autorităţilor publice emitente a punctajului anterior, astfel cum s-a determinat în şedinţa din 28.02.2013, ci reprezintă acte efectuate în executarea hotărârii judecătoreşti.
Modul în care s-a desfăşurat întreaga procedura de punere în aplicare a sentinţei civile nr. 194/17.01.2013 pronunţată de Curtea de Apel în dosarul nr. x/2012 a fost unul complex, gravat deopotrivă de complexitatea raporturilor juridice dintre ARR si AADR (fosta CNMSI), de delimitarea competenţelor stabilite prin lege a autorităţilor publice implicate, de apariţia unor forme de comunicare sui generis (adresele de corespondenţă contestate) şi, nu în ultimul rând, de interpretabilitate extremă a naturii juridice a adreselor emise.
Se mai arată că adresele contestate de reclamante nu cuprind dispoziţii referitoare la retragerea licenţei, iar punerea în executare a sentinţei civile nr. 194/17.01.2013 pronunţată de Curtea de Apel în dosarul nr. x/2012 trebuia pusă în aplicare cu consecinţa asupra revenirii asupra punctajelor conform dispoziţiilor instanţei, iar repunerea într-o situaţie anterioară şi acordarea licenţelor de traseu poate fi făcută doar de ARR.
Prin recursul său intervenienta - pârâtă B. S.R.L. a solicitat casarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunilor conexe.
În motivarea recursului s-au învederat următoarele:
În prealabil, se pretinde că faţă de cererile reclamantelor formulate în cadrul acţiunilor conexe, societatea B. S.R.L. în dosarul nr. x/2014 are calitatea de pârât, nu de intervenient iar în ceea ce priveşte capătul de cerere prin care reclamanta societatea E. S.R.L. a solicitat retragerea licenţelor de traseu pentru cursa 1 a traseului Bucureşti - Ciocile cod 157 şi a licenţei de traseu pentru cursa 1 a traseului Bucureşti-Zăvoaia cod 159 emise pe numele B. S.R.L. instanţa de fond nu s-a pronunţat prin sentinţa atacată.
Instanţa de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat iar hotărârea pronunţată cuprinde motive contradictorii art. 488 alin. (1), pct. 6 si 7 din C. proc. civ.
Arătam instanţei de control ca instanţa de fond nu s-a pronunţat si nu a ţinut seama de puterea de lucru judecat pe care a invocat-o pronunţându-se asupra unui aspect deja definitiv judecat încălcând prin hotărârea atacata însăşi autoritatea de lucru judecat.
S-a învederat instanţei de fond că în cauza există putere de lucru judecat având în vedere ca prin sentinţa civilă nr. 4048 din data de 17.06.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2014 definitivă prin decizia nr. 4511 din data de 02.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti s-a reţinut că:
"Cu privire la motivul principal de nelegalitate invocat de către reclamantă, anume că în mod greşit s-a dispus retragerea licenţelor sale în condiţiile în care prin sentinţa civilă menţionată s-a dispus doar suspendarea executării unor puncte din ordinul respectiv. Tribunalul observă că efectul imediat al suspendării îl constituie tocmai stoparea aplicării criteriilor respective, consecinţă directă a acestui fapt fiind constatarea neîndeplinirii condiţiilor ce au stat la baza emiterii licenţelor respective şi în concluzie retragerea acestora, pentru a nu mai putea produce efecte juridice.
Cu alte cuvinte refacerea punctajelor l-a constituit o consecinţă a punerii în executare a sentinţei civile menţionate, nefiind necesară o menţiune expresă a instanţei de judecată în acest sens, mai ales în condiţiile în care nu fusese sesizată cu un astfel de capăt de cerere."
Obiectul dosarului mai sus menţinut l-a constituit cererea reclamantei societatea E. S.R.L. prin care solicită anularea actelor administrative prin care s-a dispus retragerea licenţelor sale de transport respectiv, Decizia D. nr. 9527/18.12.2013, prin care s-a dispus retragerea Licenţei de traseu seria x nr. x emisă pentru cursa 1 a traseului Bucureşti - Ciocile (cod 157) şi Decizia D. nr. 9528/18.12.2013, prin care s-a dispus retragerea Licenţei de traseu seria x nr. x emisa pentru cursa 1 a traseului Bucureşti -Zăvoaia (cod 159), ambele emise în baza Actului nr. 33432/10.12.2013 a Autorităţii Rutiere Romane, înregistrată la D. sub nr. x/10.12.2013.
Actul administrativ nr. 33432/10.12.2013 emis de ARR a fost emis la rândul său în baza Actului administrativ nr. 1030/03.12.2013 emis de Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională, actualmente Agenţia pentru Agenda Digitala a României.
Prin urmare, o soluţie de admitere a prezentei cereri poate genera o hotărâre contradictorie celei enunţate mai sus şi, mai mult, ar fi imposibil de pus în executare întrucât in mod definitiv s-a reţinut că retragerea licenţelor de traseu reclamantei s-a efectuat în mod legal prin emiterea actelor administrative care nu sunt unele de revocare a actelor anterioare ci unele prin care s-a pus în aplicare o hotărâre judecătorească.
Ori, în condiţiile în care cu privire la actele administrative emise pentru retragerea licenţelor reclamantelor respectiv Decizia D. nr. 9527/18.12.2013 şi Decizia D. nr. 9528/18.12.2013, instanţa s-a pronunţat în mod definitiv prin decizia nr. 4511 din data de 02.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti că sunt emise cu respectarea legii, prin hotărârea atacată se încalcă în mod flagrant autoritatea de lucru judecat a hotărârii mai sus arătate întrucât licenţele de traseu nu pot fi acordate reclamantei societatea E. S.R.L. câtă vreme actele administrative prin care s-au retras licenţele acesteia sunt considerate în mod definitiv legale iar emitentul D. nu a fost parte in prezenta cauza.
Mai mult, instanţa motivează în mod absolut contradictoriu soluţia pronunţată, motivele contradictorii rezultând fără putinţa de tăgada din întreaga motivare şi din dispozitiv care vine în contradicţie flagrantă cu paragraful citat mai sus.
Motivarea instanţei de fond se raportează la intrarea în circuitul juridic a actelor administrative contestate, apreciind ca acestea, odată intrate în circuitul juridic pot fi anulate doar pe cale judecătorească, în baza art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
Ori, aceasta motivare vine în totală contradicţie cu dispozitivul hotărârii şi cu paragraful prin care se dispune anularea actele administrative contestate, cu consecinţa repunerii în situaţia anterioară, în ceea ce priveşte punctajul obţinut şi acordarea licenţelor de traseu.
Astfel, pe de o parte actele administrative contestate în prezenta cauză trebuiau anulate în instanţa deoarece intraseră în circuitul civil şi, pe de altă parte, deciziile de retragere a licenţelor Decizia D. nr. 9527/18.12.2013 şi Decizia D. nr. 9528/18.12.2013, constatate legale definitiv de instanţa de judecată, pot fi ignorate prin obligarea la emiterea altor licenţe reclamantei societatea E. S.R.L., deşi deciziile D. se află în circuitul juridic civil.
În ce priveşte pe reclamanta societatea A. S.R.L. situaţia este identică, intrucât actele administrative reprezentate de deciziile D. prin care le-au fost retrase licenţele sunt în circuitul juridic civil, au produs şi produc efecte juridice recurenta având licenţe obţinute în mod legal, astfel încât, D. nefiind parte în prezenta cauza nu poate fi obligat să revoce/anuleze deciziile emise şi, pe cale de consecinţa nici celelalte "autorităţi pârâte" nu se pot conforma dispozitivului hotărârii atacate fără să încalce legea.
Se mai susţine că instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin aceea că maniera în care instanţa de fond a motivat hotărârea atacată, prin folosirea în mod repetat a sintagmei "autorităţile parate", prin înşiruirea actelor administrative fără a se menţiona de către cine sunt emise şi prin anularea acestora cu aceeaşi motivare arată că normele de drept material au fost atât încălcate cât şi aplicate în mod greşit mai cu ales în ce priveşte competenţa instituţiilor pârâte.
Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 7 lit. q) din H.G. nr. 1088/2011, în scopul îndeplinirii responsabilităţilor ce îi revin, I.S.C.T.R. retrage licenţele de traseu la solicitarea autorităţii emitente, pârâta ARR fiind obligată prin hotărârea atacată să emită alte licenţe, fără a fi obligată să solicite D. retragerea licenţelor, fapt de altfel imposibil de realizat câtă vreme deciziile D. prin care s-a dispus retragerea licenţelor reclamantelor se afla in circuitul juridic civil, au produs şi produc efecte juridice.
Mai mult, fiind anulate definitiv prevederile pct. 2 teza a doua şi pct. 6 din anexa 2 a O.M.T.I nr. 1640/2012, obligarea la acordarea licenţelor de traseu reclamantelor este dispusă cu nerespectarea criteriilor de evaluare a operatorilor de transport şi a punctajelor care se acordă în cazul traseelor interjudeţene, O.M.T.I nr. 1640/2012, aşa cum a fost cenzurat în mod definitiv de instanţa, neprevăzând în prezent depunctarea subscriseirecurentei pentru punctele din ordin anulate.
În mod greşit şi cu încălcarea prevederilor O.M.T.I. nr. 1640/2012, aşa cum a fost cenzurat în mod definitiv de ICCJ prin anularea definitivă a prevederilor pct. 2 teza a doua şi pct. 6 din anexa 2 instanţa a dispus revenirea asupra calculului punctelor obţinute de societatea B. S.R.L. şi aducerea punctajului acestei societăţi la situaţia anterioara emiterii actelor administrative anulate.
Pe cale de consecinţă, ori prevederile din ordin care au fost anulate şi prin aplicarea cărora recurenta a obţinut un punctaj mai mic nu mai pot fi aplicate şi atunci rezultă ca prin refacerea punctajelor ca urmare a hotărârii atacate câştigătoare va fi tot societatea, ori instanţa dispune autorităţilor competente, cu încălcarea prevederilor legale, să refacă punctele în raport de punctele din ordin anulate.
Prin recursul exercitat de Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. a solicitat casarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza să se dispună respingerea acţiunilor conexe.
În expunerea considerentelor care fundamentează această cerere s-a arătat hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Calitatea pe care o are B. S.R.L. în dosarul nr. x/2014 este cea de pârât, iar în ceea ce priveşte capătul de cerere prin care reclamanta societatea E. S.R.L. a solicitat retragerea licenţelor de traseu pentru cursa 1 a traseului Bucureşti-Ciocile cod 157 şi a licenţei de traseu pentru cursa 1 a traseului Bucureşti-Zăvoaia cod 159 emise pe numele societăţii B. S.R.L. instanţa de fond nu s-a pronunţat în sentinţa nr. 4675/14.11.2018.
În mod eronat instanţa de fond reţine că instituţia recurentă a procedat la recalcularea punctajelor ofertelor, aceasta neavând competenţa de a calcula ori recalcula punctajele ofertelor depuse de către operatorii de transport, calculul ori recalcularea ofertelor depuse de operatorii de transport se face în Sistemul de Atribuire Electronică a Traseelor - S.A.E.T, gestionat şi operat de Agenţia pentru Agenda Digitală a României - AADR (fost Centru Naţional de Management pentru Societatea Informaţională-CNMSI), conform dispoziţiilor în vigoare în anul 2013 - respectiv a dispoziţiilor art. 5 lit. a) din H.G. nr. 1439/2009.
La dosarul cauzei a fost depusă ca probă adresa nr. x/27.02.2013 înregistrată la Autoritatea Rutieră Română-ARR cu nr. x/27.02.2013, în care Direcţia Generală Transport şi Infrastructură a Ministerului Transporturilor a comunicat A.R.R. că prin sentinţa nr. 194, pronunţată în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2012, Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea executării pct. 2 teza a doua şi a pct. 6 din anexa 2 a Ordinului nr. 1640/2012 emis de Ministerul Transporturilor, până la pronunţarea instanţei de fond.
Urmare adresei nr. x/27.02.2013 a Direcţiei Rutiere din cadrul Ministerului Transporturilor, A.R.R. a pus de îndată în executare sentinţa nr. 194, prin notificarea nr. x/27.02.2013, în sensul suspendării aplicării prevederilor pct. 2 teza a doua şi pct. 6 din anexa 2 a O.M.T.I. nr. 1640/2012 până la pronunţarea instanţei de fond, notificare în care instituţia noastră a precizat că din datele comunicate de Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională - C.N.M.S.I. privind operatorii care au participat la atribuirea traseelor interjudeţene, se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006, respectiv B. S.R.L. şi societatea F. S.R.L.
Faptul că prin Notificarea nr. x/27.02.2013 A.R.R. a precizat CNMSI-ului că la atribuirea traseelor interjudeţene din 28.02.2013 se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 doi operatori de transport, rezultă că şi-a îndeplinit obligaţia reţinută de instanţa de fond "de a aplica tuturor operatorilor economici participanţi la procedură efectele sentinţei nr. 194/17.01.2013", precum şi a "obligaţiei de aplicare a unui tratament egal, nediscriminatoriu participanţilor la atribuirea licenţelor".
În data de 28.02.2013, prin notificarea nr. 5872, A.R.R. revine către Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională - C.N.M.S.I., de a pune în executare sentinţa nr. 194 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti solicitând să nu depuncteze operatorii care se află în situaţiile prevăzute la pct. 2 teza a doua şi pct. 6 din anexa 2 a O.M.T.I. nr. 1640/2012, notificare ce avea în vedere faptul că A.R.R. nu are competenţa legală de a calcula punctajele prevăzute în anexa 18 din O.M.T.I. nr. 980/2011 cu modificările ulterioare ori de a aplica metodologia de punctare privind criteriile de evaluare ale operatorilor de transport prevăzute în anexa 19 din Ordinul nr. 980/2011 cu modificările ulterioare, competenţă ce aparţine Centrului Naţional de Management pentru Societatea Informaţională ca instituţie ce operează şi gestionează sistemul de atribuire a traseelor din programul de transport interjudeţean.
Prin Notificarea nr. 5872, instituţia noastră a avut în vedere şi faptul că data de 27.02.2013 (data primei notificări a instituţiei noastre sub nr. x) este data cuprinsă înlăuntrul celor 10 zile calendaristice pentru evaluarea solicitărilor depuse de operatorii de transport, conform calendarului şedinţei de atribuire nr. x/08.02.2013.
Faţă de cele învederate, în mod eronat, instanţa de fond a reţinut că A.R.R. a ignorat sentinţa civilă nr. 194/17.01.2013 în încercarea de a înlătura consecinţele unei nelegalităţi rezultate din neaplicarea unei hotărâri judecătoreşti.
În ceea ce priveşte cele reţinute de către instanţa de fond referitor la actele emise de A.R.R. a căror anulare s-a solicitat, învederăm onoratei instanţe de recurs că măsurile referitoare la licenţele de traseu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 7 lit. q) din H.G. nr. 1088/2011, dispoziţii conform cărora în scopul îndeplinirii responsabilităţilor ce îi revin, I.S.C.T.R. retrage licenţele de traseu Ia solicitarea autorităţii emitente.
Ori, aşa cum reiese din considerentele sentinţei nr. 4675 instanţa de fond a reţinut că A.R.R. emite licenţele de traseu, având astfel competenţa de a solicita I.S.C.T.R. retragerea acestora, caz în care, în mod eronat instanţa de fond a anulat actul nr. 33432/10.12.2013 şi convocarea nr. 33690/12.12.2013, reţinând că au fost emise cu nerespectarea legii.
În ceea ce priveşte repunerea în situaţia anterioară şi acordarea licenţelor, se învederează că suspendarea unui act administrativ cu caracter normativ este un instrument procedural eficient pus la dispoziţia instanţelor de judecată în vederea respectării principiului legalităţii şi pentru o protecţie provizorie, întrucât executarea unui act administrativ cu caracter normativ este susceptibilă de a provoca daune severe care ar putea fi remediate cu dificultate într-o perioadă de timp ce nu corespunde nevoii de protecţie imediată.
Fiind atât suspendate cât şi anulate definitiv prevederile pct. 2 teza a doua şi pct. 6 din anexa 2 a O.M.T.I nr. 1640/2012, acordarea licenţelor de traseu dispusă de instanţa de fond apare ca fiind dispusă cu nerespectarea dispoziţiilor privind criteriile de evaluare a operatorului de transport şi a punctajelor care se acordă în cazul traseelor interjudeţene.
Pârâta B. S.R.L. a depus ca probă la dosarul instanţei de fond - sentinţa nr. 4048/17.06.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2014, definitivă urmare a Deciziei nr. 4511/02.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti conform portalului instanţelor de judecată, invocând puterea de lucru judecat.
Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Puterea, prezumţia de lucru judecat, impune consecvenţa în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.
În dosarul nr. x/2014, societatea E. S.R.L. a solicitat instanţei anularea deciziilor D. prin care s-a dispus retragerea licenţelor de traseu pentru cursa 1 a traseului Bucureşti-Ciocile cod 157 şi pentru cursa 1 a traseului Bucureşti-Zăvoaia cod 159, decizii emise în baza actului nr. 33432/10.12.2013 emis de instituţia noastră. În mod definitiv instanţa de judecată a respins acţiunea ce avea ca obiect anularea actelelor administrative prin care s-a dispus retragerea licenţelor de traseu anterior precizate.
1.4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinările formulate de fiecare dintre pârâtele Autoritatea Rutieră Română, Agenţia pentru Agenda Digitală a României şi de B. S.R.L. înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 decembrie 2019, recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a solicitat admiterea recursului formulat de celelate pârâte.
II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
2.1. Prin cererea înregistrată în acest dosar la data de 14 octombrie 2021 Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România a declarat că renunţă la judecarea cererii sale de intervenţie.
Având în vedere manifestarea clară şi neechivocă de voinţă a intervenientei în sensul menţionat anterior şi luând în considerare că nu au fost înregistrate opoziţii la aceasta din partea celorlaţi participanţi la proces, în temeiul art. 406 C. proc. civ. va lua act de renunţarea la judecarea cererii de intervenţie formulată de Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România.
2.2. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul acestora este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu titlu prealabil se impune a fi menţionat că societăţile reclamante A. S.R.L. şi E. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu AADR anularea actului administrativ nr. 1030/03.12.2013 şi a actului 1067/10.12.2013, revenirea asupra punctajului obţinut de societatea A. S.R.L. cu privire la cursele 12, 13, 14, 15, 16 şi 19 ale traseului interjudeţean 175 Bucureşti - Slobozia, revenirea supra calculului punctelor obţinute de societatea B. S.R.L. şi aducerea punctajului acestei societăţi la situaţia anterioara emiterii actelor menţionate in privinţa cursei 1 a traseului nr. 157 Bucureşti - Ciocile şi a cursei 1 a traseului nr. 159 Bucureşti - Zăvoaia.
De asemenea, în dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti (conexat) reclamanta societatea E. S.R.L. a solicitat instanţei sa ia act ca întelege să se judece şi în contradictoriu cu B. S.R.L. solicitând instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Romana Rutiera şi Agenţia pentru Agenda Digitala a României (fosta Centrul National de Management pentru Societatea Informaţională) anularea actului administrativ nr. 33432/10.12.2013, retragerea Licenţelor de traseu pentru cursa 1 a traseului Bucureşti - Ciocile (cod 157) şi Licenţei de traseu pentru cursa 1 a traseului Bucureşti-Zăvoaia (cod 159), ambele emise de Autoritatea Rutiera Romana pe numele societăţii B. S.R.L., anularea actului administrativ nr. 1030/03.12.2013 si revenirea asupra punctajului calculat în favoarea societăţii B. S.R.L. şi aducerea punctajului acestei societăţi la situaţia anterioara în privinţa cursei 1 a traseului Bucureşti-Ciocile (cod 157) şi cursei 1 a traseului Bucureşti-Zăvoaia (cod 159) pentru care reclamanta a fost declarată câştigătoare.
Faţă de aceasta împrejurările reţinute instanţei de control apreciază că în raport de cererile reclamantelor, anterior expuse, prin care a fost configurat cadrul procesual în cauză, societatea B. S.R.L. are calitatea de pârât, iar nu de intervenient, păstrându-şi această calitate pentru cererea în care nu figurează ca pârât.
Criticile recurentelor referitoare la inadmisibilitatea acţiunii reclamantelor, decurgând din neîndeplinirea condiţiilor pentru ca actul dedus judecăţii să fie calificat ca fiind act administrativ, cu consecinţa inerentă a inadmisibilităţii oricărui demers judiciar pentru înlăturarea efectelor lor vătămătoare, este nefondată.
Aşa cum în mod just a reţinut instanţa de fond, excepţia inadmisibilităţii acţiunii întemeiată pe aceleaşi considerente a făcut obiectul analizei instanţei de fond şi în primul ciclu procesual, unde prin sentinţa nr. 380 din 12.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, ale cărei dispoziţii nu s-au rezumat la această excepţie, au declarat recurs numai reclamantele, nefiind dedusă controlului jurisdicţional în calea de atac exercitată soluţia privind excepţia inadmisibilităţii. Prin urmare, dispoziţiile instanţei de fond în această privinţă nu mai pot fi puse în discuţie în ciclu procesual ce urmează casării cu trimitere dispusă prin decizia nr. 3502 din 09.11.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât se bucură de autoritate de lucru judecat.
Mai mult, prin decizia anterior menţionată au fost oferite dezlegări de drept pentru instanţa de fond, obligatorii în ciclu procesual ce urmează conform art. 501 alin. . (1) C. proc. civ. Astfel, instanţa de recurs a statuat în cuprinsul deciziei de casare că adresele ce formează obiectul cererii de anulare sunt acte administrative, fiindu-le aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, solicitând instanţei de fond a verifica dacă în contextul punerii în aplicare a dispoziţiilor sentinţei nr. 194/17.01.2013 mai e posibilă revocarea unilaterală a acestor acte administrative.
În acest context, în mod corect instanţa de fond a apreciat că în condiţiile în care atribuirea licenţelor de traseu, la data de 28.02.2013 s-a făcut cu ignorarea sentinţei civile nr. 194/17.01.2013, singura modalitate în care mai puteau fi desfiinţate în mod legal actele administrative emise în urma şedinţei de atribuire, pentru a pune în executarea sentinţa menţionată, era prin formularea de către autorităţile pârâte a unei acţiuni în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 1 alin. (6) din nr. 554/2004, revocarea actelor administrative nemaifiind posibilă, întrucât erau intrate în circuitul civil.
Nu sunt fondate nici criticile recurentelor referitoare la ignorarea de către instanţa de fond a puterii de lucru judecat a sentinţei nr. 4048/17.06.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2014, definitivă urmare a Deciziei nr. 4511/02.11.2017 a Curţii de Apel Bucureşti.
Autoritatea de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătoreşti, este recunoscută nu doar dispozitivului unei hotărâri şi considerentelor decisive care îl justifică, ci şi considerentelor prin care au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile juridice dintre părţi.
În felul acesta, intenţia legiuitorului a fost nu doar de a interzice reluarea aceloraşi judecăţi în condiţiile identităţii de părţi, obiect, cauză, dar şi de a interzice reluarea în dezbatere sau statuarea în sens contrar asupra unei chestiuni litigioase deja tranşate jurisdicţional care are legătură cu un proces ulterior al aceloraşi părţi.
Recurentele s-au prevalat de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, conform căruia o soluţie dată raporturilor deduse judecăţii nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, indiferent că soluţia s-ar regăsi în dispozitiv sau în considerente cu valoare decizională, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (res indicata pro veritate habetur).
Este adevărat că efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză în cele două litigii comparabile, însă aşa cum s-a reţinut în precedent, identitatea de părţi este necesară, nefiind de acceptat ca o hotărâre judecătorească să producă efecte obligatorii faţă de terţi (res inter alios judicata aliis neque nocet neque prodest), iar identitatea de cauză şi de obiect trebuie să vizeze problema dezlegată în primul litigiu, ca parte a silogismului judiciar care stă la baza hotărârii pronunţate, şi de care se prevalează o parte în soluţionarea celui de-al doilea litigiu.
Or, hotărârea judecătorească de a cărei putere de lucru judecat se prevalează recurentele a fost pronunţată între reclamanta societatea E. S.R.L. şi pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier având ca obiect anularea deciziilor D. prin care s-a dispus retragerea licenţelor de traseu pentru cursa 1 a traseului Bucureşti-Ciocile cod 157 şi pentru cursa 1 a traseului Bucureşti-Zăvoaia cod 159.
Din cele ce preced rezultă că nu există identitate de părţi între acest litigiu şi prezenta cauză, astfel că dezlegările obligatorii din hotărârile menţionate nu au valenţe obligatorii pentru părţile din acest proces.
Sunt însă întemeiate criticile recurentelor referitoare la dispoziţia instanţei de fond referitoare la obligarea instuţiilor publice pârâte la acordarea licenţelor de traseu reclamantelor din prezenta cauză.
Sancţionarea acestei obligaţii de către instanţa de fond este triplu condiţionată.
Sub aspect procesual este necesară învestirea instanţei de fond cu o cerere de anulare a licenţelor de traseu existente, apoi învestirea instanţei cu cerere de acordare a licenţelor de traseu pentru persoanele îndreptăţite şi nu în ultimul rând formularea acestor cereri în contradictoriu cu instituţia publică care din punct de vedere al competenţei are asemenea atribuţii specifice satisfacerii şi îndeplinirii acestor obligaţii.
Atât reclamanta societatea A. S.R.L. în dosarul nr. x/2014 cât şi reclamanta societatea E. S.R.L. în dosar nr. x/2014 au formulat cereri de anulare - retragere a licenţelor de traseu acordate societăţii pârâte, care prezentau interes pentru fiecare.
Însă, prin sentinţa civilă nr. 2579/02.10.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, competenţa de soluţionare a capătului I din cererea modificatoare, având ca obiect anularea deciziilor nr. 4923/19.12.2013 şi nr. 4924/19.12.2013 şi restituirea licenţelor, formulat de reclamanta societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul I.S.C.T.R. - Inspectoratul Teritorial 2, a fost declinată în favoarea Tribunalului Ialomiţa, iar capetele II şi III din cererea modificatoare, formulate în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română, respectiv Agenţia pentru Agenda Digitală a României, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de B. S.R.L. în favoarea pârâtei A.R.R. au fost disjunse şi înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a la data de 02.10.2014 sub nr. x/2014, dosar ce a fost conexat la dosar nr. x/2014.
Prin urmare, instanţa nu mai era învestită cu soluţionarea cererii în anulare a licenţelor de traseu formulată de reclamanta societatea A. S.R.L.
În privinţa cererii formulate de reclamanta societatea E. S.R.L., deşi instanţa de fond a rămas învestită cu o asemenea cerere, a omis să se pronunţe asupra ei, reclamanta lezată prin aceasta neformulând cerere de competare a hotărârii atacate. Pe de altă parte, se impune a fi subliniat că această cerere nu a fost formulată în contradictoriu cu Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, singura instituţie publică căreia legiutorul i-a conferit prin art. 7 alin. (1) lit. q) din H.G. nr. 1088/2011 atribuţia de a reţine, suspenda, retrage sau anula, după caz, licenţe de transport sau copii conforme ale acestora, licenţe comunitare sau copii conforme ale acestora, certificate de transport în cont propriu sau copii conforme ale acestora, licenţe de traseu, autorizaţii de transport internaţional, certificate/atestate profesionale ale personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere.
Prin urmare, în mod eronat instanţa de fond a dispus în sarcina instuţiilor publice pârâte la acordarea licenţelor de traseu reclamantelor în condiţiile în care nu fuseseră anulate în prealabil licenţele acordate societăţilor pârâtelor, care ca acte administrative propriu - zise continuă să producă efecte, şi fără observarea împrejurării că Autoritatea pentru Digitalizarea României şi Autoritatea Rutieră Română nu au competenţe de anulare - retragere a licenţelor de traseu şi cu atât mai puţin de a pune în executare obligaţii de această natură.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 şi 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâtele Autoritatea pentru Digitalizarea României, Autoritatea Rutieră Română şi de intervenienta pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4675 din 14 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pe care o va casa în parte şi, rejudecând în aceste limite, va înlătura obligaţia instituţiilor publice pârâte la acordarea licenţelor de traseu. Va fi menţinută în rest hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la cererea de intervenţie formulată de Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România.
Admite recursurile declarate de pârâtele Autoritatea pentru Digitalizarea României, Autoritatea Rutieră Română şi de intervenienta pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4675 din 14 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând în aceste limite, înlătură obligaţia pârâtelor la acordarea licenţelor de traseu.
Menţine în rest hotărârea atacată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 noiembrie 2021.